Preot Arhiepiscopia Tomisului, lector la Universitatea Ovidius Constanța.
https://www.facebook.com/ioan.istrati
Preotul se trezește la 4 dimineața. Tata a fost preot acolo 35 de ani. Eu mergeam mereu cu el la Ajunuri. Așa mi-am cumpărat biblioteca de mii de volume. Oamenii aprind lumini, așteaptă pe Hristos cu lumânare aprinsă, cu prosop de cânepă sau cu fuioare de lână ori ghemuri (pentru a aminti de scutecele Pruncului Dumnezeu).
Spovedania e Sfânta Taină a iertării păcatelor de către Dumnezeu prin mâinile duhovnicului. „Luați Duh Sfânt. Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate și cărora le veți ține, ținute vor fi”. Ioan 20, 22-23
Ieșeam azi de la mama de la spital, și pe colț e o patiserie unde fac niște saleuri fierbinți foarte gustoase. Am luat și o cafea imensă cu lapte de migdale. M-am așezat pe un parapet și savuram bunătățile.
Cel mai folosit sofism, că argument nu e nicidecum, împotriva Bisericii și a preoților e acela că Iisus a mers pe măgar. Și că popii au mașini de lux.
Toți oamenii rătăciți, și bolnavi la suflet și la minte pentru care munca înseamnă doar căratul sacului cu ciment, vor plânge cu amar și vor cere pe patul de moarte un trântor de ăsta inutil societății neo-sovietice, pentru a le ierta păcatele.
Am stat de multe ori să mă gândesc de ce oamenii cu dor de Dumnezeu plecau în pustie, deși lumea doare cumplit și sunt atât de multe suflete de alinat și mângâiat?
Martiriul Brâncovenilor e deopotrivă fascinant și devastator. Îți stoarce lacrimi din piatra inimii, dar îți zidește idealul minții.
Când eram în seminar, era un călugăr bătrân în Mănăstirea Neamț, care stătea mereu pe parapetul de pietre de la intrarea în chinovie, privind în pământ.
Într-o zi, las mașina în service. Vreo două ore. N-aveam ce face. Mă învârt prin zonă. La câțiva pași, o crâșmă cu terasă. Căldură mare monșer. Mă așez și iau o apă minerală rece ca gheața. Cum stam eu așa, apar vreo trei muncitori
O fetiță. Fata armașului Cetății Neamț. Obișnuită cu bejenia. Cu fuga în munți, de groaza turcilor, tătarilor, leșilor sau ungurilor. În fiecare vară vin fiarele la furat. A crescut printre săbii. Hoardele de tâlhari merg doar pe văile apelor
E mereu în rugăciune. Slujește noaptea, dimineața, peste câteva ore e în celălalt capăt al țării, liturghisind zilnic de ani întregi. Ațipește în mașină câte un minut, șoptind psalmi. Se roagă îndelung, nu sare nicio silabă, lăcrimează, se frânge ca o lumânare la slujbă.
O femeie a rămas însărcinată. Sarcina era ok, burta era destul de mică, bebelușul dădea din picioare. În luna a cincea, femeia a făcut iminență de avort, hemoragie uriașă. Profesorul ginecolog de la Iași a zis:
Auziți ce spune marele Pavel: „Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.”
Acum trei ani, ne cheamă o doamnă foarte distinsă, pe mine și pe încă un preot, să facem Sf. Maslu tatălui ei. O casă cu mobilă de mahon, impecabilă, sculpturi vechi de lemn. Bătrânul e la pat, sub o plapumă, o mână de om, se chinuie cu dureri mari.
Femeia a izbucnit în plâns. Da, părinte, am ucis copilașul din mine. Asistenta mi-a zis când i-a zdrobit capul, că era un băiețel cu ochi albaștri.
Am venit la chemarea Înaltpreasfințitului Teodosie, la Bisericuța „Izvorul Tămăduirii”, care e în primejdie să fie dărâmată din cauza cerbiciei vrednice de plâns a unei instanțe strâmbe și a unei administrații triste.
În ea stau înșirați pe tărgi oamenii cu sufletele zdrobite de durere, așteptând zbuciumul apei, izbucul termal al harului lui Dumnezeu, țâșnirea către cer a iubirii. Mulți nu mai așteaptă nimic, așa s-au obișnuit cu nimicnicia durerii sau cu
Azi e cea mai frumoasă zi din univers. Și aceasta pentru că sărbătorim pe Sfântul Ioan, ucenicul cel iubit al Mântuitorului Hristos. Un copilandru pescar, fratele mai mic al lui Iacov, cu privirea senină ca o mare în zi de mai, fiul
Printr-un singur gest, omul poate intra în cerurile iubirii lui Dumnezeu sau se poate afunda în iezerul cel de foc al înstrăinării de cer. Esențială este inima cu care săvârștești totul și lumina sau întunericul pe care-l aduci în lume prin
Când am fost ultima oară, am vorbit despre problemele grele ale vieții, despre suferință. A zis: înaintea lui Dumnezeu este toată dorirea noastră și suspinul nostru dela El nu s-a ascuns. Și spre bătăi gata suntem și durerea noastră înaintea noastră este pururea.
Pe mine războiul ăsta m-a terminat complet. Și fizic. Mi-e rău îngrozitor de atâta moarte și durere. Ipocriții îmi zic de Serbia, Siria. Iertați-mă, că n-am plâns pentru ei, dar știam sporadic și filtrat de ororile de acolo. Aici ni s-a vărsat toată copaia iadului în inimi.
Văd cu durere cum din ce în ce mai mulți oameni dezertează de la viața în Hristos. Mântuitorul n-a făcut rău niciunei muște, a adus vindecarea, bucuria, pacea, lumina, viața. El n-a întors cu forța la credință pe nimeni. El n-a ucis pe cineva ca să-i salveze sufletul.
Sărutul e o pecete a ființei și a iubirii tale peste cel pe care îl iubești. Gura e o ușă a Tainelor, poarta Euharistiei, trâmbița Logosului, cuibul cuvintelor, casa Evangheliei din noi. De aceea sărutăm icoane, ne hrănim cu Dumnezeu în Euharistie și sărutăm curat pe cei pe care îi iubim.
Azi e ziua onomastică a Înaltpreasfințitului Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Un ierarh bun ca o prescură caldă, o inimă de om, un profesor de vocație, un arhiereu ascetic și popular, un apărător al credinței și al
O întâmplare foarte hazlie de anul trecut, când mergeam cu Ajunul Bobotezei. La o casă, sunăm la interfon, cineva ne deschide. Intrăm tiptil, să nu apară vreo namilă de câine, ceva. Batem la ușă. Apare un nene mustăcios, foarte
E întuneric și frig de crapă pietrele. Lângă magazinul enorm, la doi metri de ușă, stă un copil ca la 6 ani. Are o geacă ruptă și prăfuită. Ochii imenși privesc în gol, iar sub ei zace câte o lacrimă înghețată. E murdar de funingine pe față
Dumnezeu a venit pe pământ. Și oamenii L-au urât că era curat și frumos și luminat și bun și blând și Dumnezeu. Și s-au înverșunat dobitocește împotriva Lui încă de când era un pui de om și de Dumnezeu
Azi mă duc de dimineață la o bătrânică Stana, v-am mai scris eu de ea. A stat în gerul iernii luni de zile și a strâns bani pentru zidirea Bisericii din satul ei. De mila ei, oamenii ajutau Biserica. Acum e ctitor la ea în sat și e...
Azi, în goana mașinii, văd o mănăstioară pe un deal. Zic: trec așa, ca nesimțitul... hai să mă închin la Biserică! De asta ne stau mănăstirile în cale, să ne dăruiască liniște și har. Să ne ajungă îngerii din urmă. Eram în civil
Trăim în plină schizofrenie planetară. Libertatea - așa cum profetic a arătat Dostoievski - a devenit o povară, un jug, un blestem, un stigmat pentru cei posedați de duhul robiei veșnice. E era întunericului mai asurzitor decât veacurile.
În geana nopții, la 6, am fost să o spovedesc și să o împărtășesc pe o băbuță de 90 de ani. Mă aștepta la marginea patului. Avea niște ciorapi de lână frumoși. Geamul deschis, aer curat, păhărelul de vin și lumânarea aprinsă
Mă sună o rudă, un individ scorțos, la costum și în pat, tuns proaspăt mereu, cu pantofii de lac impecabili. Băi, voi sunteți cei din urmă din Europa la vaccinare. Chiar credeți că toți europenii sunt tâmpiți, și voi deștepți?
Pe vremea lui Dumnezeu pe pământ, autoritățile, sistemul, potentații, fariseii, arhiereii erau oripilați de mulțimea de fake-news. Nu mai puteau suporta minciunile și poveștile despre unul Iisus din Nazaret de loc.
Cine-și caută mântuitori pe pământ și Îl refuză pe Mântuitorul Hristos, va descoperi că tocmai ceea ce credea că-l mântuiește, îl ucide.
Vedem astăzi o pruncă și înțelegem măreția iubirii lui Dumnezeu. Auzim un plânset de copil și învățăm înțelepciunea cea de negrăit a Treimii. Privim la un pui de om, și străvedem printre lacrimi cât de mult se poate omul ridica prin iubire, la tronul de
Românii de peste Prut - românii adevărați, plini de credință, de tradiții, de muzică, de dans, de ospeție, de hărnicie și bun simț. Trist e că au stat sub bocancul tiraniei atâta vreme, încât se tem să se bucure. Vă iubim!
Acum două săptămâni, duminică, în spatele Bisericii, cuminți, stăteau doi soți din Suceava. El, un munte de om de doi metri, ea finuță și slabă. După Liturghie, vin, îmi sărută mâna cu evlavie. El mă ia în brațe și mă ridică zdravăn
Martiriul Brâncovenilor e deopotrivă fascinant și devastator. Îți stoarce lacrimi din piatra inimii, dar îți zidește idealul minții.
Pe 14 august, după amiaza, toată suflarea creștină a țării este în procesiune de îngropare a Celei mai scumpe și mai sfinte mame din univers: Maica Domnului.
Călin Georgescu la vot cu George Simion:
