Președintele SUA a fost acuzat în repetate rânduri că face concesii Rusiei în negocierile de pace, împingând regimul de la Kiev spre o capitulare de facto învelită în poleială.
Avându-l invitat la Casa Albă pe premierul Norvegiei, Donald Trump nu a scăpat de întrebările reporterilor pe această temă.
Unul dintre ziariști l-a întrebat:
„Ce concesii a oferit până acum Rusia pentru a se ajunge la un acord de pace?”
Trump a răspuns fără să ezite:
„Oprirea războiului, abținerea de la a cuceri întreaga țară... O concesie destul de mare...”
Pentru orice om cu scaun la cap, aceasta este într-adevăr o „concesie destul de mare”.
Mai ales în condițiile în care alternativa este escaladarea războiului prin implicarea directă a Occidentului până la o conflagrație nucleară.
Peste câțiva ani, când lucrurile și mințile oamenilor se vor mai liniști, cuvintele lui Trump vor intra în istorie, ca una din replicile memorabile rostite de un președinte al SUA.
Deocamndată, însă, răspunsul său sincer va oferi muniție proaspătă inamicilor săi din presă și va provoca o nouă criză de isterie la Kiev.
Trump says that Russia’s concession to Ukraine is not taking over the entire country pic.twitter.com/n6NbQArmP6
— Aaron Rupar (@atrupar) April 24, 2025
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
--------
Mult adevăr !
Dintotdeauna, negocierile de încetare a luptelor, sau de pace, se fac pe „principiul” că nimeni, nici nu cedează, și nici nu cere, mai mult decât ar putea pierde / câștiga, „pe calea armelor”. Ucrainenii, „singuri și de bunăvoie” s-au băgat în „afacerea” asta, și abia acum încep să vadă și ei consecințele. Ba încă, să fie mulțumiți că au găsit înțele-gere, și de la Tump, și de la Putin. (Iar Europenii… vai de cei ce ajung / se lasă „depășiți de istorie”!)
Socotind situația actuală de pe front, raportat la teribilele declarații inițiale ale „Kievului”, cum că «Rușii, trebuie stri-viți precum Gândacii » (ș.m.a. la fel), a nu desființa, acum, statul ucrainean, poate fi socotită o adevărată concesie, sau chiar un act de generozitate. Noi putem să ne amintim sau nu, dar „Rușii” nu pot să nu-și pună întrebarea, cum ar fi fost, și ce ar mai fi rămas din Rusia, dacă nu ar fi reușit să reziste iureșului „Occidentalo-Ucrainean”?