Centenarul semnării Tratatului de la Trianon, la 4 iunie 1920, de către dr. I.Cantacuzino și Nicolae Titulescu, în numele României, nu a fost marcat în 2020 de către instituțiile statului român așa cum ar fi trebuit, în baza unor ordine venite "de sus". MAE chiar a dat o circulară trimisă către toate ambasadale și centrele Institutului Cultural Român din străinătate, pentru a nu se aniversa Centenarul Tratatului de la Trianon. Pe deasupra, președintele Iohannis a refuzat și să promulge un act normativ care solicita aniversarea anuală a Trianonului, ca sărbătoare națională, așa cum se cuvine.
Șeful statului a decis să o bage la analizare, la CCR, pe motiv că „nu rezultă cu claritate care este interesul social general vizat”. În plus, ca la un semnal, nici MAE nici ICR au tratat Ziua de 4 iunie cu același dezinteres. Dar după ce, la 15 iulie, Curtea Constituțională a respins, cu majoritate de voturi, sesizarea lui Iohannis referitoare la legea de declarare a zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, acum președintele este nevoit să o promulge.
Iohannis a fost silit să promulge Legea pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon în noiembrie 2020, în ciuda opoziției sale inițiale.
Pe 3 noiembrie, Camera Deputaților a adoptat, decizional, proiectul de lege pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon și a respins cererea de reexaminare a propunerii legislative formulată de președintele Klaus Iohannis.
Legea prevede posibilitatea organizării, la nivel național și local, de manifestări cultural-educative și științifice consacrate conștientizării semnificației și importanței acestui Tratat de la Trianon, pe data de 4 iunie. Astfel, autoritățile centrale și locale, organizațiile neguvernamentale și reprezentanții societății civile pot contribui la organizarea acțiunilor prin acordarea de sprijin material și logistic.
Nici în anul acesta nu știm dacă se organizează ceva oficial deși, potrivit unui istoric, momentul ar trebui marcat asemenea Zilei Unirii.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Eugen Rákosi în ziarul “Budapest Hirlap” (1933) citat de Corneliu Codarcea:
“Colosalul bazin al Ungariei este asemănător căldării vrăjitoarelor lui Macbeth.
Bazinul maghiar, la periferii cu naționalitățile, — la centru, la bază, are inexpugnabilele elemente ale maghiarismului. Providența stă pază lângă această căldare și de veacuri aruncă în ea tătari, turci, germani, sârbi, valahi, evrei și tot ce este în lume. Iar ceea ce se aruncă în această căldare, fierbe, clocotește și alimentează forța maghiarismului.
Iată puterea rasei maghiare. Această mixtură face ca femeile maghiare să fie cele mai frumoase din lume, bărbații cei mai viteji, — deoarece în căldare prin fierbere, s’au evaporat toate păcatele fiecărei rasse, iar toate virtuțile acestora, s’au adunat într’un singur mănunchiu maghiar …”
mihailandrei.wordpress.com/2019/12/09/tropote-de-ponei-in-pusta/
Barbarismul nu poate rămâne în Europa (1938) – Ion Colfescu-Delaturda
Și în ordine fizică, ca substrat etnic, și în ordine spirituală, ca substrat de cultură și de civilizație, de ordine și de disciplină; tot ce au ungurii este răpit delà vecini, delà noi în primul rând, delà frații, delà moșii și strămoșii noștri, cari i-au hrănit și i-au crescut, determinând astfel perpetuarea în Panonia noastră, în Panonia supusă altădată geniului creator al strămoșilor noștri, specificul turanic destructiv, care a exploatat, a tiranizat și a ținut în stricăciune, ca niște adevărate hoarde hrăpărețe ce erau, populațiile încăpute prin puterea și prin geniul altora, în stăpânirea lor odioasă.
Noblețea lor constă în arta de a jefui, de a trăi ca paraziți, pe, și din trupul altora.
Într-adevăr, în această privință nimenea nu-i întrece.