La ora 17.00, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” în prezența IPS Arhiepiscop Teodosie, a unui sobor de preoți și a corului „Armonia” al Arhiepiscopiei Dobrogei, în prezența a circa 500 de participanți a început slujba de pomenire.

La slujba de pomenire de la Constanța s-a repetat, prin numărul mare de participanți, momentul din 4 aprilie 1914 când la biserica „Sfântul Gheorghe cel Nou” din București se ținea o slujbă de pomenire pentru Părintele Balamace și ceilalți martiri aromâni, la care au participat sute de bucureșteni, dar și mulți macedoromâni prezenți în Țară. În vremea aceea, în presă apăreau următoarele:                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            

Și momentul cu încărcătură simbolică uriașă petrecut în Catedrala de la Constanța peste 109 ani:

Răspunsul excepțional dat de Înalt Preasfințitul Teodosie la scrisoarea prin care președintele Comisiei pentru românii de pretutindeni a Senatului României, senatorul Claudiu Târziu propunea implicarea Arhiepiscopiei în evenimentele de pomenire și comemorare a martirilor români/aromâni din Balcani, prezența patrioților români din județul Constanța, indiferent de culoarea politică, a făcut ca ziua de 23 martie 2023 să devină una istorică și care consacră această zi ca Ziua martirilor români/aromâni din Balcani.

Participarea la slujbă a deputatului George Simion, președinte al AUR și al senatorului Claudiu Târziu, președinte al Consiliului Național al AUR, dar și al altor senatori și deputați a făcut ca semnificația evenimentului să aibă o încărcătură și mai mare, dat fiind posibilitatea ca în 2024 AUR să ajngă la guvernare și să poată relua, la modul serios, proiectele adresate românilor/aromânilor din Balcani.

Același răspuns pozitiv a fost dar și PS Visarion, Episcop al Tulcei, care la orele 11, tot joi, în Catedrala din Tulcea, a slujit în prezența senatorilor Claudiu Târziu, Sorin Lavric și Valentin Cioromelea, dar și împreună cu reprezentanți ai comunității locale, slujba de pomenire pentru martirii români/aromâni și pentru Părintele Haralambie Balamace.

 

Astfel un eveniment început în 2017 la propunerea președintelui fondator al Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Popescu, care în parteneriat cu Societatea de Cultură Macedo-Română și Institutul "Eudoxiu Hurmuzachi” a organizat la 23 martie 2017 primul eveniment de comemorare a martirilor români/aromâni și a Părintelui Balamace, la biserica "Sfântul Gheorghe cel Nou din București, devine de facto o Zi a martirilor români/aromâni din Balcani.

O slujbă de pomenire a fost oficiată și la București prin grija Societății Macedo-Române, la biserica” Izvorul Tămăduirii”- Mavrogheni, o slujbă de pomenire la care a participat și presedintele fundației "Nicolae Iorga”din Saranda, Albania, patriotul român Pano Bakali.

 

De asemenea trebuie precizat că românii/aromânii din Corcea (Corița), Albania au organizat și ei un parastas de pomenire a Părintelui Haralambie Balamace.

 

În timpul campaniilor întreprinse de antarți în 1912, preotul Haralambie Balamace, din Corița (unde după 1881 se stabiliseră mai mulți fârșeroți din Tesalia ocupată de Grecia), alături de alte notabilități românești din localitate, fusese maltratat pentru utilizarea limbii române, trimiterea copiilor la școlile românești și „îndrăzneala" de a fi cerut înființarea unei episcopii a românilor din Balcani. La puțin timp, preotul român a fost eliberat la intervenția lui Take Ionescu la primul-ministru Venizelos al Greciei, scrie https://www.marturisitorii.ro.

Considerat un exponent al românismului, ca unul care înființase primele școli românești în Albania și Epir, care pledase în fruntea delegației românești la Constantinopol pentru înființarea unei episcopii a aromânilor și alegerea unui titular, și ca unul care a militat pentru recunoașterea națiunii române din Turcia europeană ca millet, alături de cel grecesc, preotul Balamace era vizat permanent de grupurile de grecomani și antarți care activau pentru autonomia și chiar alipirea ținuturilor epirote din sudul Albaniei. Se spunea despre el că este chiar excomunicat de Patriarhia Ecumenică, atât pentru faptul că înființase primele școli românești din Albania și Epir și că îi încuraja pe etnicii albanezi la educație în limba maternă, dar mai ales că slujea în dialectul aromân în paraclisul din Corița și în biserica românească din Pleasa.

 

 

Momentul culminant s-a consumat de praznicul Învierii din 1914. În contextul retragerii trupelor grecești din sudul Albaniei și preluarea teritoriului de către jandarmeria albaneză sub conducerea militară olandeză, la semnalul clopotului care trebuia să vestească marele praznic al creștinătății, bande de grecomani și antarți au înconjurat locuințele din cartierul românesc din Corița. Românii au fost jefuiți de avutul lor, maltratați, li s-au incendiat sau distrus casele și au fost obligați să declare că nu-și vor mai trimite copiii la școlile românești. Unii români, în frunte cu preotul Haralambie Balamace, au fost somați să iasă din case, pentru a fi duși la marginea orașului, apoi maltratați, umiliți, mutilați și uciși. Despre cum a fost tratat părintele Balamace există mărturii, din care o redăm pe cea a fiicei lui: „Venind la casa noastră antarți, soldați și grecomani, aducând cu dânșii și bidoanele de petrol pentru incendierea casei, au invitat pe tatăl meu și pe unchiul Sotir să se predea și să nu opună nici o rezistență din ordinul mitropolitului și al ofițerilor și că vor fi duși la Mitropolie pentru explicații. (…) Au ieșit din casă, fără să se opună. Deodată, amândoi au fost luați în bătăi cu paturile de pușcă și când un soldat i-a tras o palmă pe obraz, el a întors cealaltă parte, zicându-i: «Lovește și pe partea aceasta, căci nu cred să fiu chinuit mai mult decât Iisus Hristos. Știu că mor pentru dreptate și pentru națiune!» După ce i-au întors în casă luându-le toți banii, precum și alte obiecte de valoare, i-au dus afară din oraș. (…) Modul brutal în care au fost omorâți nu se poate descrie. Figurile lor nu se puteau distinge de înțepăturile baionetelor, afară de părintele care nu era străpuns la obraz, dar a avut mai multe lovituri de baionetă pe corp și mutilat într-un mod oribil".

Potrivit anchetei efectuate ulterior de autoritățile albaneze, sub supravegherea reprezentanților Marilor Puteri, la masacrul de la Corița au fost implicați în mod direct grecomani și soldați greci, deghizați în antarți, iar ca autori morali au fost indicați mitropolitul grec Ghermanos de Corița și chiar oficialități ai guvernului de la Atena.

Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina

Astăzi se împlinesc 102 de ani de la odioasă crima prin care grecii au încercat să suprime un simbol al identității românești din Balcani: este vorba de aromânul papa Lambru Balamaci.

Familia Balamaci își are originea în satul Frășari din Albania, unde inițial purta numele de Bulamaci. În secolul al XVIII-lea, când marile metropole aromanești au fost distruse, o parte a familiei a ajuns în Grecia (unde trăiesc și astăzi sub numele de Balamați și Bilimați), o altă parte s-a stabilit în jurul Bitoliei (într-o familie din Moloviște avea să se nască și Constantin Belimace, autorul imnului aromânilor), iar unii dintre ei au ajuns la Pleasa, în Albania, de unde se trage și familia lui papa Lambru. Astăzi, aromâni cu acest nume mai trăiesc în România și în America.

Haralambie a primit, după tradiție, numele bunicului său. Pe mama sa o chema Maria, iar tatăl său, Tănase, era zugrav, meserie spre care l-a îndrumat și pe fiu. În scurt timp însă, Haralambie a abandonat-o pentru a se face preot la singura biserica din Pleasa. Acesta era un sat locuit numai de aromâni, iar biserica fusese construită în 1801 de greci, unde Liturghia se ținea, evident, numai în grecește.

Cum a trecut papa Lambru la românism nu se știe. Se știe doar că primul din familia lor care și-a descoperit identitatea românească a fost unchiul său, Spiru Balamaci. Mai târziu, Spiru si Haralambie, care a fost si învățător, aveau să deschidă mai multe școli românești pentru aromânii din Albania.

În 25 martie 1881, aromânii din Imperiul Otoman și-au ales 6 reprezentanți care s-au dus la ambasadele Marilor Puteri din Istanbul pentru a cere ca Thesalia să nu treacă de la turci la greci. Cei șase erau: Ghiți Papahagi, Mihai Papagheorghe-Ciutra, Dina Gargala, Gheorghe Magiari, Vasile Hagisteriu și Spiru Balamaci. Preotul Haralambie îl însoțea pe unchiul său, dupa ce, cu puțin timp în urmă, ieșise din biserica grecească și trecuse la cea românească. Fusese hirotonisit preot la Mănăstirea Curtea de Argeș și de atunci citea Liturghia numai în românește.

În 1883, Haralambie Balamaci a deschis o școală românească la Pleasa, iar doi ani mai tarziu și în Korce (Corița), pe unde aromânii plisoț treceau în fiecare iarnă. Totodată, în 1887 el a fost cel care a deschis prima școală albaneză din Korce.

În 1891 s-a dus la Istanbul să ceară înființarea unui episcopat românesc pentru aromânii din Imperiul Otoman. Aici are loc un atentat la viața lui, din care scapă nevătamat. Tot cu aceasta ocazie avea sa il cunoască pe Take Ionescu.După punerea în practică a Iradelei de la 23 mai 1905 prin care și românilor din Imperiul Otoman le-au fost recunoscute drepturile ca națiune distincta alături de celelalte aflate sub stăpânirea turcilor, au început crimele în masă. Au fost uciși peste 400 de aromâni.

Pe 2 august 1905, un grup de 80 de antarți conduși de grecomanul Gudas intră în biserica din Pleasa și da foc tuturor cărților românești. Li se pune în vedere primarului, preotului Anastase și celnicului Leonida Caramitru ca dacă nu încetează cu „propaganda românească” prin sat, vor fi uciși. La acea dată, Haralambie Balamaci se afla la București. Întors la Pleasa, în aprilie 1906, află de toate aceste orori și se radicalizează.

În acest context, episcopul grec de Korce, Fotios, hotărăște să vină la Pleasa pentru a le cere enoriașilor să treacă la Liturghia în limba greacă. Deși este sfătuit să nu se ducă, ajunge în sat, unde aromânii îl alunga cu pietre. Pe 10 august 1906, Fotios îi trimite o scrisoare lui papa Lambru în care îi reamintește că a fost dat afară din biserica grecească pentru că citește Liturghia și oficiază căsătorii în românește în afara eparhiei. În aceeași scrisoare îi solicita să se prezinte la Mitropolie și să își ceara iertare, în caz contrar urmând a fi excomunicat și afurisit.

Urmare a acestei scrisori, părintele Haralambie s-a dus direct în biserica din Pleasa și a ținut o slujbă în limba română. Apoi s-a dus la Korce și a cumparat o casă în care a amenajat o capelă unde citea numai în românește.

Fotios s-a ținut de cuvant și l-a afurisit, iar aromânilor din Korce li s-a interzis să mai intre în biserică.

Pe 23 martie 1914, o bandă de oameni înarmați, care îl considerau vinovat și pe papa Lambru pentru că un aromân vlahomân îl ucisese pe episcopul Fotios, i-au încercuit casa și l-au somat pe Haralambie Balamaci să iasă, în caz contrar urmând să incendieze locuința. Haralambie, care stătea ascuns acolo de câteva luni, a ieșit, împreună cu fratele lui, Sotir. Grecii i-au spus lui Sotir că nu au nimic cu el, așa că poate rămâne în casa, dar acesta a refuzat să își părăsească fratele. Atunci i-au luat pe amandoi și i-au dus pe jos până la biserica Sf. Ilie.

Pe drum au fost bătuți, loviți și torturați. Când au ajuns aproape de biserică, au fost legați de copaci și împușcați. Trupurile lor au fost ținute acolo 3 zile, până pe 25 martie, pentru a-i teroriza pe aromâni și a le aduce „buna vestire” grecilor.

Odioasa crimă a născut în folclorul aromânesc celebrul cântec „A curi-i ațel murminti” , pe care îl puteți ascultă aici interpretat de Gica Coada. Dar asta nu a fost tot. Pentru tot ceea ce a facut pentru români, grecii nu l-au uitat și l-au „ucis” din nou peste încă o generație. Pe locul unde se afla capela din Korce amenajată de papa Lambru, a fost construită Biserica Sf. Sotir. Aici a fost înmormântat martirul aromân. În 1931, în urma unui cutremur, biserica a suferit multe stricăciuni, iar localnicii nu au mai avut mijloacele necesare pentru a o repara.

În 1951, un demnitar comunist din Korce a dat ordin să fie distruse toate rămășițele bisericii, iar oasele din mormântul preotului Balamaci să fie sfărâmate. S-a descoperit apoi ca acel demnitar era fiul unuia dintre cei care îl omorâseră pe eroul aromân…În 1959, Marioara Balamaci, nepoata lui papa Lambru (foto), a amenajat un alt mormânt în care a mutat oasele sfărâmate ale bunicului său.

În 1962, lui Haralambie Balamaci i s-a acordat titlul de erou albanez în lupta contra elenizării. În 1970, statul a construit în Korce morminte noi, din marmura albă, pentru toți eroii neamului albanez, iar aromânul Balamaci este printre cei mutați acolo. Strada pe care se afla casa lui îi poartă astăzi numele. În 1994, președintele Sali Berisha i-a acordat titul de „învățător al neamului.