În viață ai parte de câteva întâlniri exemplare. Una dintre ele este cu un erou, iar ca orice erou autentic, un om de o mare modestie, plin de umor, care se predă prietenilor și comunității fără rest. Îl cheamă simplu: Marcel Petrișor. Sau "Dom' Profesor" (a fost profesor de limba franceză la liceul "Iulia Hașdeu"), cei foarte intimi spunându-i Nea Marcel - chestiune care arată lipsa lui completă de mofturi.

A făcut aproape 13 ani de pușcărie, în două etape, cea de-a doua cuprinzând odioasa Casimca din Jilava, unde am avut privilegiul să-l filmez.

Ca să vă dați seama de puterea lui, intra detașat în această hrubă monstruoasă scobită în pământ, o închisoare în închisoare - "Corabia morții", cum a denumit-o colegul de celulă și bunul său prieten Pr. Gheorghe Calciu - din care este un miracol că ar fi scăpat cineva viu. După doi ani, din 16 oameni tineri, au ieșit vii doar 5.

I-am mărturisit uluit, în clipele după ce am ieșit din celulele ermetice, fără geamuri, fără aer: "Dom' Profesor, cred că aici m-aș fi curățat în câteva luni..." La care dumnealui ce-mi spune, cu haz: "Măi Capsali, cu atâția copii câți ai tu acasă, eu aș fi rezistat și mai puțin!" Sigur că am zâmbit: "Haideți, Dom' Profesor..." La care Marcel Petrișor, mă repede pe un ton serios: "Ascultă-mă ce-ți spun!"

Așa este Marcel Petrișor, omul care pe la 85 de ani se plângea că nu mai poate să care un sac de ciment, la casa lui din Ocișor, urcând povârnișul, fără să mai ia pauze, cum se întâmpla până atunci.

La întrebarea dintr-un interviu, "De ce a fost comunismul mult mai al dracului în România decât în alte zone ale lumii?" Marcel Petrișor a replicat:

"Răspunsul e simplu: pentru că și noi, opozanții comuniștilor, am fost foarte ai dracu'! Nicăieri în lume, comunismul nu a întâmpinat o rezistență mai puternică. Gândiți-vă doar că România a fost singura țară care a avut rezistență anticomunistă în munți, deși se afla sub ocupația armatei sovietice. Asta spune foarte multe".

Marcel Petrișor a trecut lunile trecute printr-o formă gravă a coronavirusului. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, a trecut și peste acest obstacol, peste care nu trec alții cu mult mai tineri.

Iată-l ajuns astăzi la 91 de ani, vârstă de Patriarh. Și chiar asta este acum, unul dintre Patriarhii Demnității Românești, la care ar trebui să ne plecăm și să ne raportăm, ca să ne vedem măsura.

Doamne, ce oameni ne-ai lăsat să cunoaștem și ce nevrednici de ei suntem!

 

Nota redacție: Dom' Profesor a avut șansa unei îngrijiri exemplare și a unui tratament cu antivirale ca Ivermectină,  Plaquenil și Arbidol și doze mari de Solu-Medrol și Vitamina C injectabile, tratament recomandat și de Dr. Ionache (Ion) Alexie din America dar care este total desconsiderat de protocoalele oficiale din România. Astfel, de la o saturație scăzută la sub 50%, care într-un spital l-ar fi dus la intubarea automată, cu șanse de supraviețuire de 2% pentru o persoană mai tânără, Profesorul Marcel Petrișor, fratele de suferință al Părintelui Gheorghe Calciu, a reușit cu ajutorul Maicii Domnului să-și revină total pentru a ne bucura în continuare de mărturiile sale, așa cum este cea filmată, pe care o publicăm mai jos. Această încercare din anii bătrâneții, Dom' Profesor a considerat-o la fel de grea ca anii de pușcarie de la Jilava, afirmând că acolo te băteau bolșevicii pe dinafară așa cum ne bate virusul chinezesc pe dinăuntru. Ca și atunci și acum Profesorul Marcel Petrișor a ieșit biruitor. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Marcel Petrișor – Despre cinstirea Sfinților din închisori. VIDEO-INTERVIU