AVIZUL COMISIEI DE LA VENEȚIA
CU PRIVIRE LA ANULAREA REZULTATELOR ALEGERILOR DE CĂTRE CURȚILE CONSTITUȚIONALE
CDL-AD(2025)003
Adoptat la cea de-a 142-a Sesiune Plenară (Veneția, 14-15 martie 2025)
I. Introducere
La 13 decembrie 2024, Președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a adresat Comisiei de la Veneția o cerere urgentă pentru un aviz privind condițiile și standardele juridice care guvernează anularea rezultatelor alegerilor de către curțile constituționale, cu referire specifică la recenta anulare a primului tur al alegerilor prezidențiale din România.
Un proiect preliminar al acestui aviz a fost pregătit și publicat pe 27 ianuarie 2025 sub referința CDL-PI(2025)001. Prezentul document constituie avizul final, adoptat de Comisia de la Veneția la cea de-a 142-a Sesiune Plenară desfășurată pe 14-15 martie 2025, în urma unor consultări suplimentare și luând în considerare evoluțiile ulterioare din România.
Scopul acestui aviz este de a examina principiile și practicile referitoare la anularea rezultatelor alegerilor de către curțile constituționale într-un context european comparativ, cu scopul de a identifica standardele și garanțiile democratice aplicabile acestor decizii. Acest aviz nu își propune să evalueze direct meritele deciziei Curții Constituționale a României, ci să ofere un cadru mai larg de analiză.
Avizul a fost redactat de un grup de lucru compus din experți independenți numiți de Comisia de la Veneția, cu contribuții din partea raportorilor și în consultare cu autoritățile române în timpul sesiunii plenare. Delegația română a participat la discuții și la procesul de adoptare.
Comisia de la Veneția recunoaște urgența acestei cereri, având în vedere implicațiile semnificative ale anulării alegerilor pentru guvernanța democratică și încrederea publică în procesele electorale.
II. Context: Cazul României
Pe 24 noiembrie 2024, România a organizat primul tur al alegerilor prezidențiale, cu mai mulți candidați care au concurat pentru funcția de Președinte al Republicii.
Pe 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională a României (denumită în continuare „CCR”) a emis Hotărârea nr. 32, prin care a anulat rezultatele primului tur pe motivul „iregularităților grave” care au subminat integritatea procesului electoral.
Decizia CCR s-a bazat în principal pe rapoarte clasificate furnizate de Serviciul Român de Informații (SRI) și Serviciul de Informații Externe (SIE), care au fost parțial declasificate pe 4 decembrie 2024 la cererea Curții. Aceste rapoarte au presupus o manipulare pe scară largă a alegătorilor prin tehnologii digitale, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale, precum și finanțarea netransparentă a campaniei și încălcări ale egalității între candidați.
CCR a concluzionat că aceste nereguli au încălcat articolele 2, 4 și 16 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Președintelui României, justificând anularea întregului prim tur și dispunând reluarea procesului electoral.
Decizia a stârnit controverse semnificative, candidați precum domnul Călin Georgescu (care ar fi condus în primul tur) și doamna Elena Lasconi (clasată pe locul al doilea) contestând lipsa de transparență și imposibilitatea de a accesa sau de a contesta probele pe care s-a bazat CCR.
Pe 9 martie 2025, Biroul Electoral Central (BEC) a respins candidatura domnului Călin Georgescu pentru alegerile prezidențiale reprogramate, invocând preocupări nespecificate legate de securitatea națională. Această decizie a fost confirmată de CCR pe 11 martie 2025 printr-o hotărâre care a reiterat determinarea BEC fără a dezvălui public raționamentul detaliat sau probele.
Aceste evoluții au generat dezbateri suplimentare în România și la nivel internațional cu privire la rolul curților constituționale în chestiuni electorale și la echilibrul dintre supravegherea judiciară și principiile democratice.
III. Standarde internaționale și principii democratice
Anularea rezultatelor alegerilor de către o curte constituțională este o măsură extraordinară, adesea descrisă ca „ultima ratio” în disputele electorale. Conform Codului de bune practici în materie electorală al Comisiei de la Veneția (CDL-AD(2002)023rev2), o astfel de acțiune este permisă doar atunci când neregulile sunt atât de grave încât denaturează fundamental voința alegătorilor.
Dreptul la alegeri libere, consacrat în articolul 3 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), impune statelor obligația de a asigura că procesele electorale sunt transparente, corecte și supuse unei supravegheri eficiente.
Comisia de la Veneția a subliniat în mod constant câteva principii-cheie în acest sens:
a) Transparența: Orice decizie de anulare a rezultatelor alegerilor trebuie să se bazeze pe dovezi accesibile publicului și verificabile de actori independenți.
b) Proporționalitatea: Măsura trebuie să fie necesară și proporțională, ceea ce înseamnă că prejudiciul cauzat de menținerea rezultatelor viciate trebuie să depășească perturbarea cauzată de anulare.
c) Dreptul la o audiere echitabilă: Părțile afectate, inclusiv candidații și alegătorii, trebuie să aibă posibilitatea de a fi audiate și de a contesta dovezile sau raționamentul din spatele unei astfel de decizii.
d) Cale de atac eficientă: Ar trebui să existe un mecanism de revizuire a deciziei, fie prin apel la o instanță superioară, fie printr-un organism independent.
Inițierea din oficiu a procedurilor de către curțile constituționale, așa cum s-a întâmplat în România, nu este interzisă de standardele internaționale, cu condiția ca astfel de competențe să fie clar definite în lege și exercitate cu garanții adecvate împotriva abuzului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a decis în cazuri precum Mugemangango v. Belgia (2020) că restricțiile asupra drepturilor electorale, inclusiv anulările, trebuie să respecte principiile legalității, legitimității și proporționalității.
IV. Analiză comparativă
Anularea rezultatelor alegerilor de către curți constituționale sau organisme echivalente este rară în Europa, dar a avut loc în anumite cazuri specifice:
a) În Austria (2016), Curtea Constituțională a anulat al doilea tur al alegerilor prezidențiale din cauza neregulilor procedurale în votul prin corespondență, în urma unei contestații depuse de un candidat. Decizia s-a bazat pe dovezi transparente și a fost supusă controlului public.
b) În Ucraina (2004), Curtea Supremă a invalidat rezultatele alegerilor prezidențiale pe fondul unor acuzații larg răspândite de fraudă în timpul Revoluției Portocalii, cu dovezi clare prezentate în proceduri deschise.
c) În Bulgaria (1990), alegerile timpurii post-comuniste au fost supuse revizuirii judiciare, deși anulările s-au limitat la anumite secții de votare, nu la scrutinul național.
Cazul României diferă de aceste exemple în mai multe privințe:
a) CCR a acționat din oficiu, fără o plângere formală prealabilă din partea candidaților sau alegătorilor, ceea ce este neobișnuit în practica comparativă.
b) Decizia s-a bazat exclusiv pe rapoarte de informații clasificate, cu divulgare publică limitată, spre deosebire de dovezile transparente utilizate în Austria sau Ucraina.
c) Nu există un mecanism efectiv de apel împotriva hotărârii CCR, spre deosebire de sistemele în care revizuirea judiciară include controale și echilibre.
De obicei, disputele electorale sunt judecate mai întâi de organismele de gestionare a alegerilor (de exemplu, comisii electorale) și apoi supuse revizuirii judiciare, asigurând o abordare stratificată a responsabilității. Sistemul României, în care CCR deține autoritatea finală și inapelabilă, ridică întrebări despre separarea puterilor în chestiuni electorale.
V. Observații specifice asupra României
Transparența și dovezile: Dependenta CCR de rapoarte clasificate de la SRI și SIE, fără a face conținutul complet accesibil publicului sau părților afectate, ridică preocupări serioase cu privire la legitimitatea democratică a deciziei sale. Comisia de la Veneția a notat anterior (ex. CDL-AD(2011)001) că deciziile care afectează drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul de vot, trebuie să fie fundamentate pe dovezi transparente și verificabile.
Declasificarea parțială a rapoartelor de informații pe 4 decembrie 2024 nu a remediat această problemă, deoarece detaliile esențiale au rămas confidențiale, împiedicând o evaluare independentă a relevanței sau acurateței lor.
Dreptul la o audiere echitabilă: Candidații afectați de anulare, în special domnul Călin Georgescu și doamna Elena Lasconi, nu au fost audiați în fața CCR și nici nu li s-a oferit acces la dovezile folosite împotriva procesului electoral. Acest lucru contravine principiului procedurilor contradictorii, un pilon al practicii judiciare echitabile.
Proporționalitatea: Decizia CCR de a anula întregul prim tur nu demonstrează clar cum presupusele nereguli – cum ar fi manipularea digitală sau problemele de finanțare a campaniei – au alterat material rezultatul alegerilor. Lipsa unei legături cauzale între nereguli și rezultate subminează proporționalitatea măsurii.
Excluderea ulterioară a lui Călin Georgescu: Respingerea candidaturii domnului Georgescu de către BEC pe 9 martie 2025, confirmată de CCR pe 11 martie 2025, complică și mai mult situația. Decizia, bazată pe motive vagi de „securitate națională” fără justificare publică sau condamnare penală prealabilă, constituie o interferență nejustificată cu dreptul pasiv electoral garantat de articolul 3 al Protocolului nr. 1 la CEDO.
Comisia de la Veneția observă că, deși statele au o marjă de apreciere în reglementarea candidaturilor, astfel de restricții trebuie să fie transparente, proporționale și supuse revizuirii judiciare – un standard care nu a fost respectat în acest caz.
VI. Recomandări
În lumina celor de mai sus, Comisia de la Veneția recomandă autorităților române următoarele:
a) Să asigure că deciziile care afectează rezultatele alegerilor se bazează pe dovezi transparente, evitând dependența exclusivă de informații clasificate, cu excepția cazului în care acestea pot fi verificate independent și dezvăluite în măsura compatibilă cu securitatea națională.
b) Să garanteze dreptul la o audiere echitabilă pentru toate părțile afectate, inclusiv candidații și alegătorii, în procedurile care pot duce la anularea alegerilor sau excluderea candidaților.
c) Să ia în considerare modificarea cadrului legal al CCR pentru a prevedea un mecanism eficient de cale de atac sau revizuire în cazurile de anulare a alegerilor, în conformitate cu standardele europene de supraveghere judiciară.
d) Să adopte reglementări clare privind utilizarea tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale în campaniile electorale, inclusiv reguli transparente privind finanțarea, pentru a preveni viitoare dispute de această natură.
Pentru alegerile prezidențiale reprogramate (anunțate pentru 4 și 18 mai 2025), Comisia îndeamnă autoritățile române să asigure că deciziile privind eligibilitatea candidaților sunt luate pe baza unor criterii proporționale, transparente și definite legal, evitând excluderile arbitrare care ar putea submina încrederea publică.
Comisia este pregătită să asiste România în revizuirea legislației electorale și a procedurilor judiciare pentru a consolida respectarea principiilor democratice.
VII. Concluzii
Anularea rezultatelor alegerilor de către curțile constituționale este un instrument legitim în circumstanțe excepționale, cu condiția să respecte condiții stricte de transparență, proporționalitate și echitate procedurală. În cazul României, deciziile CCR și BEC ridică preocupări serioase cu privire la conformitatea cu aceste principii democratice și cu dreptul la alegeri libere conform standardelor Consiliului Europei.
Deși Comisia de la Veneția nu ia o poziție cu privire la meritele factuale ale constatărilor CCR, subliniază necesitatea unor garanții procedurale pentru a asigura că astfel de intervenții nu erodează încrederea în instituțiile democratice.
Acest aviz are un caracter consultativ și își propune să ofere un cadru general pentru statele care se confruntă cu provocări similare, mai degrabă decât o adjudecare exhaustivă a situației din România.
Note finale
Textul integral al acestui aviz, inclusiv anexele cu referințe la jurisprudență și avize anterioare ale Comisiei de la Veneția, este disponibil pe site-ul Comisiei (www.venice.coe.int).
Adoptat prin consens la cea de-a 142-a Sesiune Plenară pe 15 martie 2025, cu participarea tuturor statelor membre, inclusiv România.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
CU PRIVIRE LA ANULAREA REZULTATELOR ALEGERILOR DE CĂTRE CURȚILE CONSTITUȚIONALE
CDL-AD(2025)003
Adoptat la cea de-a 142-a Sesiune Plenară (Veneția, 14-15 martie 2025)
I. Introducere
La 13 decembrie 2024, Președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a adresat Comisiei de la Veneția o cerere urgentă pentru un aviz privind condițiile și standardele juridice care guvernează anularea rezultatelor alegerilor de către curțile constituționale, cu referire specifică la recenta anulare a primului tur al alegerilor prezidențiale din România.
Un proiect preliminar al acestui aviz a fost pregătit și publicat pe 27 ianuarie 2025 sub referința CDL-PI(2025)001. Prezentul document constituie avizul final, adoptat de Comisia de la Veneția la cea de-a 142-a Sesiune Plenară desfășurată pe 14-15 martie 2025, în urma unor consultări suplimentare și luând în considerare evoluțiile ulterioare din România.
Scopul acestui aviz este de a examina principiile și practicile referitoare la anularea rezultatelor alegerilor de către curțile constituționale într-un context european comparativ, cu scopul de a identifica standardele și garanțiile democratice aplicabile acestor decizii. Acest aviz nu își propune să evalueze direct meritele deciziei Curții Constituționale a României, ci să ofere un cadru mai larg de analiză.
Avizul a fost redactat de un grup de lucru compus din experți independenți numiți de Comisia de la Veneția, cu contribuții din partea raportorilor și în consultare cu autoritățile române în timpul sesiunii plenare. Delegația română a participat la discuții și la procesul de adoptare.
Comisia de la Veneția recunoaște urgența acestei cereri, având în vedere implicațiile semnificative ale anulării alegerilor pentru guvernanța democratică și încrederea publică în procesele electorale.
II. Context: Cazul României
Pe 24 noiembrie 2024, România a organizat primul tur al alegerilor prezidențiale, cu mai mulți candidați care au concurat pentru funcția de Președinte al Republicii.
Pe 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională a României (denumită în continuare „CCR”) a emis Hotărârea nr. 32, prin care a anulat rezultatele primului tur pe motivul „iregularităților grave” care au subminat integritatea procesului electoral.
Decizia CCR s-a bazat în principal pe rapoarte clasificate furnizate de Serviciul Român de Informații (SRI) și Serviciul de Informații Externe (SIE), care au fost parțial declasificate pe 4 decembrie 2024 la cererea Curții. Aceste rapoarte au presupus o manipulare pe scară largă a alegătorilor prin tehnologii digitale, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale, precum și finanțarea netransparentă a campaniei și încălcări ale egalității între candidați.
CCR a concluzionat că aceste nereguli au încălcat articolele 2, 4 și 16 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Președintelui României, justificând anularea întregului prim tur și dispunând reluarea procesului electoral.
Decizia a stârnit controverse semnificative, candidați precum domnul Călin Georgescu (care ar fi condus în primul tur) și doamna Elena Lasconi (clasată pe locul al doilea) contestând lipsa de transparență și imposibilitatea de a accesa sau de a contesta probele pe care s-a bazat CCR.
Pe 9 martie 2025, Biroul Electoral Central (BEC) a respins candidatura domnului Călin Georgescu pentru alegerile prezidențiale reprogramate, invocând preocupări nespecificate legate de securitatea națională. Această decizie a fost confirmată de CCR pe 11 martie 2025 printr-o hotărâre care a reiterat determinarea BEC fără a dezvălui public raționamentul detaliat sau probele.
Aceste evoluții au generat dezbateri suplimentare în România și la nivel internațional cu privire la rolul curților constituționale în chestiuni electorale și la echilibrul dintre supravegherea judiciară și principiile democratice.
III. Standarde internaționale și principii democratice
Anularea rezultatelor alegerilor de către o curte constituțională este o măsură extraordinară, adesea descrisă ca „ultima ratio” în disputele electorale. Conform Codului de bune practici în materie electorală al Comisiei de la Veneția (CDL-AD(2002)023rev2), o astfel de acțiune este permisă doar atunci când neregulile sunt atât de grave încât denaturează fundamental voința alegătorilor.
Dreptul la alegeri libere, consacrat în articolul 3 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), impune statelor obligația de a asigura că procesele electorale sunt transparente, corecte și supuse unei supravegheri eficiente.
Comisia de la Veneția a subliniat în mod constant câteva principii-cheie în acest sens:
a) Transparența: Orice decizie de anulare a rezultatelor alegerilor trebuie să se bazeze pe dovezi accesibile publicului și verificabile de actori independenți.
b) Proporționalitatea: Măsura trebuie să fie necesară și proporțională, ceea ce înseamnă că prejudiciul cauzat de menținerea rezultatelor viciate trebuie să depășească perturbarea cauzată de anulare.
c) Dreptul la o audiere echitabilă: Părțile afectate, inclusiv candidații și alegătorii, trebuie să aibă posibilitatea de a fi audiate și de a contesta dovezile sau raționamentul din spatele unei astfel de decizii.
d) Cale de atac eficientă: Ar trebui să existe un mecanism de revizuire a deciziei, fie prin apel la o instanță superioară, fie printr-un organism independent.
Inițierea din oficiu a procedurilor de către curțile constituționale, așa cum s-a întâmplat în România, nu este interzisă de standardele internaționale, cu condiția ca astfel de competențe să fie clar definite în lege și exercitate cu garanții adecvate împotriva abuzului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a decis în cazuri precum Mugemangango v. Belgia (2020) că restricțiile asupra drepturilor electorale, inclusiv anulările, trebuie să respecte principiile legalității, legitimității și proporționalității.
IV. Analiză comparativă
Anularea rezultatelor alegerilor de către curți constituționale sau organisme echivalente este rară în Europa, dar a avut loc în anumite cazuri specifice:
a) În Austria (2016), Curtea Constituțională a anulat al doilea tur al alegerilor prezidențiale din cauza neregulilor procedurale în votul prin corespondență, în urma unei contestații depuse de un candidat. Decizia s-a bazat pe dovezi transparente și a fost supusă controlului public.
b) În Ucraina (2004), Curtea Supremă a invalidat rezultatele alegerilor prezidențiale pe fondul unor acuzații larg răspândite de fraudă în timpul Revoluției Portocalii, cu dovezi clare prezentate în proceduri deschise.
c) În Bulgaria (1990), alegerile timpurii post-comuniste au fost supuse revizuirii judiciare, deși anulările s-au limitat la anumite secții de votare, nu la scrutinul național.
Cazul României diferă de aceste exemple în mai multe privințe:
a) CCR a acționat din oficiu, fără o plângere formală prealabilă din partea candidaților sau alegătorilor, ceea ce este neobișnuit în practica comparativă.
b) Decizia s-a bazat exclusiv pe rapoarte de informații clasificate, cu divulgare publică limitată, spre deosebire de dovezile transparente utilizate în Austria sau Ucraina.
c) Nu există un mecanism efectiv de apel împotriva hotărârii CCR, spre deosebire de sistemele în care revizuirea judiciară include controale și echilibre.
De obicei, disputele electorale sunt judecate mai întâi de organismele de gestionare a alegerilor (de exemplu, comisii electorale) și apoi supuse revizuirii judiciare, asigurând o abordare stratificată a responsabilității. Sistemul României, în care CCR deține autoritatea finală și inapelabilă, ridică întrebări despre separarea puterilor în chestiuni electorale.
V. Observații specifice asupra României
Transparența și dovezile: Dependenta CCR de rapoarte clasificate de la SRI și SIE, fără a face conținutul complet accesibil publicului sau părților afectate, ridică preocupări serioase cu privire la legitimitatea democratică a deciziei sale. Comisia de la Veneția a notat anterior (ex. CDL-AD(2011)001) că deciziile care afectează drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul de vot, trebuie să fie fundamentate pe dovezi transparente și verificabile.
Declasificarea parțială a rapoartelor de informații pe 4 decembrie 2024 nu a remediat această problemă, deoarece detaliile esențiale au rămas confidențiale, împiedicând o evaluare independentă a relevanței sau acurateței lor.
Dreptul la o audiere echitabilă: Candidații afectați de anulare, în special domnul Călin Georgescu și doamna Elena Lasconi, nu au fost audiați în fața CCR și nici nu li s-a oferit acces la dovezile folosite împotriva procesului electoral. Acest lucru contravine principiului procedurilor contradictorii, un pilon al practicii judiciare echitabile.
Proporționalitatea: Decizia CCR de a anula întregul prim tur nu demonstrează clar cum presupusele nereguli – cum ar fi manipularea digitală sau problemele de finanțare a campaniei – au alterat material rezultatul alegerilor. Lipsa unei legături cauzale între nereguli și rezultate subminează proporționalitatea măsurii.
Excluderea ulterioară a lui Călin Georgescu: Respingerea candidaturii domnului Georgescu de către BEC pe 9 martie 2025, confirmată de CCR pe 11 martie 2025, complică și mai mult situația. Decizia, bazată pe motive vagi de „securitate națională” fără justificare publică sau condamnare penală prealabilă, constituie o interferență nejustificată cu dreptul pasiv electoral garantat de articolul 3 al Protocolului nr. 1 la CEDO.
Comisia de la Veneția observă că, deși statele au o marjă de apreciere în reglementarea candidaturilor, astfel de restricții trebuie să fie transparente, proporționale și supuse revizuirii judiciare – un standard care nu a fost respectat în acest caz.
VI. Recomandări
În lumina celor de mai sus, Comisia de la Veneția recomandă autorităților române următoarele:
a) Să asigure că deciziile care afectează rezultatele alegerilor se bazează pe dovezi transparente, evitând dependența exclusivă de informații clasificate, cu excepția cazului în care acestea pot fi verificate independent și dezvăluite în măsura compatibilă cu securitatea națională.
b) Să garanteze dreptul la o audiere echitabilă pentru toate părțile afectate, inclusiv candidații și alegătorii, în procedurile care pot duce la anularea alegerilor sau excluderea candidaților.
c) Să ia în considerare modificarea cadrului legal al CCR pentru a prevedea un mecanism eficient de cale de atac sau revizuire în cazurile de anulare a alegerilor, în conformitate cu standardele europene de supraveghere judiciară.
d) Să adopte reglementări clare privind utilizarea tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale în campaniile electorale, inclusiv reguli transparente privind finanțarea, pentru a preveni viitoare dispute de această natură.
Pentru alegerile prezidențiale reprogramate (anunțate pentru 4 și 18 mai 2025), Comisia îndeamnă autoritățile române să asigure că deciziile privind eligibilitatea candidaților sunt luate pe baza unor criterii proporționale, transparente și definite legal, evitând excluderile arbitrare care ar putea submina încrederea publică.
Comisia este pregătită să asiste România în revizuirea legislației electorale și a procedurilor judiciare pentru a consolida respectarea principiilor democratice.
VII. Concluzii
Anularea rezultatelor alegerilor de către curțile constituționale este un instrument legitim în circumstanțe excepționale, cu condiția să respecte condiții stricte de transparență, proporționalitate și echitate procedurală. În cazul României, deciziile CCR și BEC ridică preocupări serioase cu privire la conformitatea cu aceste principii democratice și cu dreptul la alegeri libere conform standardelor Consiliului Europei.
Deși Comisia de la Veneția nu ia o poziție cu privire la meritele factuale ale constatărilor CCR, subliniază necesitatea unor garanții procedurale pentru a asigura că astfel de intervenții nu erodează încrederea în instituțiile democratice.
Acest aviz are un caracter consultativ și își propune să ofere un cadru general pentru statele care se confruntă cu provocări similare, mai degrabă decât o adjudecare exhaustivă a situației din România.
Note finale
Textul integral al acestui aviz, inclusiv anexele cu referințe la jurisprudență și avize anterioare ale Comisiei de la Veneția, este disponibil pe site-ul Comisiei (www.venice.coe.int).
Adoptat prin consens la cea de-a 142-a Sesiune Plenară pe 15 martie 2025, cu participarea tuturor statelor membre, inclusiv România.