Lucrarea cu caracter comemorativ reprezintă un omagiu adus arhimandritului Anatolie Tihai, cleric român din Basarabia care a făcut misiune în „Țara Soarelui Răsare” între ani 1871-1890. Datorită râvnei sale misionare, numărul creștinilor ortodocși a sporit de la 50, în momentul sosirii sale în statul nipon, până la aproximativ 20.000, după cei 19 ani de asiduă lucrare pastorală.

Preasfințitul Părinte Episcop Antonie a vorbit despre personalitatea acestui mărturisitor, amintind faptul că această lucrare este al treilea titlu care cuprinde scrieri ale arhimandritului basarabean care văd lumina tiparului în Republica Moldova. „Pe lângă primul său Jurnal și lucrarea «Sectele religioase», aceasta este cea de-a treia carte pe care o edităm. Aici vedem penița inspirată a acestui slujitor al Bisericii, care pe lângă faptul că a fost un mărturisitor al Ortodoxiei, a fost și un observator atent al vieții din Japonia. Tot ceea ce a fixat în cărțile sale rămâne peste ani o mărturie a ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă în Japonia. Pentru noi el este un model de propovăduire. Dacă el a reușit acolo, învățând limba japoneză, să ducă cuvântul lui Dumnezeu în spațiul respectiv, cu atât mai mult pe meleagurile autohtone, unde este mult mai ușor”, a spus Preasfinția Sa.

Această nouă lucrare dedicată misionarului basarabean, apărută în ediție bilingvă română-engleză, cuprinde șase articole ale arhimandritului Anatolie Tihai cuprinzând însemnările sale etnografice din spațiile în care a călătorit în efortul său misionar. Adunarea acestor articole, traducerea lor în limba română și așezarea în formatul de tipar aparțin domnului Vlad Cubreacov. Acesta a vorbit despre misiunea arhimandritului misionar pe pământ nipon.

„Cuviosul Anatolie Tihai a propovăduit cuvântul Evangheliei în îndepărtata Japonie. S-a aflat acolo timp de două decenii. A tradus foarte mult, a predicat, a efectuat călătorii misionare în întreg cuprinsul Japoniei și ne-a lăsat ca moștenire mai multe jurnale misionare. A fost iubit de japonezi, așa cum au spus aceștia în necrologul dedicat lui, în anul 1893, la trecerea sa la cele veșnice: «Acest om a avut viața ca o rouă și l-am iubit cum n-am iubit pe nimeni dintre străini». Ca dovadă, la doi ani de la trecerea cuviosului la cele veșnice, i-au construit din colectă publică un cenotaf în curtea catedralei din Tokyo, păstrat până astăzi. Cuviosul Anatolie Tihai a fost o fire blândă, un om de o delicatețe sufletească rară. Poliglot, a vorbit și a avut noțiuni de 11 limbi străini, fără a-și uita vreodată limba română maternă. A întreținut legături atât cu mediul bisericesc și publicistic de la Chișinău, cât și de la București, purtând, de-a lungul anilor o întinsă corespondență cu Preasfințitul Părinte Episcop Silvestru Bălănescu, bunul său prieten și coleg de la Academia movileană din Kiev”.

Seria publicațiilor dedicate lucrării misionare a arhimandritului Anatolie Tihai publicate de Editura Episcopiei de Bălți va continua cu un „Al doilea Jurnal Misionar”.