Ucraineni în Transnistria în timpul războiului ruso-român din 1992
O vorbă românească spune: Nu săpa groapa altuia, că vei cădea tu în ea. Iar o vorbă rusească spune: Dacă știi că ai casa din sticlă, să nu arunci niciodată cu pietre în nimeni (”Если у тебя дом стеклянный, никогда ни в кого не бросай камнями”).
Ucraina a decis, abia în data de 21 mai 2015, suspendarea Acordului militar semnat cu Rusia, peste capul Republicii Moldova și împotriva ei, la 25 noiembrie 1995, la Soci, privind dreptul de tranzit al Armatei ruse spre regiunea transnistreană ocupată de armata și serviciile secrete ale Moscovei. Timp de 23 de ani, între 1992 și 2015, Ucraina a acționat, din păcate, ca auxiliară a Moscovei. O poziție lipsită complet de discernământ geopolitic și bun simț elementar.
Nu e rău că acum, la un an după ce Rusia a anexat ilegal Crimeea, Acordul militar ucraineano-rus a fost suspendat. Mai bine mai târziu decât niciodată!
Noi nu putem uita însă, că din 1992 până astăzi Ucraina a ocupat, în mod complet nejustificat și chiar contrat propriilor ei interese, poziții ostile nouă, fiind solidară cu Moscova, și că în războiul moldo-rus din Transnistria au luptat împotriva noastră, cu știrea și acordul tacit al Kievului, sute de mercenari ucraineni, în special membri ai organizației paramilitare UNA-UNSO (УНА-УНСО – Українська національна ассамблея – Українська народна самооборона), teroriști niciodată condamnați ori sancționați de autoritățile de la Kiev.
Publicăm în continuare, spre dovadă, câteva fotografii cu mercenari ucraineni care au luptat în 1992 de partea ocupanților ruși, considerând Tiraspolul și Transnistria drept teritorii ucrainene. Sunt fotografii ale unor ucraineni care au mâinile pătate de sânge românesc. Am captat aceste imagini de pe diverse pagini de internet, unde au fost postate chiar de bandiții ucraineni care, alături de bandiții ruși, au ucis români nevinovați la Nistru.
Nota Redacției: Articolul a fost publicat inițial în 2015 dar este valabil și azi, reprezentând adevărul, care este etern. O altă informație interesantă este că o bună jumătate din trupele ruse din zona transnistreană de ocupație o constituie etnici ucraineni.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Spre comparație, în Timișoara, la 1918, toate școlile de stat erau cu limba de predare maghiară, limba oficială a vremii. Germanii și evreii mergeau la școli cu predare în maghiară. Românii și sîrbii aveau școli confesionale în limba proprie. Deși germana era limbă oficială a Imperiului Austro-Ungar, germanii din Banat erau supuși unei politici de maghiarizare care a avut de fapt mai multă izbîndă decît în cazul românilor și sîrbilor. După unirea cu România, unul din lucrurile făcute de autorități a fost renunțarea la politica de maghiarizare și deschiderea de școli în limba germană. Nu înțeleg de ce Republica Moldova la 30 de ani de la independență încă nu renunță la politica de rusificare sovietică. Practic nu se poate alege acolo ca limbă de instruire în școală decît ori româna ori rusa, iar ucrainenii, vorbind o limbă foarte apropiată de rusă (deci foarte lesne de învățat pentru ei), preferă rusa.