formulez prezenta

 

                                   CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

împotriva Societății Drumul Taberei S.R.L., (Societate care administrează Piața Drumul Taberei I din Sectorul 6 București), având adresa poștală în București, str Drumul Taberei nr 44, Sectorul 6,

solicitând ca, prin hotărârea ce veți pronunța:

     1.- să constatați violarea de către Societatea pârâtă a drepturilor și libertăților mele constituționale și legale, astfel cum voi arăta;

     2.- să obligați Societatea pârâtă la plata către subsemnatul a sumei de 75.000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale cauzate prin violarea drepturilor și libertăților mele constituționale și legale.

La data de 16.05.2020, în jurul orei 13:20, am mers la Piața Drumul Taberei I din apropierea Secției 22 de Poliție pentru cumpărături. La intrarea în Piață, electricianul Pieței, numitul Taraipan (și la scurt timp și șeful acestuia, Marin Ștefan) mi-au condiționat accesul în incinta pieței (spațiu acoperit) de măsurarea temperaturii corporale (în contextul epidemiei de Covid-19). Cei doi au invocat ca temei juridic al restricției pe care mi-o impuneau prevederile pct 3 lit b) din Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență (CNSU) nr 24 din 14 mai 2020. Angajaților pârâtei le-am precizat că actul normativ invocat de ei (precum și art 4 lit b) din OUG nr 21/2004, pe care Hotărârea nr 24/2020 a CNSU se întemeiase la data emiterii) nu mai era aplicabil la data la care ei îmi interziceau accesul în piață. Aplicabilitatea reglementării în cauză încetase potrivit art 72 alin (2) din Legea nr 55 din 15 mai 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Cu toate acestea, numitul Marin Ștefan a stăruit în acțiunea sa abuziva și în atitudinea agresivă față de mine. Buna credință a subsemnatului în situația dată s-a manifestat și prin aceea că am continuat să-i explic angajatului pârâtei că săvârșește un abuz, că îmi încalcă inclusiv dreptul la liberă circulație. Am făcut aceasta în mod repetat, dar și cordial și documentat, inclusiv prin accesarea pe telefonul mobil a bazei legislative pe care o invocam.

În pofida atitudinii mele, angajatul pârâtei nu doar că a stăruit în conduita sa contrară inclusiv legii penale – acesta având inclusiv calitatea de funcționar public, potrivit art 175 alin (2) Cod penal – dar a mai și reclamat în mod abuziv conduita mea de legitimă apărare organelor de Poliție, sub pretextul că (apărându-mă de abuzul împotriva mea) aș fi tulburat ordinea și liniștea publică, dar și că am făcut fotografii „în mod ilegal” celor doi angajați (în timp ce se purtau abuziv cu mine). Urmare reclamației, la foarte scurt timp un echipaj al Secției 22 de Poliție m-a legitimat (numai pe mine, și nu și pe cel ce făcuse sesizarea), l-au ascultat pe angajatul Pieței cu cele două acuzații la adresa mea. Polițiștii m-au rugat să șterg fotografiile din telefon, iar pentru că nu am fost de acord m-au rugat să nu le fac publice (ceea ce am nu am făcut, inclusiv pentru că scopul fotografiilor fusese exclusiv să pot proba  ulterior abuzul comis împotriva mea). Precizez că atât angajaților pârâtei, cât și polițiștilor, le-am făcut cunoscut faptul că, dată fiind calitatea de funcționari publici a celor doi angajați, aflați în exercitarea (abuzivă a) atribuțiilor de serviciu, atât fotografierea lor cât și publicarea fotografiilor nu constituie fapte ilicite (potrivit Curții de Apel București, Decizia nr 119/R/2009). Cu toate că, referitor la acuzația de tulburare a ordinii și liniștii publice subsemnatul nu am fost întrebat absolut nimic, și nici n-a existat vreo preocupare a polițiștilor pentru identificarea vreunui martor care să confirme/ infirme această acuzație – și, mai mult, polițiștii n-au făcut nici cea mai vagă referire la vreo contravenție pe care eu s-o fi săvârșit – peste nu mai puțin de 10 zile (la 26 mai 2020) mi-a fost comunicat un Procesul verbal de sancționare pentru tulburarea ordinii și liniștii publice. Act încheiat de Agentul de Poliție Drăghici Răzvan nu la fața locului și în prezența mea, cum prevede legea, ci la sediul Poliției și în lipsă, sub pretextul absurd și abuziv și el, că, dacă ar fi fost încheiat la fața locului și în prezența mea, „organul de poliție” s-ar fi putut infecta cu virsul SARS-CoV-2. Ca și cum ar fi existat o modificare a legislației privind procedurile contravenționale, specifică epidemiei de SARS-CoV-2, ori „organul de poliție” nu s-ar fi putut infecta și când a primit de la mine și mi-a restituit apoi actul de identitate. În fapt, din cele arătate, personal mi-am întărit suspiciunile (bazate pe multe alte date și informații) că între unii polițiști de la Sectia 22 de Poliție și Societatea pârâtă, cu care se află gard în gard, există relații străine de principiile integrității publice. În considerarea acestor grave nereguli, instanța de judecată (Tribunalul București), prin Decizie definitivă, a anulat Procesul verbal, fapt care probează și el conduita nejustificată, ilicită și cauzatoare de grave prejudicii a reprezentanților pârâtei împotriva subsemnatului. Ca Anexa 1 depun Procesul verbal de contravenție seria PBY nr 0302235/2020, respectiv Decizia civilă nr 1536/2021 a Tribunalului București.

Cu privire la despăgubirile pentru daune morale, din cele de mai sus rezultă violarea brutală de către reprezentanții pârâtei a dreptului meu la liberă circulație. Această violare mi-a fost cauzată printr-o vădită rea-credință, cu intenția cea mai directă, în condițiile în care subsemnatul am stăruit îndelung și cu cele mai bune intenții în explicațiile pe care le-am dat angajaților pârâtei cu privire la conduita lor abuzivă. Cu aceeași rea-credință și cu intenția cea mai directă, pârâta mi-a lezat în mod brutal demnitatea umană. În societate, dar în special în cartierul în care locuiesc, subsemnatul, ca persoană publică în toți anii de după 1990, sunt cunoscut de foarte multă lume. Pe timpul cât angajații Pieței mi-au interzis în mod agresiv accesul în piață, pe timpul cât mi-au respins, cu dispreț și pe un ton care abia el tulbura ordinea și liniștea publică, orice explicație pe care am încercat să le-o dau cu privire la conduita lor ilegală, am fost recunoscut de multe persoane care veniseră și ele la piață pentru cumpărături, fiind expus în mod injust, direct și semnificativ, disprețului public (fiindu-mi violat dreptul legal la onoare și reputație). Unele persoane chiar mi-au exprimat „părerea de rău că vreau să intru în piață deși nu pot să cunosc eu mai bine legea decât cei ce au tocmai în atribuții aplicarea acelei legi”. Același sentiment că sunt umilit l-am avut și pe timpul legitimării și interpelării complet injuste de către echipajul de Poliție, la reclamația abuzivă a angajaților Pieței. În ziua acestor evenimente, dar și în săptămânile care au urmat, subsemnatul am resimțit o apăsătoare stare de disconfort psihic, de neputință și de frustare – toate acestea amplificate de conștiința că violarea drepturilor mele s-a produs prin cea mai crasă și cinică încălcare a legii. Starea de disconfort psihic și de frustrare a durat, de asemenea, și pe întreaga durată a procesului (aproape un an) la care tot pârâta m-a obligat pentru anularea unui act de sancționare injustă, ca urmare a reclamației sale abuzive.

Prejudiciul cauzat în condițiile arătate se impune a fi reparat – iar pentru dovedirea acestuia nu este necesară administrarea, realmente dificilă a altor probe, deoarece, în caz contrar, sarcina subsemnatului  de a-l proba ar constitui o sarcină disproporționată și nerezonabilă, astfel cum s-a statuat deja prin jurisprudența instanțelor naționale, dar și a Curții europene a drepturilor omului (Decizia cu privire la admisibilitate nr 11774/04 în cauza Manuela Ștefănescu împotriva României, paragr. 43).

Mai precizez că, la o dată anterioară celei la care mi-a fost comunicat Procesul verbal de contravenție, subsemnatul am adresat numitului Marin Ștefan o propunere de soluționare pe cale amiabilă a litigiului în conformitate cu Legea nr 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (art 1 alin 1, art 2 alin 1 și urm). Acesta a refuzat propunerea, nu doar fără a da vreun răspuns la argumentele legale privind abuzurile săvârșite împotriva mea, dar și amenințându-mă că va sesiza organele judiciare întrucât îl „șantajez” (ca Anexa 2 depun propunerea de înțelegere amiabilă și răspunsul la aceasta).

Constituția României (art 25 – dreptul la liberă circulație în țară);

Codul civil (art 72 alin 1 - dreptul persoanei la respectarea demnității; art 72 alin 2 – dreptul persoanei la onoare și reputație);

Codul civil (art 1.349,  răspunderea civilă delictuală).

Depun prezenta în 2 exemplare.

Reclamant,

Valerian Stan”, este conținutul cererii de chemare în judecată a împotriva societății care administrează Piața Drumul Taberei I din Sectorul 6 București.