Actorul Victor Rebengiuc a fost premiat pe 1 aprilie, Ziua Păcălelilor, pentru „implicarea sa civică în societate”. „Distincția” i-a fost acordată de Grupul de Dialog Social, fondat de Silviu Brucan și Gabriel Liiceanu împreună cu Andrei Pleșu, al cărei membru activ a fost Rebengiuc încă de la începutul anilor 90.

„Au fost multe momente în care Victor Rebengiuc a luat atitudine în mod public. Și acum patru luni, a ieșit în Piața Universității și i-a avertizat pe români asupra pericolului extremist. Pentru asta a primit inclusiv amenințări cu moartea. Dar actorul rămâne fidel valorilor sale.”, scrie TVRInfo, o oficină soroșistă grețoasă, pe banii noștri (unde ești tu, Elon Musk?).

Cităm: „Victor Rebengiuc, actor: Cinstea, onestitatea, să nu furăm, ăștia ne-au nenorocit, au furat tot. Ei încă nu vor să plece, cred că mai e ceva de furat încă.

Mariana Mihuț, actriță: Cred că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Întâlnirile cu publicul ne fac foarte mare plăcere și ne emoționăm de fiecare dată.

Vlad Alexandrescu, președintele Consiliului Director al Grupului de Dialog Social: Cred că marea lecție pe care maestrul Rebengiuc o dă prin întreaga viață și arta de actor și prin pozițiile lui publice este aceea a valorii cuvântului. În fond asta e important, să spui ceea ce crezi și să crezi ceea ce spui.”

„La 92 de ani, actorul Victor Rebengiuc încă joacă teatru”, mai scrie TVRInfo - probabil singura propoziție reală din reportajul encomiastic. Numai că teatrul îl joacă de fapt în viața reală, nu atât pe scenă.

TVRInfo susține însă că acesta ar avea loc doar „pe scenă la Bulandra, în spectacolul Tatăl, de Florian Zeller, în regia lui Cristi Juncu. Este ultimul rol pe care actorul a anunțat că îl mai joacă”.

REBENGIUC - ULTIMUL ROL, titrează la unison presa centrală de partide, servicii și state, anunțând retragerea „monstrului sacru” de pe scenă într-o frenezie de PR ce nu se mai termină. Dar care a fost primul rol? Și ce rol i se mai pregătește sau mai joacă acum, în „lupta cu extremismul”? 

Victor Rebengiuc a fost cu adevărat un mare actor. Dar cum este ca om, dincolo de staniolul cu care îl împachetează marmotele din presă? Ne-am propus să-i lansăm și noi „o provocare”, după cea cu vaccinarea oferită de Guvern și îmbrățișată, desigur, cu total dezinteres financiar, de marele actor. Provocarea noastră este mai simplă, pentru că nu privește o problematică medicală pe care un actor nu are cum să o cuprindă, profesia sa fiind destul de puțin compatibilă cu cea a virusologul francez, câștigător al Premiului Nobel pentru Medicină, Luc Montagnier, de exemplu, care afirmă că „vaccinarea este o eroare uriașă... provoacă decese”.

Noi ne adresăm laturii morale, etice, a unei personalități gigantice ca Victor Rebengiuc, un „monstru sacru” cum se spune în lumea cinematografiei. Și dilemele noastre vin în urma descoperirii unor documente de arhivă nu chiar așa de secrete, ba chiar dimpotrivă, publice, din perioada regimului comunist, pe care le prezentăm aici, în premieră, după mulți-mulți ani. Unde se vorbește tocmai despre acest „profil moral”...

Întrebarea noastră este simplă: Când ați mințit domnule Rebengiuc: când făceați propagandă asiduuă pentru PCR și vă bălăceați în avantajele vieții de ginere de torționar securist sau astăzi, când sunteți anticomunist post-comunism și ași ales să faceți propagandă (tot) pentru PCR - testul campaniei vacciniste - sau pentru orice altă campanie a noului regim, oricare ar fi el?

REMEMBER

„Vocal pe scena publică, Rebengiuc a reușit, la Revoluția din 1989,  să ofere o imagine unică, atunci când, în studioul TVR, a adus un sul de hârtie igienică. Marele actor român a răspuns invitației jurnalistului Sebastian Zachmann și, duminică, 30 mai, de la ora 11.00, este prezent în studioul Insider Politic. Într-un interviu-eveniment, Victor Rebengiuc a abordat cu nonșalanță teme precum monarhia, comunismul, înscrierea în Partidul Comunist Român sau…întâlnirea cu Ion Iliescu.”, suna un promo la emisiunea numită de la Prima TV.

Anunțul de promovare a emisiunii, publicat înainte de difuzarea ei, nu uită să ne dea și fragmentul-cheie din interviul aranjat: „Revenind la actualitate, marele actor i-a marturisit lui Sebastian Zachmann cum a trecut prin pandemie, cum a supraviețuit infectării cu COVID și cum a primit vaccinarea cu Pfizer. „M-am vaccinat. Ambele doze, nu am avut nimic împotrivă. Chiar mă așteptam să apară un vaccin care să ne dea o siguranță. Nu am negat coronavirusul, nu mă duce mintea să neg așa ceva. Cu multă bucurie am făcut vaccinul și nu s-a întâmplat nimic. Am trecut și prin boală. Din fericire, nu a fost un lucru grav. L-am luat din pripă, am avut temperatură și diaree. Am mers cu soția la spital, ne-au făcut analize de dimineață și până seară și am primit ordinul să stam în casă două săptămâni. Am stat cu plăcere în casă 2 săptămâni. Mie mi-a plăcut să stau în casă, nu am simțit nevoia de libertate, să merg la terase.”.” Rebengiuc a privit cu milă la cei care dădeau foc măștilor - ca simbol al îmbotnițării - în protestele anti-restricții, și care nu înțeleg că acea mască „salvează vieți”, aflăm din interviul cu Zachmann.

Actorul însă s-a infectat anul trecut cu tot cu masca despre care susține că ar proteja de coronavirus. Iată cum relata situația în noiembrie 2020 tribuna guvernamentală Digi 24: „Actorul a spus că nu știe cum s-a infectat, cu atât mai mult cu cât este adeptul respectării regulilor de prevenire a răspândirii bolii.„Mască port toată ziua, doar aici, acasă nu port și nu mă deranjează, n-am deloc niciun fel de impresie neplăcută în legătură cu masca, m-am obișnuit. Port masca și respect măsurile de securitate care s-au luat. Și cu toate acestea, am fost și eu infectat”.” Bravo, logică!

Zachmann ne informează în prezentarea pe care i-o face lui Rebengiuc de față cu el în studio că actorul a trecut prin toate formele de regimuri, meritoriu, „fără să facă pactul cu diavolul”. Așa să fie?

Interviul e preluat rapid, în aceeași zi, de News.ro, Adevărul, G4 etc, unde, fezandat, face zile la rând, cel puțin vizual, „top”-ul accesărilor.

După alte câteva zile, cam pe aceleași canale, plus cele TV arondate Sistemului - reîncălzirea personajului fiind gata - apare și clipul vaccinist. Aflăm cu neprecupețită mândrie proletară că „actorul Victor Rebengiuc a răspuns provocării (vă dați seama?) lansate de secretarul de stat Andrei Baciu (fotomodelul masculin) și a spus, într-un clip difuzat pe pagina de facebook RoVaccinare, ce conține vaccinul anti-Covid, din punctul lui de vedere.

”Ce conține vaccinul? Pentru mine conține siguranță. Siguranța că pot ieși în lume fără mască, că pot participa la spectacole, că pot merge la mall să îmi cumpăr ce am nevoie. Înseamnă speranță, că voi putea fi împreună cu familia mea, fără probleme, fără pericol, așa că, sfătuiesc pe toată lumea să se vaccineze. Este cel mai bun lucru pe care îl facem”, spune marele actor.” Am încheiat citatul. Subliniem că această campaniei este total ilegală și se încadrează la publicitate înșelătoare și periculoasă pentru sănătatea umană - interzisă explicit chiar de Ministerul Sănătății, într-un ordin mai vechi, acum uitat chiar de cei care trebuie să-l respecte.

Ilegalitatea deja nu mai contează în România. Toate măsurile plandemiei au fost ilegale fiind bazate pe un fals. Dar imoralitatea? Mai contează? Mai ales când e vorba, nu-i așa? - după cum îngâna Brucan - de un „mare actor”...

Rebengiuc, anticomunistul de azi, era la Cannes pe vremea regimului comunist (foto Agerpres) cu un film produs de regimul comunist, în care juca și viitoarea sa soție, Mariana Mihuț. Toate pe banii Partidului. N-avea smoking, se plânge, și atunci i l-a dat Catinca Ralea, fiica lui Mihai Ralea. Chiar smokingul tatălui ei, ministrul, diplomatul, politicianul și propagandistul marxist-leninist.

El spune și ce dizident a fost ca actor în vremea comunismului: în loc să recite o poezie dedicată lui Ceaușescu pe scena Sălii Palatului doar a citit-o. Se intitula „Au chipul munților eroii și al apelor din țara lor”

Statea adeseori la coada, pe vremea lui Ceaușescu, la carne, la tot felul, zice Rebengiuc.

Când nu stătea la coadă viziona filme rusești cu Ion Iliescu acasa la Bujor Sion, mărturisește candid Rebengiuc, amintind de o astfel de vizionare, împreună cu soția sa, Mariana Mihuț. Dar nu i-a plăcut de Iliescu după 1989, mai ales că revoluția a fost, pentru el, „o mare păcăleală”, spune anticomunistul de azi. Aceasta nu l-a împiedicat să intre în GDS, care primise ditamai sediul și alte avantaje materiale de la FSN, și să-l voteze în 2000 chiar pe Iliescu, tartorul Minieriadei și Revoluției.

Cât despre PCR, el nu s-a înscris niciodată în Partidul Comunist. „Nu aveam pentru ce să lupt eu în Partidul Comunist. Propunea numai minciuni, numai bancuri, ca să ne ia ochii. A fost o perioadă, în 1964 - 1965, când s-a zis că acum trebuie să intre intelectualii. Ciulei a intrat atunci. «Trebuie să intrăm, să ridicăm calitatea vieții și a structurii partidului, să fie și intelectuali acolo». A fost o minciună, o păcăleală mare de tot. Eu nu am vrut”.

Actorul mai afirmă în interviul comandat că după gestul lui regizat cu sulul de hârtie igienică, de la TVR, din decembrie 1989, a primit scrisori de amenințare de la Securitate.Cum așa? De la colegii socrului său?

Cunoscutul fotbalist Cornel Dinu: „Până prin 1964, președintele clubului Dinamo era colonelul Mihuț, tatăl actriței cu același nume, Mariana, căsătorită cu Rebengiuc! Nu l-am cunoscut. Mai bine. Am auzit că se lăuda, adesea, că a stârpit „bandiții” din Munții Făgărașului, după război. De fapt a participat la distrugerea sângeroasă a rezistenței naționale din munți.” „Un criminal. Bine că nu ne-am intersectat”, scrie Cornel Dinu, la pagina 195 din cartea autobiografică „Zâmbind din iarbă”, publicată în 2007.

Nu o să intrăm în detaliile acest caz odios, al unui monstru care a fost între primii angajați criminali ai Securității bolșevice și a executat partizani cot la cot cu agentul sovietic și primul șef al Securității NKVD din România, Pantiușa Botnarenko, alias Gheorghe Pintilie. De el s-a ocupat, magistral, cu documente și mărturisiri șocante, jurnalistul Costin Ștucan în ProSport, în articolele Președinte la Dinamo, criminal, torționar, tată de actriță celebră. Jivago mutilat, episodul I: povestea celor cinci tineri uciși fără milă în Mehedinți și Președinte la Dinamo, criminal, torționar, tată de actriță celebră. Jivago mutilat, episodul 2: lichidarea grupului Arnota și moartea prin tortură, la Craiova cât și celebrul ziarist de la Cotidianul, Ion Spânu, în articolul antologic De ce intrați în noroi‎, domnule Rebengiuc?, unde ni se prezintă și figura lui „tata-socru”:

Reținem, pentru anecdotica fatidică, cum a luat primul premiu din viața ei, la Râmnicu Vâlcea, marea actriță Mariana Mihuț, potrivit propriilor ei amintiri: „când eram în clasa a doua și am spus o poezie cu Stalin”...

Acum, după ce ați aflat cine era socrul lui Victor Rebengiuc, cam la câte cozi la carne credeți că a stat pe vremea regimului comunist al cărei braț armat și criminal a fost colonelul Nicolae Mihuț, ditamai președintele Clubului de Fotbal al Securității?

Dacă ne-am lămurit că o viața a trăit în pat cu o fiică a unui mahăr al Securității, haideți să vedem cum stătea și relația sa cu Partidul Comunist. Ne edifică Revista Teatrul Nr. 6, anul V. iunie.1960, paginile 67-77, ajunsă acum un document din arhiva comunistă a Institutului Național al Patrimonului (cimec.ro). Redăm citatele antisecuristului și anticomunistului (evident trebuie să puneți Dvs ghilimelele de rigoare) Victor Rebengiuc, cu o ultimă întrebare: A consumat pe gura lui hârtia igienică din 1989? Că-i mai putem trimite noi niște baxuri.

REVISTA TEATRUL

Valentin Silvestru

De vorbă cu...

Gheorghe Cozorici, Tatiana Ieckel,  Gheorghe Popovici-Poenaru, Victor Rebengiuc, Sanda Toma.

despre
• TEATRU SI REALITATE
• SPIRITUL DE PARTID ÎN ARTA ACTORULUI
• PROFILUL MORAL AL TÎNĂRULUI ACTOR 

Exista oare o problematica specifica tinerei generatii de artisti? Are această generale o fizionomie spirituale proprie ? Da, se poate vorbi despre toate acestea, răspund tinerii actori.In acest caz, cum priviti, de pildă, raporturile dintreteatru si realitatea zilelor noastre ? Care trebuie să fie, după părerea dv., contribuția artistului la realizarea uneimai strìnse legături a artei noastre cu actualitatea, a unei prezente mai masive a  ontemporaneității pe scena ?

Victor Rebengiuc :
In teatre, noi căutăm să ducem mai departe ceea ce am învățat la Institut.
Trebuie să căutăm, pe zi ce trece, să ne îmbogățim și gîndirea, și mijloacele artistice, și calitățile fizice, morale, pentru a ne desăvîrși.

Ce factori favorizează in teatru acest efort creator al tinerilor actori?

Victor Rebengiuc :
Dacă am înțeles bine, ați pus în discuție o problema ce mi se pare esențială: dacă în teatru actorii tineri sînt favorizați să dezvolte creator ceea ce au învățat în școală. In ceea ce privește Teatrul Municipal, trebuie să spun că, din fericire, atît direcția cît și organizația de partid și organizația de tineret se ocupă de dezvoltarea creatoare a tinerilor actori. In primul rìnd, prin distribuirea lor atentă în roluri felurite. Apoi, prin metoda studiului științific al pieselor. De pildă, pentru buna pregătire a spectacolului cu piesa sovietica Pîine și trandafiri, oglindind aspecte din războiul civil, s-a ținut o lecție specială în cadrul învățămîntului de partid. Lecția a fost urmată de ample discuții în care fiecare actor și-a putut lămuri poziția față de personaje. Firește, acesta e un aspect al muncii colective. Dar un asemenea studiu îi incumbă fiecărui actor în parte. Doar așa am învățat la Institut și așa trebuie să facem și în teatru.

Este dramaturgia originala unul din factorii care favorizează creația dv., a tinerilor actori ?

Victor Rebengiuc :
Și din alte puncte de vedere sìntem interesați îndeosebi de dramaturgia originala.

Acesta e și scopul spectacolelor noastre cu piese actuale ! Ca spectatorul să se regăsească într-un fel sau altul ìn lumea prezentată pe scena.
în ceea ce mă privește, nu pot să-mi exprim decît regretul că — din motive independente și de direcție și de mine — nu am fost distribuit încă în nici un spectacol cu o piesă originala. Socot de datoria mea, ca actor-cetățean, să interpretez eroi ai zilelor noastre pe care-i îndrăgesc în viață. Mă bucur că aproape toți actorii
tineri joacă în spectacole cu piese romînești și că cei mai mulți joacă foarte bine, cum e de exemplu în Vlaicu și feciorii lui, dacă voi fi ìntrebat.

SPIRITUL DE PARTID ÎN ARTA ACTORULUI

Cum trebuie să înțelegem spiritul de partid in aria actorului ? Cum își afirmă tinerii adori poziția lor politica în artă? Cum favorizează regizorii climatul general al îeatrului în care jucați, afirmarea dv. ca artiști-cetățeni ?

Victor Rebengiuc :
Nu poate exista o ruptură între artă și politica. Arta teatrală militează ca orice alta artă. într-un fel sau altul. pentru o politica. Spunînd că teatrul este cel mai activ mijloc de agitație în masă, Lenin atrăgea atenția și asupra marii însemnătăți politice a teatrului în viața socială. Iar noi azi, cînd facem teatru bun, transmitem publicului mesaje politice sub forma artistica.

Pe ce căi și prin ce mijloace putem mari gradul de eficiență politico-socialâ al unui spectacol ? Exista o contribuție specifica a actorului tînăr la ridicarea eficienței politice a spectacolului teatro! contemporan ?

Victor Rebengiuc :
Cred că nu greșesc afirmînd că, în mâsura în care actorul e animat de un spirit militant mai dezvoltat, contribuția sa la mărirea eficienței ideologice și artistice a spectacolelor este la rîndul ei sporită. Noi dorim ca fiecare roi să reflecte, să demonstreze poziția noastră partinică. Și nu numai că o dorim, dar facem totul ca s-o afirmăm clar.

Ce anume vă îndeamnă in mod expres la aceasta ?

Victor Rebengiuc :
Asa am fost crescuți de partid, așa am învățat la Institut. Acolo a început să se cristalizeze conștiința noastră politica și profesională. Aș vrea însă să adaug un cuvînt și despre marea, profunda influență a realității înconjurătoare în care trăim, asupra fixării poziției noastre partinice.
Unii din noi avem și contacte directe, inspiratoare, eu realitatea, mergînd în întreprinderi, făcînd deplasări la sate, instructaj la echipele amatoare.

CUM SE DEZVOLTĂ TÎNĂRA GENERATIE DE ACTORI?

Cum evoluează tînăra generație în teatru în momentul de față, care sînt factorii care determina creșterea tînărului actor și ce condita credeti că-i sînt neprielnice ? Se dezvoltă oare bine generala tînără de actori ? Ce posibilităti de afirmare au tinerii ìn teatre, cum îi sprijină colegii din celelalte generata și care sînt raporturile ìntre
actorii de diferite vìrste ?

Victor Rebengiuc :
Despre teatrul nostru, Municipal : poate că o să vi se para curios, dar de abia ìn ultimii doi-trei ani au fost descoperiți aici o serie de actori tineri, plini de posibilităti — Mircea Basta, Mircea Albulescu, Lucia Mara...
Toți aceștia au évoluât cu destulă repeziciune. Principala condiție a afirmării lor o constituie faptul că nu mai sînt „etichetati", ci considerati apți pentru orice gen de roluri. în al doilea rînd, sînt bine cunoscuti de regizori. Ne-a produs o mare satisfacție cînd, la ultima ședintă sindicală, tov. Ion Olteanu, prim-regizor al teatrului, a făcut o caracterizare larga fiecărui actor tînăr. În al treilea rînd, tinerilor li se încredintează chiar și cele mai grele roluri (vezi Hamlet, Azilul de noapte și altele). Aceasta îi stimulează într-un mod exceptional.
În ce privește legatura noastrà eu actorii de frunte ai teatrului nostru, la noi se poate observa un fel de simbiozà între generatii. N-a fost clipă cînd să am nevoie de un sfat de la actorii nostri de frunte și să nu-l capăt.

Cunoașteți și situația colegilor tineri din alte teatre ?

Victor Rebengiuc :
Fac parte din biroul nou-înființatului „Cenaclu al tînărului actor" de la A.T.M. și cred că am putut cîștiga întrucîtva o privire de ansamblu. In general, situația tineretului e bună.

Unii sînt de parere că ar fi bine să se caute o posibilitate de a se formula în toate ziarele și revistele un singur
punct de vedere asupra tuturor spectacolelor...

Victor Rebengiuc :
Nu, dar o oarecare unitale de vederi ar fi necesară.

Care e profilul moral, nivelul intelectual, condiția culturală a tânărului actor de azi ? Totuși, se pare că unii tineri întrebuințează prea mult timp pentru acțiuni cu totul neproductive din acest punct de vedere.

Victor Rebengiuc :
În legătura cu acest punct, eu aș zice că trebuie să pornim de la ceea ce constituie idealul. pe care l-aș defini in aceste două cuvinte, rostite aici : ARTIST CETĂȚEAN.
Către asta trebuie să tindem cu toții, să devenim intelectuali de tip nou, așa cum o cere de la noi partidul. Multi dintre noi merg cu bucurie pe un asemenea drum. Foarte multi citesc, studiază. Dar la unii dintre noi exista și o doză de comoditate. Dacă am fi mai puțin comozi, am avea o mai strînsă legatura cu uzina, cu satul. Sîntem însă și puțin comozi, ceea ce nu ne sta bine deloc acum, în această epoca de efort general al întregii țări.

TREI ÎNTREBĂRI FINALE

Îngăduiți-mi să vă mai pun și citeva întrebări mai scurte — solicitînd și râspunsuri mai scurte — pentru a-l
ajuta pe cititorul nostru să vă cunoascà mai bine. Prima întrebare : la ce rîvniți mai mult în momentul de față?

Victor Rebengiuc :
Eu rîvnesc... să ajung un actor mare. Posibilități pentru aceasta îmi sînt create. Tot ce mai ramine de făcut, îmi rămîne numai mie. Dacà voi putea ajunge sau nu să-mi realizez această mult rîvnită dorință a mea, depinde numai de mine, de munca mea. Dacă nu voi reuși, numai eu voi fi răspunzător.

A doua întrebare : dacă n-ați fi fost ceea ce sunteți, ce ați fi vrut să fiți ?

Victor Rebengiuc :
In orice aș face, n-aș dori altceva decît să fiu folositor societății.

Dacă ați fi în situația de a vă afla în fata tuturor spectatorilor dv., care ar fi lucrai eel mai important pe care ați dori să li-l transmiteți direct ?

Victor Rebengiuc :
Sincer să fiu, întrebarea m-a emotionat. îmi închipui că dacă ar avea loc o asemenea întîlnire, aș fi cuprins de o emoție paralizantă. Și, adresîndu-mă la expresia primară de mimica și de gest, aș căuta să-i fac să înțeleagă că ceea ce a călăuzit străduințele mele pe scena, a fost dragostea și recunoștința ce o port partidului și poporului, publicului nostru nou, care ne înconjoară pe noi, tinerii, eu atîta prețuire. Și dacă aș putea încheia eu un angajament, el ar suna cam așa :
„Mă voi strădui din toate puterile mele să nu vă înșel încrederea pe care o aveți în noi, reprezentanții tinerei generații !"

Întrucît dumneavoastră ați realizat astfel un adînc consens, îngăduiți-mi să-l folosesc drept fericită încheiere a acestei convorbiri colective. Cuvintele dumneavoastră au și ajuns pe această cale, a tiparului, la toți spectatorii...
Valentin Silvestru