În mod straniu, politicienii - europeni sau ucraineni - evită să vorbească despre caracterul temporar al migrației celor care fug de războiul din Ucraina.

Țările europene se întrec să le ofere refugiaților condiții cât mai bune de găzduire. România a ajuns să le dea inclusiv pământuri și case pentru a se stabili aici.

Ca și cum ar fi vorba de o migrație definitivă. Ca și cum războiul ar urma să nu se mai termine niciodată. Sau ca și cum ar fi incorect politic să vorbești despre acest aspect.

Nici măcar gureșul Zelenski nu a scos o vorbuliță despre necesitatea reîntoarcerii acasă a milioanelor de compatrioți ai săi alungați de război.

Un singur politician european a făcut excepție, dovedind curaj și luciditate. Este vorba de o femeie, Mette Fredericksen (foto), premierul Danemarcei.

După ce țara ei a aprobat o lege prin care refugiaților ucraineni li se acordă dreptul la muncă, educație și ajutoare sociale, Frederiksen a declarat:

„A fi refugiat este ceva temporar, așa că va trebui să vă întoarceți și să puneți umărul la reconstrucția patriei voastre, atunci când se va putea. Asta ne dă nouă posibilitatea de a ajuta alți refugiați.”

Danemarca este una dintre țările occidentale cu regimurile cele mai stricte în privința imigrației, având politici clare de descurajare a așa-zișilor „refugiați” care sunt în realitate migranți economici.

Țara scandinavă a fost prima care a cerut refugiaților veniți pe valul creat de Angela Merkel, în 2015, să plece acasă.

Fostul ministru al Imigrației, Inger Stojberg, a rezumat abordarea țării sale astfel:

„Trebuie să fim cinstiți și să recunoaștem că preferăm să ajutăm refugiați ucraineni mai degrabă decât somalezi și palestinieni. Nimeni nu îndrăznește să spună: motivul este că ucrainenii ne seamănă mai mult și pentru că sunt creștini.”

Anul trecut, Danemarca a lansat un noupachet de politici de imigrație prin care se va garanta ca în nici una dintre regiunile țării numărul persoanelor de origine ne-occidentală să nu depășească 30%.

Un studiu realizat de oameni de știință danezi, în toamna lui 2019, demonstrează că, în ciuda propagandei agresive despre multiculturalitate, diversitatea etnică are în realitate mai multe efecte negative decât pozitive..

Între timp, în țara vecină, Suedia, mai multe femei refugiate ucrainence au trăit pe propria piele „binefacerile” diversității etnice, după ce au fost atacate în căminul care le găzduia de imigranți somalezi.

Șocul pentru ele a fost atât de mare încât multe și-au manifestat regretul că au plecat de acasă.