În acest serial vom vorbi despre falși oameni de știință, despre știința gunoi, despre psihopați, despre inimaginabile și abominabile acte de agresiune împotriva unor ființe umane lipsite de posibilitatea de a se apăra (copiii), acțiuni întreprinse sub pretenția cercetării științifice și atestate ca atare de o mare parte a comunității pretins științifice americane și internaționale, de media și de elitele culturale și politice. Vom vorbi, adică, despre ofensiva distructivă a stângii prin intermediul sexualității. Celor impresionabili nu le recomand parcurgerea anumitor pasaje.

Am auzit cu toții despre educația sexuală. Am și trecut, nu toți poate, printr-o formă soft, fie în familie, fie la școală, fie în ambele. E vorba despre noțiunile de bază privind funcțiile și organele reproductive ale corpului omenesc, igiena, sarcină și pericolul îmbolnăvirilor. Este, să zicem, o formă anterioară Educației bazată pe abstinența până la căsătorie (Abstinence sex educationa), sau oricum până după depășirea perioadei tulburi a adolescenței, legată de permanente și decisive transformări nu numai ale trupului, ci și ale creierului și personalității, formulă introdusă în unele unități din sistemul școlar american. Este și formula pe care au au în minte, probabil, cei care se declară astăzi de acord cu introducerea în sistemul de educație, de la nivelul preșcolar, a noii educații sexuale; cea care ni se cere imperativ de către organisme (vezi ONU), ong-uri și militanți progresiști. Adică, așa-zisa Educație sexuală atotcuprinzătoare (Comprehenssive sex education). Din păcate, cei mai mulți dintre cei care se declară de acord cu această formulă habar nu au despre ce conține și implică ea; nu îi cunosc fundamentele și fondatorul. Pentru că dacă le-ar ști ar avea, cu siguranță, cel puțin o parte dintre ei, o altă părere.

Dar tema nu e cunoscută și pentru că presa de la noi, ca mai peste tot, refuză să o prezinte, refuză să o pună într-o dezbatere publică, susținând deschis (după cum îi este afilierea ideologică – progresistă) teza necesității ei imperioase. Din fericire există și o excepție recentă: Croația, unde, ca urmare a prezentării la televiziune a unor filme despre Alfred Kinsey și lucrările sale, a urmat o largă dezbatere publică și, în final, interzicerea introducerii în școală a educației sexuale de către Curtea Supremă. Voi reveni asupra acestei situații într-un alt episod.

Pentru a remedia această lacună extrem de importantă și periculoasă, voi încerca pe parcursul a mai multor episoade să vă prezint educația sexuală progresistă în toată „nuditatea” ei. Voi viza trei elemente: baza „științifică”, efectele și susținătorii.

Un zoolog psihopat, geniul rău al sexualității

Alfred Kinsey (la linkul acesta găsiți în română multe materiale despre acest personaj, despre educația sexuală, pedofilie, transexualitate, transgenderism și  ofensiva din România)  – cunoscut ca Dr. Alfred Kinsey, cel care a pus bazele libertinajului ca normalitate, consfințit prin legislații și îmbrățișat de progresiștii din lumea întreagă, a fost un zoolog specializat în entomologie, mai precis în studiul viespilor. Ca urmare a fondurilor primite de la Fundația Rockefeller (!), începând din 1941a început studiul sexualității umane și a fondat la Indiana University, în 1947,  Institutul pentru cercetări sexuale, care a fost asociat cu educația sexuală progresistă, opusă moralității sexuale tradiționale, și eliberării din conceptele fixe ale „normalului” atunci când avem de-a face cu sexualitatea umană. Institutul Kinsey are ceea ce mulți consideră a fi cea mai mare colecție de pornografie, artă explicit sexuală și de diverse obiecte sexuale. Ceea ce institutul nu prezintă sunt linkurile către date adunate de la agresorii de copii și infractorii sexuali.(Albert Mohler – Kinsey as He Really Was – What You Won’t See in the Movie)

Fondurile au fost oferite cu generozitate de Fundația Rockefeller, cea care a susținut desfășurarea pe scară largă a sondajelor, precum și restul activității ”științifice” a lui Kinsey, inclusiv institutul de cercetare care îi poartă numele și care funcționează și azi. (Elena Dulgheru – Alfred Kinsey, proxenet sau apostol?)

Zoologul, care, până în 1938 , colectase și studiase viespi, publică în 1948 și în 1953 două rapoarte cu rezultatele așa-ziselor cercetări privind sexualitatea umană ale căror concluzii au șocat și apoi au schimbat America și întreaga lume: Comportamentul sexual al bărbatului și Comportamentul sexual al femeii.

Kinsey „descoperise” după cercetări asupra a peste 17.000 de subiecți că:  95 % din populația SUA are relații sexuale premaritale, extramaritale homosexuale, pedofile și cu animale; 50 % dintre bărbații căsătoriți au relații în afara căsniciei; 70 % dintre bărbați se culcă cu prostituate;  10 % dintre bărbați sunt exclusiv homosexuali cel puțin 3 ani între 16 și 55 de ani, și 4 % sunt exclusiv homosexuali întreaga viață; 37 % au avut relații homosexuale până la orgasm cel puțin o dată; circa 10 % dintre bărbați (și 3,6 % dintre femei), iar în apropierea fermelor 40-50 %, practică zoofilia;  femeile sunt fie reprimate sexual (în căsătorie), sau depravate; între 2 – 6 % dintre femeile nemăritate sunt exclusiv lesbiene între 20 și 35 de ani. Și, cel mai important, că omul are comportament sexual de la naștere și că toate perversiunile sexuale sunt cuprinse în normalitatea biologică. Deci, nu trebuie să fie condamnate relațiile sexuale de niciun fel și actele de violență sexuală, nici chiar cele asupra copiilor.

Cum, materialul aflat la dispoziție este foarte bogat, voi reduce la minim comentariile personale în favoarea unor citate din lucrări, studii, articole care vorbesc despre AK și „opera sa științifică”. Un film cuprinzător despre acest personaj și activitățile sale este Sindromul Kinsey pe care îl găsiți aici. Un altul, Pedofilii lui Kinsey, (veți vedea în textul de față despre ce pedofili este vorba) îl găsiți aici. Un interviu cu dr. Judith Reisman, video și transcriere, aici.

Educatorii sexuali pornografi, experții legali, universitarii și, mai deranjant, grupurile pedofile cum este NAMBLA care avansează „intimitatea inter-generațională” folosesc lucrările lui Kinsey pentru a-și justifica agendele și a da cauzelor lor credibilitate științifică.

Cei mai mulți dintre oameni habar nu au cine a fost Alfred Kinsey și cum  fost realizată în realitate așa numita sa cercetare. Eu însumi am auzit de AF în primul an de studiu al istoriei la universitate, unde  profesorul meu a anunțat că „nu există niciun fel de revoluție sexuală” pentru că Rapoartele lui Kinsey au demonstrat că oamenii au fost angrenați tot timpul în tot felul de comportamente sexuale ciudate și infracționale. ( Jonathon van Maren – Alfred Kinsey a fost un pervers și un criminal)

Alfred Kinsey a avut probleme mintale în cel mai adevărat sens al cuvântului. […] a avut plăcere să-și insereze obiecte străine – paie, pompe de desfundat țevile, pixuri și periuțe de dinți – în penis. A intrat în cadă și și-a decupat pielea de pe prepuț cu un briceag. S-a suspendat în aer cu o frânghie în jurul scrotului.

„Masochist” este puțin spus. Patologia lui Kinsey a mers dincolo de urmărirea durerii și a umilinței – biografia sa descrie un bărbat consumat de o obsesie periculoasă, debilitantă și grotescă vizavi de sex. Omul era un sclav – al apetitului său nesățios și al nevoilor sale autodistructive, de care era dependent.Cu trecerea anilor, în ciuda succesului său profesional și al faimei internaționale, brutalitatea sa autoprovocată doar a crescut: aproape la sfârșitul vieții sale, Kinsey a ajuns în spital, după ce și-a traumatizat organele genitale, ceea ce i-a luat luni de zile de recuperare.

– El a înființat o sală-studio de înregistrare în mansarda sa pentru a filma relațiile sexuale dintre el și soția sa și dintre membrii „cercului său interior” – membri ai personalului, studenți în anii terminali și soțiile lor.

– Interesul său primordial era pentru comportamentul masculin sado-masochist, pentru care „străinii din afară” erau invitați să participe la filmările sale din mansardă.
– Era un exhibiționist sexual: „Adesea Kinsey nu pierdea ocazia de a-și arăta organele genitale și de a demonstra tehnicile sale variate de masturbare membrilor personalului.
– Kinsey era total în favoarea contatului sexual dintre adulți și copii – ceea ce ne face să ne gândim la molestarea copiilor – și îi considera pe adulții care se angajau în astfel de acte „mult bârfiți”. (Miriam Grossman – „Ce anume îl învățați pe copilul meu?”)

Ceea ce a devenit clar în anii de după publicarea rapoartelor lui Kinsey este că acesta nu aduna informația numai din experiențele sexuale ale altor oameni, ci se angaja și el în practici sexuale variate cu diverși membri ai echipei de cercetare. În locul unei atmosfere serioase, pe care cei mai mulți oameni o asociază cu mediul universitar, Institutul pentru cercetări sexuale a devenit un soi de utopie sexuală pentru mulțumirea poftelor lui Kinsey și ale echipei sale. În conformitate cu unul dintre biografii săi, „Kinsey a stabilit că în cercul lor bărbații pot face sex unii cu alții; nevestele pot să fie schimbate după dorință, și, la fel, nevestele erau libere să se cupleze cu oricare partener sexual ar fi dorit.” Kinsey însuși se angaja în diverse forme de relații sexuale heterosexuale și homosexuale cu membrii echipei institutului, inclusiv filmând diversele acte sexuale în podul casei sale. (Alan Branch – A Brief Summary and Critique)

Nu este de mirare că în universitate Kinsey avea faima unui pervers și era evitat de mulți din cauza hărțuielilor fie cu tentă sexuală, fie pentru a participa la interviurile sale, sau, așa cum se întâmpla de multe ori, din ambele cauze, căci cei care acceptau să intre în cercetare erau presați să intre și în cercul experimentelor sexuale directe cu echipa.

James H. Jones, alt biograf al lui ne spune că Kinsey era determinat să utilizeze știința pentru a elibera sexualitatea umană  de vină și de reprimare. Voia să submineze moralitatea tradițională, să relaxeze regulile de reținere, să ajute oamenii să dezvolte atitudini pozitive față de dorințele și necesitățile lor sexuale. Kinsey a fost un cripto-reformator care și-a cheltuit fiecare minut pentru a încerca să schimbe moravurile sexuale și legile SUA care pedepseau deviațiile și abuzurile sexuale.(Alfred Kinsey: A Public / Private Life (New York: W. W. Norton, 1997))

Acesta este, pe scurt, omul pe a cărui „operă științifică” este așezată astăzi educația sexuală pentru copiii de la vârsta de 4 ani. Cum și-a construit „opera” vom vedea în următorul episod.