
Așa cum am anunțat în materialul precedent despre Duhul Binelui și duhul răului, mai mulți părinți duhovnicești ai Bisericii noastre ne-au trimis mesaje cu privire la alegerile care riscă să arunce România în hăul duhurilor rele.
Ceea ce vrem să subliniem este că mulți preoți se roagă
zilele acestea ca Hristos să ne apere și să nu ajungă iar la conducerea
României oameni fără frică de Dumnezeu și fără dragoste de români. Căci nu știm
cât ne va mai răbda Domnul și mari necazuri pot veni peste neamul nostru.
Așadar, iată al doilea material, care aparține unui foarte cunoscut părinte din Biserica Ortodoxă Română:
„În contextul social-politic și mediatic actual (campania electorală din turul al doilea al alegerilor prezidențiale din luna mai 2025), orice creștin reflectează și dialoghează împreună cu apropiații lui despre situația turbulentă, artificial indusă și condusă (prin diverse metode de manipulare și învrăjbire a maselor) spre o dezbinare și radicalizare excesivă.
Aproape în toate rețelele sociale temperatura interacțiunilor a urcat în mod accelerat și putem observa atitudini, cuvinte și gesturi pline de impulsivitate și obscenitate.
Cei mai vocali agenți de propagandă, pregătiți din timp și activați la comandă, nu-și mai pot controla mâniile și mâinile din a-și exprima nu atât punctul de vedere, cât pumnul de vedere întunecată de ură și dispreț față de ceilalți care au altă părere. Fapt evident pentru toți, principiul „divide et impera!” nu-și încheie, iată, valabilitatea semantică niciodată până la Judecata de Obște, ci doar își rafinează modurile de implementare (minciună, frică, ură) și nivelurile de adâncime (informațional, emoțional, visceral) și extindere (local, național, european, global) în ierarhiile valorice, păturile sociale și curentele culturale care structurează și dinamizează societatea.
Mântuitorul Iisus Hristos Însuși ne-a îndemnat de multe ori să priveghem și să ne rugăm (pentru că fără El nu putem face nimic, cf. Ioan 15, 5) ca să înțelegem corect lucrurile („în Duh și în Adevăr”, cf. Ioan 4, 23-24 și 16, 13) și să nu fim înșelați de feluriți impostori care ne pot amăgi cu vorbe meșteșugite (deși ideile, planurile, anturajele și faptele lor sunt rele, chiar anticreștine și antiumane), prefăcându-se binefăcători, păstori și salvatori sociali și chiar bucurându-se de un agresiv sistem propagandistic de promovare a lor și de intimidare-discreditare-reprimare a concurenților lor.
Noi, românii, având încă proaspete în memorie experimentele bolșevice sinistre ale persecutării-reeducării din perioada comunistă precum și recenta operațiune psy-military din perioada plandemistă (2020-2023), nu putem să nu recunoaștem mesajele, tiparele și condiționările unei strategii bine organizate de inginerie-manipulare socială folosite de cercurile influente de putere în viața publică (economic-financiară, ideologic-culturală și juridic-politică).
Nu putem rămâne cu ochii închiși, evitând în mod iresponsabil să luăm aminte și atitudine în timp util în acest război cu duhurile rele și cu oamenii vicleni care acționează în mod pervers și nerușinat, agresându-ne pe multe fronturi (hibrid, cum ar zice unii specialiști), în plan nevăzut (spiritual, ideatic), dar și văzut (material, concret), dorind să ne profaneze viețile, sufletele și trupurile, valorile, drepturile, libertățile și proprietățile, existența naturală și chiar viitorul.
Nu suntem și nu ne permitem să fim naivi!
Agenda globalistă 2030 (pe care o urmează cu strictețe progresiștii din toate țările) reprezintă cel mai împotriva firii plan de „dezvoltare durabilă” (mai corect de profanare și degradare transumanistă și tehnicistă) a ființei și a societății omenești.
Avem nevoie astăzi, mai mult ca oricând, de luminarea Duhului Sfânt ca să primim luciditate și discernământ pentru a distinge duhurile (cf. I Timotei 4, 1-3 și I Ioan 4, 1) și intențiile lor, scopurile ascunse și mijloacele dolosive ale oamenilor vanitoși și „iubitori de stăpânire” (cf. Rugăciunii Sfântului Efrem Sirul), care sunt scoși la înaintare (de către echipe de campanie specializate în manipularea maselor și bine sponsorizate) cu biografii falsificate și calități mistificate pentru a fi „convingători” în fața necunoscătorilor, superficialilor, tembelilor și leneșilor în gândire care nu vor să vadă și dincolo de cortina materiei și a reclamelor umflate în mod mincinos.
Merită subliniată ideea că studiile (numele faimos al Universităților pare credibil, deși nu reflectă implicit și calitatea profesională a absolvenților) și premiile din tinerețe (nu știm prea clar cum au fost ele obținute, neavând deloc mărturii ale colegilor și profesorilor implicați) nu garantează pentru nimeni nici experiența din domeniu, nici caracterul (onestitatea și moralitatea) lui și nici corectitudinea gândirii și a viețuirii lui după rațiunea firii, după Evanghelia (care este și) voia lui Dumnezeu și în dreapta credință (valori creștine și fapte bune). De cele mai multe ori, un specialist ultracalificat într-un domeniu (de genul științelor exacte mai ales, „visător” printre cifre și realități numărabile) se dovedește un analfabet funcțional în multe altele, un amator total în comunicare, cumpărături, curățenie și administrație, având în mod limpede nevoie de sfetnici mult mai capabili, mai lucizi și mai înțelepți care să-și asume decizii în situații care-l depășesc.
Mai rău este când el nici nu-și dă seama de propria incompetență și-și permite să ia decizii de capul lui sau primite de la stăpânii și sponsorii lui, spre paguba comunității (familie, cetate, țară) din jurul lui.
Dimpotrivă, unde e viclenie, mândrie și necredință, acest palmares academic meteoric (oricum neconfirmat pe termen lung în cercetări serioase și utile) este chiar folosit ca paravan al ipocriziei gălăgioase și imposturii „telectualiste” care mortifică spiritul în autosuficiența orbită de propria importanță (alimentată, evident, și de laudele idolatre ale unui cor de apropiați, interesați, înșelați și chiar sponsorizați).
Ba, mai mult, boala aceasta spirituală a mândriei lăudăroase se poate prelungi și în felurite tulburări psiho-somatice, maniacale, obsesiv-compulsive, cu pendulări agresiv-depresive, manifestate și în ticuri de vorbire și de comportament incontrolabil. Spiritul bolnav de egoism al cuiva iradiază astfel și prin trup în atitudini, cuvinte și mișcări dezordonate, ciudate și iraționale uneori. Un asemenea candidat propus, mediatizat și promovat (prin viclenie și forță) la conducerea unei comunități (locale sau naționale), bolnav spiritual și instabil psiho-somatic, incapabil în ale administrației și comunicării, obligatoriu și necinstit (cu un oarece palmares de abuzuri, ilegalități și fapte penale de corupție), întrunește toate criteriile marionetei politice perfecte; este cea mai reușită păpușă cosmetizată (ca să dea bine mulțimii de simpatizanți mai mult sau mai puțin vrăjiți) și manevrată (prin mesaje audio directe în cască sau codificate hipnotic) din spatele cortinei de adevărații păpușari, scenografi și regizori ai teatrului politic (pentru o înțelegere mai clară ar trebui văzut filmul „The Manchurian Candidate” din 2004).
Nu poți să nu vezi că pretinsul creștin-ortodox (care a trimis o scrisoare electorală preoților români din diaspora în termeni teologici foarte preciși), candidatul Nicușor Dan, nu-și asumă responsabil propria familie nici în fața lui Dumnezeu (nefiind cununat religios, adică disprețuind rânduielile Bisericii și păgubindu-se de binecuvântările lui Dumnezeu), nici a oamenilor (nefiind căsătorit civil, ci mimând „familia” printr-un concubinaj provizoriu tipic adolescenților imaturi și retardaților), jenându-se chiar a-și mărturisi și prin cuvinte însăși iubirea către cei din casa lui.
Ce alte cuvinte pot fi mai importante pentru cineva drag decât mărturisirea sinceră și gingașă „tu ești iubirea mea” confirmată apoi și prin fapte de jertfă și dăruire? Oare discuțiile despre vreme, cheltuieli, școală și mâncare și haine pot suplini bucuria inefabilă a declarației naturale de dragoste?
Cum ar putea el, aflat în această neputință și neorânduială duhovnicească evidentă, să-și asume răspunderea pentru o țară care este peste 90% creștină, promovând neomarxismul și relativismul axiologic degradant, vrăjind credulii cu promisiuni (oricum neonorate nici la nivelul Bucureștilor vreme de opt ani de zile) că va pune rânduială în țară sau că va coordona progresul țării material și spiritual (așa cum și jură președintele țării la început de mandat)?
Or, noi, credincioșii creștin-ortodocși, fii ai lui Dumnezeu și frați în Iisus Hristos – Rațiunea divină, toți ne dorim ca mama și tata să nu fie înlocuiți de niște relativi părinte1 și părinte2 (cum susține minoritatea gălăgioasă a progresiștilor nesiguri de propria identitate), iar firea și iubirea noastră să-și păstreze rațiunea și naturalețea, demnitatea și gingășia, sfințenia și puterea rânduite de Dumnezeu „după chipul Său” personal, iubitor și nemuritor.
Fie ca Dumnezeu cel Atotputernic să ne dea tuturor pocăință și credință, comuniune și înțelepciune, ca să alegem și să facem voia Lui („cunoștința Adevărului și viața veșnică”, cf. Ioan 17, 3, I Timotei 2, 4 și Tit 1, 1-2) în fiecare zi și în fiecare clipă, cu demnitate, curaj și bucurie spre slăvirea Lui, cinstirea înaintașilor, bunăstarea noastră și propășirea urmașilor în vecii vecilor. Amin.”
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.