Justiția greacă mi-a acordat cea mai înaltă onoare, cea mai înaltă funcție, care poate fi atribuită unui preot: m-a condamnat la 8 luni de închisoare cu suspendare pentru că am oficiat Sfânta Liturghie de sărbătoarea Bunei Vestiri, pe 25 martie 2020, adică pentru că am îndeplinit datoria preoțească și pastorală și am încercat să fiu fundamental consecvent față de conștiința mea, de enoriașii mei, de tradiția noastră bisericească și de Dumnezeu.

Potrivit Apostolului Pavel, nouă, creștinilor, „ni s-a dat Harul care e în Iisus Hristos, nu numai să credem în El, ci și să suferim împreună El”, adică ne-a fost „dat”, este un dar, un dar, nu numai să credem în El, ci și să suferim pentru El. Nu că o astfel de condamnare a lui Monomeles ar fi ceva atât de grav, dar cel puțin este o mică, minimă pacoste, care pentru o vreme stârnește apele viziunii noastre sociale, ale aprecierii noastre sociale de dragul lui Hristos răstignit…

Prin urmare, mulțumim lui Dumnezeu pentru onoarea condamnării!

În același timp, însă, Justiția Greacă, cu decizia sa, a făcut din Republica Elenă al doilea stat din Europa în ultimele 17 secole, după Albania lui Enver Hoxha, unde săvârșirea celei de-a X-a Liturghii la Sărbătoarea Bunei Vestiri constituie o infracțiune și preotul care îndrăznește să slujească – indiferent de numărul credincioșilor – trebuie închis. Nici măcar sultanii nu acționaseră în acest fel…

Guvernul elen și cei care, în orice fel, au respectat prevederea (KYA cu nr. 2867/Y1/16.3.20) ar trebui să se simtă mândri de realizarea lor… A lor este această hotărâre judecătorească!

Este evident că această decizie nu îmi schimbă câtuși de puțin părerile și atitudinea în această chestiune și cu siguranță va cădea în instanțele superioare grecești și europene.

Ca credincios ortodox, nu aș putea accepta interdicția autorității de stat de a săvârși Sfânta Liturghie.

Ca duhovnic ortodox, am fost obligat, prin Harul și mila lui Dumnezeu, să slujesc în ascultare Capului Bisericii care poruncește: „aceasta să faceți spre pomenirea Mea ”, de vreme ce nu a existat nicio mustrare din partea Episcopului meu sau a Sinodului.

În sfârșit, ca cetățean grec, am fost și sunt obligat, în măsura posibilităților și responsabilităților mele, să apăr Constituția Greciei și chiar nimănui să nu permit să o încalce.

Interdicția săvârșirii Sfintei Liturghii constituie o abrogare a articolelor fundamentale 3 (Relațiile Biserică-Stat) și 13 (libertatea religioasă) din Constituția Greciei, precum și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului (articolul 9 din Protocolul adițional), care protejează dreptul la cult religios. Ca cetățean grec, sunt obligat să lupt pentru a restabili respectul.

Le datorez avocaților mei, domnului Georgios Iatrou și domnului Ioannis Hatziantoniou, deoarece, cu o argumentare legală neînduplecată, ei au demontat rechizitoriul și au demonstrat că KYA care interzicea Sfânta Liturghie nu putea fi aplicată de clerul ortodox.

Mulțumirile mele speciale și recunoștința sunt adresate onorabilului domnul Kon. Poula , profesor la Universitatea din Patras (Departamentul de farmacie). Nu l-am întâlnit până acum pe domnul Poulas, dar, de îndată ce i-am spus cazul, a fost dispus să vină. Cu mărturia sa documentată științific, a demonstrat că din săvârșirea Sfintei Liturghii și a Dumnezeieștii Împărtășanii a credincioșilor nu a apărut nici cel mai mic risc pentru sănătatea publică și nici nu este posibil să apară.

O mențiune specială se datorez prezenței în calitate de martor de apărare a respectatului părinte protopop Theodoros Zisis, profesor emerit al Școlii Teologice din Salonic. Este o onoare deosebită pentru mine că un om ecleziastic de un asemenea nivel și un mare teolog care primește respect și recunoaștere panortodoxă și-a dat osteneala să vină de la Salonic să mă apere ca martor. Îi mulțumesc din nou pentru efortul prin care a depus, dar și mai general pentru contribuția sa teologică paternă consecventă la Biserica Ortodoxă. Consecvența cu care apără teologia ortodoxă este demnă de imitat de noi toți.

Multe mulțumiri clerului și mirenilor care au venit astăzi la Curte (chiar și din Corint, Volos, Ioannina, Salonic, Kavala) sau mai bine zis, din toată lumea, pentru a ma sprijini: episcopi, preoți, călugări și credincioși.

În sfârșit, trebuie să-mi exprim și mulțumirile singurului meu acuzator, jurnalistul K. Flamis, folosind cuvintele lui Lysias: „Îi datorez multă grație, o, acuzatorului meu, care m-a pregătit pentru această luptă.”. Dar ceea ce pentru mine ca preot este cea mai mare onoare, nu știu cum se poate aprecia un jurnalist… Dar asta e o problemă a ziariștilor și a jurnalismului elen…

Părintele Anastasios Gotsopoulos

PS: În explicațiile mele inițiale din 15.9.2020 către procurorul din Patras Plimmeliodic, am notat: „După apostolul Pavel, creștinilor” „ni s-a dat Harul care e în Iisus Hristos, nu numai să credem în El, ci și să suferim împreună El”. Dacă acest lucru se aplică credincioșilor obișnuiți, cu cât mai mult se aplică nouă, clericilor, care am fost onorați să ni se ofere preoția! În această lumină, permiteți-mi să vă spun cu absolută sinceritate că este o mare onoare pentru un preot să fie persecutat pentru că, în ciuda imperfecțiunilor și slăbiciunilor sale, el se străduiește să fie consecvent în slujirea sa preoțească, în „sfânta moștenire” pe care a primit-o în momentul hirotoniei sale. Cu siguranță, valoarea maximă va fi orice condamnare din același motiv. Dar ceea ce este o onoare și glorie pentru preot va fi o provocare directă la adresa conștiinței ecleziastice a credincioșilor și o rușine pentru Republica Elenă care vrea să-și revendice un loc în statele moderne care respectă dreptul la libertatea de cult religios față de cetățeni!”

Protopresbiterul
Anastasios K. Gotsopoulos

Surse și traducere: Anastasiosk.blogspot.com via Doar Ortodox și Mărturie Athonită