Poetul Radu Gyr (n. 2 martie 1905, Câmpulung Muscel – d. 29 aprilie 1975, București) a fost condamnat la moarte pentru poemul Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!, numit inițial Manifest. A fost ținut în "CELULA MORȚII”, izolat timp de nouă luni, fără a fi anunțat că pedeapsa i-a fost comutată la 25 de ani de temniță grea.

RADU GYR MAGNIFICUL (2 martie 1905 – 29 aprilie 1975). CREZUL LUI CÂNTAT DE TRONOS ȘI POEZIA MANIFEST - VIDEO

Ura Haitei kominterniste împotriva poetului a fost și este una totală. După 23 august 1944, ziarul Scânteia, aflat sub direcția agentului KGB Silviu Brucan, cerea condamnarea la moarte a poetului. În procesul intentat de Tribunalului Poporului (organ de executare al Partidului Comunist din România), acuzatorul public Alexandrina Sidorovici, soția lui Brucan, încearcă să-l umilească pe marele melod al românilor, devenit pentru ocupant "criminal de război”, deoarece susținuse și luptase în războiul pentru reîntregirea României, ciuntite în urma Pactului Ribbentrop-Molotov. Ziarele bolșevice îi declarau"moartea civilă”, autorul a fost intezis în "principiu”, întreaga sa operă a intrat sub interdicție, așa cum s-aîntâmplat și cu opera altor mari creatori români: Octavian Goga, Mihail Manoilescu, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic și alții. În timpul detenției politice, unde a fost supus unui regim de exterminare fizică și psihică, a fost declarat mort, fiind dus pe targă la morgă. Dumnezeu a vrut ca un doctor, și el fost deținut politic, să-și dea seama că nu este mort și să-l salveze de la aruncarea în groapa comună de la închisoarea Aiud.

„Moartea” lui Radu Gyr a fost deviza kominternistă. Dar planul divin a fost altul în ce-l privește pe Poetul suferinței românești. A supraviețuit regimului de detenție și a mai trăit 12 ani, punând pe hârtie poeziile compuse în închisorile comuniste. Fiica sa, Simona, eliminată din facultate de Alexandrina Sidorovici (din poziția de decan!), a reușit să publice integralpoeziile care au adus lumină și mângâiere în catacombele comuniste. Foștii deținuți politic au răspândit mai departe aceste comori de gând și suflet creștin și românesc, pătrunse în sufletele românilor, care îl cântă și îi recită versurile. Împotriva morții programate de Haită, Duhul lui Radu Gyr este viu!

Citiți versurile și ascultați cântarea, urmate de mărturiile mărturisitorilor din temnițele bolșevice despre Apostolul Închisorilor, Radu Gyr:

Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
Nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
Ci pentru văzduhul tău liber de mâine
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,
Pentru cântecul tău, țintuit în piroane,
Pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,
Ci ca să aduni chiuind pe tăpșane
O claie de zări și-o căciulă de stele,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Așa ca să bei libertatea din ciuturi
Și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
Și zarzării ei peste tine să-i scuturi,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte
Pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,
Peste toate ce slobode-ți ies înainte,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii,
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane,
Sus pe lumina din urmă-a furtunii,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

În biografia lui Radu Gyr, întocmită de un grup de foști deținuți politic, coordonați de poetul Aurel Constantin Dragodan, stă scris: „S-a spus că poezia lui Radu Gyr a alinat, în cel mai înalt grad, suferințele deținuților politici, constituindu-se într-o hrană spirituală de neînlocuit pentru aceștia. Opera poetului - scrisă mental în închisori și transmisă prin alfabetul Morse - face astăzi parte din tezaurul cultural al țării, însă-i prea puțin cunoscută. Ne facem o datorie de onoare în a contribui la acțiunea de restituire a acestui martir al spiritualității românești, care și-a petrecut aproape o treime din viață în lagăre și pușcării. Începem prin a-i prezenta câteva date biografice, comunicate de fiica sa, doamna Monica Popa. Radu Demetrescu s-a născut la 2 martie 1905, la Câmpulung Muscel. La vârsta de 3 ani, se mută cu familia la Craiova, unde tatăl său, actorul Coco Demetrescu, fusese angajat la Teatrul Național. Elevul urmează cursul primar și pe cel secundar la Liceul „Carol I”, terminând strălucit, în anul 1923. Scrie versuri de la vârsta de 10 ani, pentru ca la 14 ani să dea la iveală poemul dramatic „În munți”. Datorită faptului că începuse să publice epigrame, care nu prea conveneau directorului liceului, a folosit pseudonimele Radu Gruiu (de la dealul din împrejurimile Câmpulungului) și apoi R. Gyr. În perioada 1923-1927 urmează cursurile Facultății de Filosofie și Litere din București, devenind întâi asistent, apoi conferențiar universitar la catedra de Estetică Literară și Literatură Universală, stabilindu-se definitiv în Capitală. Din 1937 începe suferința detențiilor: sub Carol al II-lea este internat în lagăr, pentru ca regimul antonescian să-l condamne, să-l amnistieze și apoi să-l trimită forțat pe front, cu toate că era reformat medical. În 1945 este încadrat în „lotul ziariștilor” și condamnat la 12 ani, revenind acasă la începutul verii lui 1956, pentru ca după 2 ani să fie iar considerat „dușman al poporului” și condamnat la moarte, pedeapsă comutată la muncă silnică pe viață; la 20 mai 1963 a fost grațiat. S-a stins din viață la 29 aprilie 1975, ca urmare a unei congestii cerebrale, după ce trupul îi fusese măcinat de boli: hemofilie, ulcer duodenal, leziuni pulmonare ș.a., ca urmare  a condițiilor inumane în care a fost nevoit să trăiască. Radu Gyr a publicat următoarele volume de poeme: „Liniști de schituri” (1924), „Plânge Strâmbă-Lemne” (1927), „Cerbul de lumină” (1928), „Stele fără leagăn” (1936), „Cununi uscate” (1938), „Corabia cu tufănici” (1939), „Poeme de război” (1942), „Balade” (1943); din creația lui mai fac parte piese de teatru în versuri, studii și eseuri literare, poezii și povești în versuri pentru copii, traduceri din Verlaine, Baudelaire, Goethe, Jammes, balade populare iugoslave etc”. (Sursa biografiei: lucrarea Poeți după gratii, editată de Mănăstirea Petru Vodă)

Mărturisitorii închisorilor comuniste despre Poetul închisorilor, Radu Gyr

Părintele Justin Pârvu: "Dacă nu erau poeziile lui Radu Gyr și ale lui Nichifor Crainic, se pierdea foarte mult din esența martirilor și a celor care au trecut prin închisorile comuniste din România. Toate astea au menținut duhul puternic al tineretului, al unui neam întreg! Duhul lor era atât de puternic în esența țăranului nostru, a omului nostru legat de viața frumoasă, de codru și de morții noștri. Numai așa s-a format rezistența la comunism în anii 1947-1950. În închisoare, pe lângă rugăciunile puternice, au fost poeziile frumoase ale lui Radu Gyr și ale altora care au scris ca și cum ar fi scris o rugăciune. Dacă s-a menținut viața spirituală acolo, în închisoare, a fost datorită poeziilor lui Radu Gyr”.

Mărturisitorul Nicolae Purcărea: "Unul din stâlpii de lumină care ne-a călăuzit în închisoare a fost Radu Gyr. Lui ar trebui să-i ridicăm un monument până la cer, pentru că el a fost acela care ne-a întreținut spiritual și ne-a insuflat în permanență nădejdea, dar nu numai atât. El era acela care ne-a ținut cât mai aproape de Dumnezeu, ne-a ținut cât mai aproape de spiritualitatea românească. Poeziile lui au fost medicamentul cel mai important care ne-a ținut în închisoare. Radu Gyr a fost pentru noi un monument care ne-a adus și bucurie, și nădejde, și care ne-a îmbărbătat în permanență".

Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu: "Radu Gyr a fost creștin și toată poezia lui este de o trăire creștină profundă. Și este o trăire afectivă. Vedeți, Mântuitorul cere o credință caldă, o credință care trece prin inimă. Iisus bate la ușa inimii noastre. Creștinismul lui Radu Gyr nu este cerebral, este afectiv. Este profund, este trăit, este simțit. Noi, cei din închisoare, ne aducem aminte de clipele când i-am învățat poeziile plângând.

Dacă Iisus a spus că oricine întoarce pe cineva în numele Lui de pe o cale greșită, Apostol se va numi, oare cum se va numi Radu Gyr care a scos atâtea suflete din disperare? De câte ori trebuie să se numească Apostol numai pentru acest fapt? Pentru că el a ajutat „n” număr („n” înseamnă infinitul în fond, un număr de necuprins cu imaginația). Un număr de necuprins de deținuți au aflat în poezia „Iisus în celulă” posibilitatea de a-și găsi în palme urmele cuielor Lui. Oare puțin lucru este acesta?”

Mărturisitorul Ilie Tudor: "Pe lângă rugăciune, lumina poeziei lui Radu Gyr a fost liantul care a legat inimă de inimă, suflet de suflet, ca zalele lanțurilor care ne rodeau gleznele. Versul lui se trăia. Era pentru noi haină și hrană, apă și căldură. O strofă – două ne luminau ziua, ne încălzeau noaptea, ne umpleau gamela. Eram bogați. În vremea aceasta el, topit de foame, ros de boală, înconjurat de ură, scria. Scria în cap, în capul pleșuv înainte de vreme, izbit de pereți, de frig, de mizerie. Memoria lui Radu Gyr? N-am termen de comparație. Fremăta celularul și Zarca de la Aiud de ceea ce Dumnezeu îi dăruise din belșug: hrană pentru suflete strivite, hrană pentru minți secatuite de lipsa de informație, de posibilitatea de a fi de folos”.

• Mărturii consemnate de Florin Palas  - VIDEO: Radu Gyr