Foto: NYPOST.com
După ce au discreditat relatarea adevărată despre laptopul lui Hunter Biden, pe care ActiveNews a prezentat-o în premieră în presa din România, 51 de „experți” în „informații” refuză să își ceară scuze pentru că au dezinformat cu bună-știință și rea-credință opinia publică americană. Ei sunt grupul presupus nepartizan de spioni de top care veghează interesele superioare ale națiunii SUA, scrie The New York Post.
Dar cei 51 de foști oficiali „de informații” care au pus la îndoială într-o scrisoare publică relatările The Post despre laptopul lui Hunter Biden erau, de fapt, doar disperați să-l facă pe Joe Biden să fie ales președinte. Și, la mai bine de un an distanță, chiar și după ce s-a demonstrat din nou și din nou că sabotajul lor de partea Statului Profund a fost o minciună, ei refuză să recunoască modul în care au subminat alegerile prezidențiale din 2020, mergând pe mâna rușilor.
Oficialii, inclusiv expertul CNN și falsificatorul profesionist James Clapper - un om care a fost aproape acuzat de sperjur pentru că a mințit Congresul SUA - au semnat o scrisoare în susțin că relatarea despre laptopul fiului lui Biden „are semnele clasice ale unei operațiuni de informații rusești”. Cu alte cuvinte, propaganda rusă ar fi inventat cazul cu laptopul buclucaș expus de presa conservatoare americană.
Citiți Dezbaterea
finală Trump-Biden, un show destul de spectaculos. „Pe voi, familia
Biden, Rusia v-a plătit cu mulți bani și probabil încă mai fac asta”
Ce dovezi au avut? Conform propriei lor mărturisiri, nici una. „Nu știm dacă e-mailurile ... sunt autentice sau nu”, se arată în scrisoare. Ele sunt doar „suspecte”. De ce? Pentru că au dăunat campaniei lui Biden, asta este o dovadă suficientă.
Rețineți că acest lucru a fost scris pe 19 octombrie 2020, la cinci zile după ce The Post a publicat prima sa poveste. Nici Joe Biden, nici Hunter Biden nu au negat relatarea, pur și simplu au evitat întrebările. Nu s-au gândit acești experți în securitate că, dacă ar fi fost vorba de dezinformare, echipa de campanie a lui Biden ar fi strigat până la cer și-napoi că relatarea este falsă?
Între timp, deși scrisoarea a fost promovată ca fiind semnată de persoane care au lucrat „pentru președinți din ambele partide politice” - democrat și republican -, majoritatea semnatarilor ei erau democrați.
Politico a preluat scrisoarea și a publicat titlul fals „Știrea despre Hunter Biden este o dezinformare rusă, spun zeci de foști oficiali din serviciile de informații”. Acel titlu este online și astăzi, chiar dacă în scrisoare se spune clar că nu se știe dacă este vorba de dezinformare rusă.
Acel titlu a fost postat pe Twitter de mii de democrați, inclusiv de actuala purtătoare de cuvânt a Casei Albe, Jen Psaki, ca dovadă că totul a fost o escrocherie. De asemenea, acea postare este încă publică, în ciuda faptului că s-a dovedit a fi falsă.
Astfel, pure speculații ale unui grup de oficiali părtinitori au devenit evanghelie în rândul mass-media. Aceasta era o "știre falsă" și putea fi trecută cu vederea fără probleme.
Rețineți că Twitter interzisese deja The New York Post cu câteva zile înainte. Raționamentul a fost acela că era vorba de „materiale piratate”, deși nu era așa - și Twitter nu avea nicio dovadă care să facă să se creadă că era așa. Între timp, un oficial al Facebook a declarat că nu va permite redistribuirea articolului din The Post până când acesta nu va fi „verificat” de o terță parte - verificare care nu a avut loc niciodată.
Astfel, Big Tech, foști oficiali guvernamentali și mass-media au conspirat împreună pentru a îngropa o știre.
Nu, nu doar să îngroape o știre, ci și să creeze o narațiune falsă care a răstălmăcit povestea pentru a-l face pe Joe Biden victima unei conspirații.
Pe scurt, aceștia au distribuit dezinformare online pentru a influența alegerile.
Nimeni nu a dovedit că informațiile prezentate de The Post ar fi fost greșite. Instituțiile media s-au dus la ușa depanatorului de calculatoare care se ocupase de laptopul lui Hunter Biden, iar acesta a confirmat. Persoanele care au schimbat e-mailuri cu Hunter Biden au atestat acuratețea lor în zilele și săptămânile care au urmat.
Abia după ce alegerile s-au încheiat în siguranță, Hunter a recunoscut tacit că laptopul era al lui. Anul trecut, un reporter de la Politico a confirmat că materialele din laptop erau reale. Și acum, lovitura de grație: The Times a declarat că a „autentificat” materiale din laptop.
Nu au existat consecințe. Twitter și Facebook continuă să cenzureze informațiile pe baza prejudecăților politice, iar Congresul nu ia nicio măsură. Mulți dintre semnatarii scrisorii continuă să fie folosiți ca "experți" de către mass-media. Clapper, de exemplu, a petrecut ani de zile la CNN numindu-l pe Donald Trump un "agent rus", o minciună inventată și alimentată de agenții politici ai lui Hillary Clinton. El este încă acolo. Se pare că exactitatea nu este o condiție pusă la angajare.
Oare oficialii care au încercat să influențeze alegerile prezidențiale din 2020 simt vreun regret pentru acțiunile lor? The Post a luat legătura cu cei care au semnat scrisoarea. Cei mai mulți nu au vrut să răspundă la întrebare. Câțiva s-au repliat de două ori, inclusiv Clapper. Fără remușcări. Fără rușine. Și nici scuze:
Mike Hayden, fost director CIA, acum analist la CNN: Nu a răspuns.
Jim Clapper, fostul director al Serviciului Național de Informații, acum expert CNN: „Da, îmi mențin declarația făcută ÎN ACEST MOMENT și aș dori să atrag atenția asupra paragrafului 5 al acesteia. Cred că emiterea unei astfel de atenționări la momentul respectiv a fost potrivită.”
Leon Panetta, fost director al CIA și secretar al apărării, în prezent director al unui institut de politici publice la Universitatea de Stat din California: A refuzat să comenteze.
John Brennan, fost director al CIA, în prezent analist pentru NBC și MSNBC: Nu a răspuns.
Thomas Fingar, fost președinte al Consiliului Național de Informații, în prezent profesor la Universitatea Stanford: Nu a răspuns.
Rick Ledgett, fost director adjunct al Agenției Naționale de Securitate, în prezent director la M&T Bank: Nu a răspuns.
John McLaughlin, fost director interimar al CIA, în prezent predă la Universitatea Johns Hopkins: Nu a răspuns.
Michael Morell, fost director interimar al CIA, acum la Universitatea George Mason: Nu a răspuns.
Mike Vickers, fost subsecretar al apărării pentru informații, în prezent la conducerea BAE Systems: Nu a răspuns.
Doug Wise, fost director adjunct al Agenției de Informații a Apărării, care predă la Universitatea din New Mexico: Nu a răspuns.
Nick Rasmussen, fost director al Centrului Național de Contraterorism, în prezent director executiv al Forumului Global al Internetului pentru Combaterea Terorismului: Nu a răspuns.
Russ Travers, fost director interimar al Centrului Național de Contraterorism: „În scrisoare s-a declarat în mod explicit că nu știam dacă e-mailurile erau autentice, dar că eram îngrijorați de eforturile de dezinformare ale Rusiei. Am petrecut 25 de ani ca analist sovietic/rus. Având în vedere contextul a ceea ce făceau rușii la acea vreme (și continuă să facă - Ucraina fiind doar cel mai recent exemplu), am considerat că avertizarea a fost prudentă.”
Andy Liepman, fost director adjunct al Centrului Național de Contraterorism: „Din câte știu eu [îmi mențin declarația], dar sunt cam ocupat acum.”
John Moseman, fost șef de personal al CIA: Nu a răspuns.
Larry Pfeiffer, fost șef de personal al CIA, în prezent consilier principal al Grupului Chertoff: Nu a răspuns.
Jeremy Bash, fost șef de cabinet al CIA, în prezent analist pentru NBC și MSNBC: Nu a răspuns.
Rodney Snyder, fost șef de personal al CIA: Nu a răspuns.
Glenn Gerstell, fost consilier general al Agenției Naționale de Securitate: Nu a răspuns.
David Priess, fost analist și manager al CIA: „Mulțumesc că m-ați contactat. Nu am alte comentarii în acest moment”.
Pam Purcilly, fost director adjunct de analiză al CIA: Nu a răspuns.
Marc Polymeropoulos, fost ofițer superior de operațiuni al CIA: Nu a răspuns.
Chris Savos, fost ofițer superior de operațiuni al CIA: Nu a răspuns.
John Tullius, fost ofițer superior de informații al CIA: Nu a răspuns.
David A. Vanell, fost ofițer superior de operațiuni al CIA: Nu a răspuns.
Kristin Wood, fost ofițer superior de informații al CIA, în prezent cadru nepermanent, Harvard: Nu a răspuns.
David Buckley, fost inspector general al CIA: Nu a răspuns.
Nada Bakos, fost analist CIA și ofițer de urmărire a țintelor, în prezent cadru principal, Institutul de Cercetare în domeniul Politicii Externe: Nu a răspuns.
Patty Brandmaier, fost ofițer superior de informații al CIA: Nu a răspuns.
James B. Bruce, fost ofițer superior de informații al CIA: Nu a răspuns.
David Cariens, fost analist de informații al CIA: Nu a răspuns.
Janice Cariens, fost ofițer de sprijin operațional al CIA: Nu a răspuns.
Paul Kolbe, fost ofițer superior de operațiuni al CIA: Nu a răspuns.
Peter Corsell, fost analist CIA: Nu a răspuns.
Brett Davis, fost ofițer superior de informații al CIA: Nu a răspuns.
Roger Zane George, fost ofițer național de informații: Nu a răspuns.
Steven L. Hall, fost ofițer superior de informații al CIA: Nu a răspuns.
Kent Harrington, fost ofițer național de informații: Nu a răspuns.
Don Hepburn, fost director de securitate națională, în prezent președinte al Boanerges Solutions LLC: „Poziția mea nu s-a schimbat deloc. Cred că rușii au făcut un efort uriaș pentru a modifica cursul alegerilor... . Rușii sunt maeștri în a amesteca adevărul și ficțiunea și în a face ceva să pară incredibil de real atunci când nu este. Nimic din ceea ce am văzut nu-mi schimbă cu adevărat opinia. Nu pot să vă spun ce parte este reală și ce parte este falsă, dar pentru mine teza rămâne valabilă, că a fost o lovitură de influență mediatică.”
Timothy D. Kilbourn, fost decan al Școlii Kent de analiză a informațiilor din cadrul CIA: Nu a răspuns.
Ron Marks, fost ofițer CIA: Nu a răspuns.
Jonna Hiestand Mendez, fost ofițer de operațiuni tehnice al CIA, în prezent în consiliul de administrație al Muzeului Internațional al Spionajului: „Nu am nici un comentariu. Aș avea nevoie de ceva mai multe informații”.
Emile Nakhleh, fost director al Programului de analiză strategică a islamului politic la CIA, în prezent la Universitatea din New Mexico: „Nu am văzut de atunci nici o informație care să modifice decizia care a stat la baza semnării scrisorii. Asta este tot ce pot să detaliez. Întreaga problemă a fost foarte politizată și nu vreau să mă ocup de asta. Îmi mențin în continuare poziția față de acea scrisoare”.
Gerald A. O'Shea, fost ofițer superior de operațiuni al CIA: Nu a răspuns.
Nick Shapiro, fost șef adjunct al personalului CIA și consilier principal al directorului: Nu a răspuns.
John Sipher, fost ofițer superior de operațiuni al CIA: A refuzat să comenteze.
Stephen Slick, fost director principal al Consiliului Național de Securitate pentru programe de informații: Nu a răspuns.
Cynthia Strand, fost subdirector adjunct al CIA pentru probleme globale: Nu a răspuns.
Greg Tarbell, fost director executiv adjunct al CIA: Nu a răspuns.
David Terry, fostul președinte al National Intelligence Collection Board: Nu a putut fi contactat.
Greg Treverton, fost președinte al Consiliului Național de Informații, în prezent consilier senior la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale: „Pas. Nu am urmărit cazul recent”.
Winston Wiley, fost director de analiză al CIA: Nu a putut fi contactat.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Cu exemple pe față, nesimțite din "democrația" model, mai putem critica China sau Coreea de Nord, sau Iranul? Mai putem avea în readere în "aliatul strategic" și brațul sau european, NATO?
Europa o filiala a SUA Inc? Caci SUA sunt o afacere, nu o țară.
Conform dexului "a merge pe mâna cuiva" înseamnă "a acorda încredere deplină cuiva".
Adică a zice că cei 51 de experți au mers pe mâna Rusiei înseamnă că au crezut ce a zis Rusia. Dar articolul zice exact opusul, cum că ziceau că Rusia dezinformează.