Sociologul Mirel Palada a postat sâmbătă pe contul lui de Facebok un eseu în care explică, privind retrospectiv, motivul răsturnărilor de situație din societatea românească a ultimilor 15 ani: „cine controlează justiția controlează arbitrul și regulile jocului și cîștigă întotdeauna”. Potrivit acestuia, țara se îndreaptă spre dictatură, deoarece este condusă în direcția dorită indiferent de regulile jocului democratic.
„Problema este că adevărata corupție este atunci cînd pervertești judecătorii și procurorii și întreg actul de justiție și construiești un stat dictatorial”, subliniază Mirel Palada, oferind și exemple în acest sens. „Problema este că adevărata trădare de țară este cînd dărîmi guverne legitime, rezultate prin vot, singurul lucru care contează într-o democrație, și pe bază de operațiuni speciale specifice aduci la conducere pe unii pe care nu i-a votat lumea”, adaugă sociologul. De ce se întâmplă toate aceste lucruri în România? Din cauza fascinației față de străini, a nepăsării majorității românilor și a slugărniciei generalizate. „Problema este că trăim într-o țară care nu e nici liberă, nici democrație. Și populată de un popor cu suflet de slugă”, unde va trebui să treacă o generație pentru ca românii să poată conștientiza situația și nevoia de a schimba toate aceste lucruri.
Redăm mai jos diagnosticul pe care Mirel Palada îl aplică, fără menajamente, societății românești actuale:
„O echipă de rugby, oricît de bine ar juca, nu are nici o șansă în fața adversarului dacă arbitrul e de partea celorlalți. Nici o șansă.
În politică e ca în sport. Cînd două tabere se luptă, nu contează cît de bun ești, dacă arbitrul ține cu ceilalți.
Din 2004 încoace, asta se vede în România aproape în fiecare zi. Cine controlează justiția controlează arbitrul și regulile jocului și cîștigă întotdeauna.
2004, Năstase a cîștigat alegerile. N-a contat. Arbitrul a ținut cu ei. 2009. Geoană a cîștigat alegerile. N-a contat. Arbitrul a pus în sac cît trebuia. 2012. Băsescu a fost demis la referendum de către milioane de români. N-a contat. Noaptea, ca hoții, arbitrii au dat erată.
Mereu și mereu și mereu. Videanu fură? Nu contează. Nu e arestat. Blaga e prins cu sute de mii de euro în portbagaj? Nu contează. E bun, e de partea cui trebuie. Nu pățește nimic. Băsescu e dovedit că a încălcat legea privind poliția politică și a fost Petrov de cînd lumea și pămîntul? Nu contează. Președintele să trăiască.
Modelul dictatorial nu este o invenție nouă, românească. Naziștii l-au folosit. Sovieticii l-au folosit. Americanii l-au folosit.
Toți hegemonii știu un lucru foarte simplu. Cine controlează justiția controlează arbitrii. Controlează regulile jocului.
Își poate aresta adversarii politici cu legea în mînă. Își poate demoniza adversarii politici, acuzîndu-i de corupție, ca mai apoi justiția să-i "dovedească" imediat, întocmai și la timp, confirmînd propaganda.
E simplu. E dumnezeiesc de simplu. O rețetă aplicată în toată America de Sud. În Italia. În Grecia. În Turcia. O rețetă infailibilă.
Problema este că adevărata corupție este atunci cînd pervertești judecătorii și procurorii și întreg actul de justiție și construiești un stat dictatorial. Atunci cînd încalci Constituția și alterezi procesul democratic, pișîndu-te pe el de rezultat al votului și scoțînd din urnă ce trebuie.
Problema este că adevărata trădare de țară este cînd dărîmi guverne legitime, rezultate prin vot, singurul lucru care contează într-o democrație, și pe bază de operațiuni speciale specifice aduci la conducere pe unii pe care nu i-a votat lumea. Colectiv 2014. Comisarul european 2019.
Problema este că adevărata trădare de țară este atunci cînd dărîmi guvernul propriei tale țări pentru interese străine. Atunci cînd ții mai mult cu Merkel și cu interesele germane decît cu țara. Atunci cînd capitala ta este la Berlin, nu la București. Atunci cînd fidelitatea ta este către străini, nu către români.
Și mai și te bucuri și te lauzi în cadru oficial cum ți-ai vîndut țara nemților. Și mai și ai tupeul să-i acuzi pe ceilalți că sînt cu rușii, cînd tu de fapt pui țara pe tavă străinilor!
Problema este că nu se va întîmpla nimic. Justiția nu va acționa, pentru că este de partea lor. E cumpărată, e pervertită, e la ordin. Arestează doar pe cine trebuie.
Problema este că instituțiile de forță fac parte din această problemă. Armata. Serviciile. Justiția. Toți o miliție care controlează un teritoriu și un popor în interesul străinilor.
Problema este că au transformat țara într-o colonie, în care doar străinii au voie să decidă ce se întîmplă în această gubernie mediocră.
Problema este că românilor nu le pasă de asta. Avem așa un suflet de slugă în noi, încît nu ne pasă. Ținem mai mult cu străinii decît cu românii.
Îi considerăm superiori, semizei, ubermenschi, care au tot dreptul să ni se pișe în cap și să ne dikteze cum să ne trăim viața.
Cum să ne guvernăm țara. Cui să dăm peșcheșul de plus valoare și să ne și bucurăm că nu-i zice peșcheș, îi zice productivitate și globalizare și insulele Seychelles.
Problema este că va trebui să treacă o generație pentru a ne da seama cît de slugi sîntem.
Ca evreii în pustie, cînd au hălăduit 40 de ani pentru a pieri cei care se născuseră sclavi. Moise a fost un mare înțelept.
Ca turcii care au trebuit să aștepte 40 de ani, fix o generație, pentru a-și recupera țara.
Ca grecii care și ei au avut nevoie de o generație pentru a încerca să se lepede de hegemonie.
Problema este că trăim într-o țară care nu e nici liberă, nici democrație. Și populată de un popor cu suflet de slugă. O întreagă generație cu suflet de slugă. Care, evident, are mereu dreptate.
Pentru că, nu-i așa, poporul are mereu dreptate. Chiar și cînd e în minoritate, nu-i o problemă. Rezolvă băieții situația. Transformă din butoane minoritatea în majoritate.
Și ne place. Să vedeți voi mîine ce ne place”, a scris pe Facebook sociologul Mirel Palada, în ajunul zilei turului doi al alegerilor prezidențiale.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Sorin Faur:
Duminică 24 noiembrie 2019 a biruit definitiv revoluția muii. Fără drept de apel, prin vot popular, cu participare rezonabilă și scor clarificator.
Ceea s-a întîmplat din prima lună a anului 2017 pînă în acest moment n-are nimic de-a face cu democrația. Absolut nimic. Dimpotrivă. A fost un asalt antidemocratic asupra celor mai importante instituții ale oricărei societăți: solidaritatea umană și Constituția. Un asalt turbat, însă nu bezmetic. A fost metodic, calculat, bine dozat, excelent regizat. De unde și victoria.
Dacă or fi existat vreodată (dar n-au existat), gărzile bete și proaste tocmite să apere ce era de apărat și-au dosit ce aveau de dosit în bocceluțe, iar cei care nu fug stau semipitiți la fereală rînjind cu speranța că n-o să-i ia. Regret să-i informez, dar după victoria oricărei revoluții, cu atît mai vînjos după cea a muii, se necesită execuții exemplare. Eșafodul nu poate sta nefolosit în buricul tîrgului. Mai ales că revoluționarii sînt cam de competența și probitatea unuia Dide, cel mai potrivit înlocuitor, după părerea mea, al doctorului Arafat ca secretar de stat la Interne. Dar asta e doar o părere personală.
Adică va fi nevoie de circ, căci la pîine se pricep cam cît și cum Cîțu.
Asta neînsemnînd ca Orlando sau Vîlcov erau vreo lumină. Nu. Socol, însă, da. Și, de contat, singurul care a contat, de fapt, a fost Socol.
Cum spune însuși numele autoales al biruitoarei revoluții, e vorba despre victoria unei categorii de primitivi organizați interior foarte simplu și halucinați cu instrumente cam la fel de simple, care au stimulat mincinos fentele din craci și bășinile de la creier unor agarici de semeteu. Căci acela e plafonul cultural maxim și maxima amplitudine sufletească ale unora care urlară muie-n drum, cu tot cu copiii lor.
Aș putea, desigur, să dezvolt tema ceva mai subțire, compatibil Humanitas gen, oftînd analitic superior în jurul rezervelor față de soliditatea unui construct politic bazat pe hate speech. Dăcât că atunci cînd asiști la replicarea în milioane de exemplare a cutărui șofer de tir care dă muie în parcările de centură unor copile, și atît înțelege el din moralitate și oralitatea sexuală (cu tot cu disprețul aferent pentru prestatoare), e de-a dreptul kitsch să te scremi să pari simandicos.
Poporul român a decis prin vot democratic că prioritatea lui nu e democrația, ci muia. Foarte bine. Micamarea problemă a majorității decidente în acest sens este că mai poate trăi din muie cam două săptămîni. Cu tot cu vraja serbărilor hibernale, poate, cel mult, pînă după Revelion.
S-a dus dreaq dujmanu, bă! Firea e un surogat acceptabil, dar insuficient, totuși.
Cu alte cuvinte, absolut nimic nu mai stă în calea competențelor constituționale werneriene, a celor economice cîțîiene sau a celor manageriale în chestiuni ce țin de intervenție la dezastre precum cel de la Colectiv, pe care Dide le va proba negreșit. Iar la orice necesară remaniere, pe poate conta și pe Tivilic. Sau mai bine pe Angi. Pentru echilibrul de gen, cum aproape s-a reușit în Comisia fonderlaiăn.
E cazul să probăm în sfîrșit că sîntem europeni. Destul cu prorusismul comunistei Viorica. Gata! Ne-a ajuns!!!
Care va să zică, nu prea mai e cui să-i delegi răspunderea propriilor ratări. Pesedeul nu se mai ocupă de asta. Ceea ce e foarte nasol. Cine îi va prelua atribuțiile? Un prieten vechi și drag profețea aseară că Biserica. Probabil. Ba chiar plauzibil, cu atît mai mult cu cît n-ar fi vorba decît despre o lărgire la cîteva benzi a unei poteci deja bine bătătorite.
VICTORIE!!!
In anul 2004 : Adrian Nastase, doctor in drept, somitate in domeniul relatiilor internationale, recunoscut ca atare in lume. A fost acuzat ca ar fi un corupt despotic si un homosexual, fara sa se poata dovedi nimic ulterior. A castigat Petrov. Domnul Adrian Nastase a ajuns si la inchisoare, datorita unor termopane. S-a spus ca, la fel ca in cazul lui Al Capone, a fost condamnat pentru ceva minor, pentru ca nu a putut fi condamnat pentru crimele sale majore, cedarea petrolului catre Austria, a siderurgiei catre Marea Britanie si Rusia, etc., ca si cum Adrian Nastase ar fi actionat fara pistolul Securitatii la tampla.
In anul 2009 : Mircea Geoana, acuzat ca ar fi un prostanac, ca este agent rus care a fost la Moscova, prins ca s-a dus acasa la Vantu, alt corupt agent rus. In prezent este secretar general adjunct al NATO, asa prostanac si agent rus cum e. A castigat Petrov. Sotia domnului Geoana, "Mihaela dragostea mea" este licentiata in arhitectura.
Dupa aceea a venit Ponta, lista lui Barroso, Colectiv, demisia pe Facebook si fuga in Turcia. Povesti din Romania. Clasa politica este complet distrusa si unii romani mai destepti intuiesc finalul.