*Lungul exil al Reginei Elena s-a încheiat zilele trecute, când a fost înmormântată alături de fiul său în Catedrala arhiepiscopală și regală de la Curtea de Argeș. O mărturie a Regelui Mihai care ne ajută poate cel mai mult să-i înțelegem cel mai bine pe el și pe mama sa: "De la mama am deprins obiceiul de a mă ruga des, de a citi Scriptura, de a frecventa Biserica, de a mă spovedi și împărtăși.”
*Iohannis va și pierde dar va și câștiga alegerile. Le va pierde în turul doi dar le va câștiga în primul.
*La situația de azi s-a ajuns după 30 de ani în care am fost conduși de politicieni fără frică de Dumnezeu și rușine de oameni.
*În Cotidianul fondat de Rațiu Alina Mungiu-Pippidi le zice „nemernici" criticilor lui Șora, șarjând inclusiv cu celebra născocire că agitatorul #rezist "și-a dat demisia din guvernul Roman din cauza mineriadei". Tot mai labilă și nestăpânită, mă tem că doamna o s-o sfârșească prost în curând. Apropo, cu puține săptămâni în urmă tot dânsa a publicat în Cotidianul un text aspru împotriva Administrației Trump. O compunere căznită ce a vrut să acrediteze ideea că dezvăluirile actualei Administrații despre amestecul celei precedente, socialiste, în justiția din Ucraina nu sunt de fapt cine știe ce mare lucru de vreme ce și Trump ar fi avut nu știu ce interese prin Ucraina. Când anume? Înainte să fie președinte. Ceea ce poate fi același lucru numai într-o logică pervertită de rea-credință. De fapt mai tot ce face Alina Mungiu-Pippidi stă sub semnul ateismului său stângist (să ne aducem aminte numai de blasfemia produsă prin „Evangheliștii” la adresa lui Iisus Hristos). Pripășită la Cotidianul după ce mulți ani la rând a încasat onorarii bune de la agentul securist Adamescu ("Românial liberă”), ea și-a imaginat probabil că coreligionarii socialiști de peste Ocean o vor premia pe loc pentru pentru scrierea contra actualei Administrații (declarată în mod repetat apărătoare a valorilor iudeo-creștine). Pentru că de toate duce lipsă doamna numai de imaginație atunci când vine vorba să se creadă o lumină a lumii. În ultimul timp, ea aproape că nu mai scrie nimic fără să înceapă ca în ultimul articol: „Voi fi foarte scurtă, că am cinci zile întârziere la predarea unui articol pentru Oxford Research Encyplopaedia și cinzeci de studenți la ușă.”
*Exact ce spun de ceva timp, știind că grozăviile făcute în România prin satrapul Kovesi sunt scadente, Bruxellesul neo-marxist a devenit din cale afară de agitat. Ieri s-a aflat că Comisia Europeană a cerut prin recentul Raport MCV desființarea Secției de investigare a infracțiunilor din justiție. Îi înțeleg, e o perspectivă sumbră să-ți vezi unealta fărădelegilor în boxa acuzaților.
*La întâlnirea cu premierul desemnat Orban niște colegi oengiști de la ACCEPT s-au plâns că nu există condamnări pe "limbajul urii". Sunt de spus cel puțin trei lucruri aici. Primul, că într-o societate democratică a te plânge la acest nivel, politic, de ceea ce face sau nu face Justiția e dovada unei serioase derute existențiale. Al doilea, că o asemenea atitudine spune multe despre viziunea oengiștilor în cauză asupra drepturilor și libertăților fundamentale – în speță mai ales despre libertatea de exprimare. În sfârșit, că, în unele cazuri, atunci când cineva se apără de cuvinte cu Codul penal, se prea poate ca respectivul să aibă conștiința că ceva nu e totuși în regulă cu ceea ce însuși face; în ideea aceasta ultimă nu știu ca vreo minoritate etnică, de exemplu, să fi avut vreodată să formuleze reclamații atât de drastice și de serios chestionabile ca minoritatea ale căror drepturi ACCEPT pretinde că le apără.
*Dacă-l prind pe Băsescu îi trag un pumn și două șuturi și câștig prezidențialele. Și încă din primul tur și fără să candidez.
*Simt că zilele Republicii sunt numărate. Și costum negru n-am. Și nici mănuși și pălărie. De un necrolog o să-i rog pe Șora și Blandiana.
*Sloganul d-nei Viorica: "Un Președinte pentru toții românii." S-o fi operat doamna la păsărică?
*-Sunteți republican sau monarhist? -Sunt indiferent. -Indiferent de-al lui Iliescu sau Băsescu?
*Traian Băsescu a reclamat la SPP că în ultimul timp se simte hărțuit de doi cetățeni străini, Petrov și Parkinson.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Cred că nu sunt singurul căruia i s-a părut că nu aude bine când Ludovic Orban a declarat, cu aplomb, că guvernul pe care se pregătește să-l treacă de votul Parlamentului este unul „de tranziție”. Tranziție? Este prima oară când cineva își caracterizează așa guvernul pe care l-a format. Tranziție de la ce la ce? De la creștere economică și a puterii de cumpărare la o sănătoasă și apetisantă austeritate, care o să reconstruiască România din ruinele guvernării pesediste? Se râde deja copios pe tema asta, deși este de plâns!
Urmând firul încâlcit al gândirii premierului care va să fie, ajungem la concluzia că și domnia sa va fi tot un premier de tranziție: de la ce ar fi putut să fie la ce n-a ajuns să fie. Pentru că, doar citind lista posibililor miniștri, nu-ți dă pace senzația că e ceva în neregulă cu multe dintre numele de pe listă. Nominalizări de dragul de a fi făcute. Nu vreau să insist, dar dacă pentru Cultură liberalii atât au găsit, ce concluzii poți trage? Cât despre portofoliul de la Finanțe, unde a fost titularizat un om care, prin 2008, a orchestrat un atac speculativ împotriva monedei naționale, care i-a atras „recunoștința” Guvernatorului BNR, s-a gândit cineva dacă va mai putea avea un dialog cu Mugur Isărescu și cu Banca Națională? Sau liberalii nu cred în persoana numită la Finanțe?
Pentru cineva care trepida de nerăbdare să guverneze și se jura, vorba cuiva, pe antena lui de bulgari, că e pregătit de guvernare, programul propus de Ludovic Orban este o însăilare incoerentă, cu multe prevederi de conjunctură, care nu înseamnă nimic, și cu câteva obiective nedeclarate ca atare, care sunt pe o agendă ascunsă, a unor grupuri de interese: privatizări în educație și în sănătate, desființarea unor programe de stimulare a agriculturii și creării de noi locuri de muncă (deranjează pe cineva creșterea capacității agriculturii românești de a concura pe piața europeană și internațională?), licențieri masive în sectorul public, pentru a „rezolva” problema deficitului de forță de muncă.
Acest program de guvernare pune o problemă de legitimitate: nu poți impune așa ceva cu doar 20% din voturile obținute la parlamentarele din 2016, cu atât mai mult cu cât asemenea prevederi nu au fost prinse în oferta electorală de atunci a PNL. De aici întrebarea, la fel de legitimă: ce anume a justificat efortul de a provoca o gravă criză politică și guvernamentală, cu de acum cunoscutele efecte asupra economiei și creșterii neliniștii sociale, prin orchestrarea Moțiunii de Cenzură? Cereau interesul național sau binele public așa ceva?
Și, de ce nu, dacă vorbim despre guvern de tranziție, nu cumva evenimentele din ultimele săptămâni ne obligă să ne gândim și la o altă tranziție? Să nu fie, acest guvern, doar un balon de încercare, pentru a testa reacțiile politicului, și mai ales pe acelea ale cetățenilor? Iar în spatele guvernului Orban să se ascundă un altul, la fel de toxic, dar cu alte nume, mai puțin cunoscute, deci mai puțin controversate? Oricum ar fi, totul se dovedește o luptă pentru putere care nu are nimic în comun cu agenda publică și cu prioritățile economiei și societății. Este o desconsiderare brutală a cetățeanului, a nevoilor și așteptărilor lui.
https://www.facebook.com/ionut.vulpescu/posts/3535417463143067
Alina Mungiu Pippidi se afirmă, din nou, ca o prezentă substanțială în spațiul public, unde ocupă și așa cam două locuri normale, de activist civic cu frică de Dumnezeu și bursă de ateist. Mă tem că nu înțeleg revirimentul stimatei doamne, care a lăsat în urma sa destule ruine în democrație. Nu e mulțumită cu ceea ce a făcut până acum? Ce și-a mai propus acum, după ce ne-a dat anticorupție de n-o putem duce, și neconstituționalitate câtă cuprind vreo trei mandate de președinte? Probabil o exista vreo explicație, dar nu mă duce pe mine capul să înțeleg demersurile sale.
Și, dacă avem nevoie de o nouă clasă politică(mă rog, e doar o lozincă, și de câte ori se întâmplă ceva în direcția asta, vezi USR și Barna, drăcușorul de pe umărul nostru strigă, vesel, ”Tot înainte! era mai bine!”) de ce n-am avea nevoie și de o nouă societate civilă? Doar că, al dracului drăcușor, cum le știe el pe toate, ca un drac bătrân! Nu se poate! Că mereu noul e mai rău decât vechiul. O fi vreun blestem, ceva.
De fapt, sunt lucruri care rezistă vremurilor, și lucruri care intră în categoria efemeridelor. ”Societatea civilă” este o astfel de efemeridă. S-a epuizat, nu s-a transformat decât în propria sa mumie. Există, arată într-un oarecare fel, dar nu mai folosește decât ca material didactic pentru istorici.
Ce rezistă, atunci? Ideea că puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut, motiv pentru care cel mai bun mijloc de a evita totalitarismul este apelul la un sistem de contraputeri. Societatea civilă n-a fost așa ceva. A fost un instrument al luptei pentru putere, și a eșuat lamentabil, pentru că și-a pierdut neutralitatea și obiectivitatea. A fost parte, nu arbitru, în jocurile de putere. Iar Alina Mungiu și-a pierdut credibilitatea odată cu societatea civilă. Nimeni nu mai gustă ciorba asta reîncălzită.
Rămâne insistența cu care încearcă să revină. Doar când serviciile lucrează pentru tine, la ce ți-ar mai folosi ”societatea civilă”? Moartea GDS este, din acest punct de vedere, exemplară. Se încheie un capitol de istorie post-decembristă, după rețeta legilor lui Murphy: ”Ce începe bine, se termină prost. Ce începe prost, se termină și mai prost!” Societatea civilă românească a început prost, ca o mașină de spălat biografii din comunism și de produs lideri care să ofere cetățenilor iluzia că sunt altceva decât cei politici. Cum s-a terminat, vedem. Ce va fi în locul ei, pentru că nici mișcarea #rezist nu se simte tocmai bine? Nu sunt Mama Omida. Și nici nu văd vreun mare interes pentru subiectul ăsta. Hai, trăiască lupta pentru pace și ciorba de potroace!
https://www.facebook.com/constantin.gheorghe.16/posts/1738296456302593