Sabina Fati, despre care politicianul PSD Radu Cristescu a afirmat într-o emsiune la RTV că se iubește cu  judecătoarea CCR Iulia Scântei, instituție unde și-a angajat fiica artistă făcută cu homosexualul Emil Hurezeanu, potrivit aceluiași om politic, este o pupincuristă a sistemului, așa că atacul ei trebuie văzut într-o notă de diversiune, menită a-l întări pe Nicușor Dan pe o nouă line de userism-suveranism, așa numită useranism.

 

 

De ce a defilat România chiar cu președintele, fără ca diplomații români să-i poată rezerva lui Nicușor Dan măcar o discuție cu Donald Trump în picioare? Oare cei care l-au sfătuit pe șeful statului român să accepte invitația lui Trump nu știau că ceilalți europeni vor fi reprezentați de oficiali cu ranguri mai mici? Sau, poate, au crezut că acest soi de exercițiu de umilință e necesar pentru obținerea vizitei la care visează Nicușor Dan? Poate așa România e reconsiderată pentru programul visa waiver? Președintele a explicat că a mers la Washington fiindcă evenimentul a fost „o inițiativă a Partenerului nostru Strategic”, dar și anexarea Groenlandei era tot o inițiativă a partenerului strategic, la fel creșterea taxelor pentru UE sau sprijinul pentru Rusia în negocierile de pace cu Ucraina. România trebuie să aplaude ce face SUA, chiar și atunci când deraiază? Nicușor Dan putea să-și trimită la Washington un consilier care să recite cele două minute de discurs în care a spus că România poate crește numărul zborurilor de evacuare a copiilor bolnavi din Fâșia Gaza, pentru ca aceștia să fie tratați în spitalele din România, ceea ce deja se întâmplă: „Putem face acest lucru pentru 1.000 de copii și 4.000 de membri de familie”, mai spune DW.

 

Vrea România să meargă cu Statele Unite orice-ar fi? Și atunci când americanii își dau mâna cu rușii? Strângerea relațiilor cu Franța sau cu Germania nu era prioritară pentru România în noua strategie a unei Uniuni Europene cu două viteze? Are oare România un plan clar atunci când președintele țării participă la Consiliul Păcii, o instituție pervertită încă de la început, după cum demonstrează statutul său și faptul că are un președinte pe viață? Există o strategie despre viitorul țării sau pur și simplu liderii români improvizează de la un pas la altul fără nicio perspectivă clară? Înainte de invazia rusă în Ucraina și de revenirea lui Trump la putere totul era mai simplu, dar acea lume deja veche nu se mai întoarce și România e nevoită să reintre în istorie dintr-o poziție precară. Polonia a înțeles mult mai devreme ce înseamnă interesul național și merge în această direcție, România, în schimb, bâjbâie, concluzionează Deutsche Welle.