Cea mai riguroasă și cuprinzătoare analiză a studiilor științifice efectuate cu privire la eficacitatea măștilor pentru reducerea răspândirii bolilor respiratorii – inclusiv a Covid-19 – a fost publicată la sfârșitul lunii trecute. Concluziile sale, a spus Tom Jefferson, epidemiologul de la Oxford, care este autorul său principal, au fost lipsite de ambiguitate: „Nu există nicio dovadă că ele” – măștile – „fac vreo diferență”, a spus el... ", pentru New York Times.
Dar, stați puțin, așteptați. Cum rămâne cu măștile N-95, spre deosebire de măștile chirurgicale sau de pânză de calitate inferioară?
"Nu face nicio diferență - nicio diferență", a spus Jefferson.
Cum rămâne cu studiile care au convins inițial factorii de decizie politică să impună obligativitatea măștilor?
"Au fost convinși de studii nealeatorii, studii observaționale defectuoase".
Cum rămâne cu utilitatea măștilor în combinație cu alte măsuri preventive, cum ar fi igiena mâinilor, distanțarea fizică sau filtrarea aerului?
"Nu există dovezi că multe dintre aceste lucruri fac vreo diferență."
Aceste observații nu vin de oriunde. Jefferson și 11 colegi au realizat studiul pentru Cochrane, o organizație britanică non-profit care este considerată pe scară largă standardul de aur pentru analizele sale de date din domeniul sănătății.
Concluziile s-au bazat pe 78 de studii controlate randomizate, dintre care șase în timpul pandemiei Covid, cu un total de 610.872 de participanți din mai multe țări. Și ele urmăresc ceea ce a fost observat pe scară largă în Statele Unite: Statele cu mandate de mască nu s-au descurcat mai bine împotriva Covid decât cele fără.
Niciun studiu - sau studiu de studii - nu este niciodată perfect. Știința nu este niciodată absolut stabilită. Mai mult, analiza nu dovedește că măștile adecvate, purtate corect, nu au avut niciun beneficiu la nivel individual. Este posibil ca oamenii să aibă motive personale întemeiate pentru a purta măști și să aibă disciplina necesară pentru a le purta în mod constant. Alegerile lor sunt ale lor.
Dar când vine vorba de beneficiile mascării la nivel de populație, verdictul este dat: Mandatele privind măștile au fost un eșec.
Acei sceptici care au fost ironizați cu furie ca fiind nebuni și cenzurați ocazional ca "dezinformatori" pentru că s-au opus mandatelor au avut dreptate.
Experții și experții din mainstream care au susținut mandatele au greșit. Într-o lume mai bună, ar fi bine ca cel din urmă grup să își recunoască eroarea, împreună cu costurile fizice, psihologice, pedagogice și politice considerabile ale acesteia.
Nu vă bazați pe asta. În mărturia din Congres din această lună, Rochelle Walensky, directorul Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, a pus sub semnul întrebării faptul că analiza Cochrane se bazează pe un număr mic de studii randomizate controlate specifice Covid și a insistat că îndrumările agenției sale privind mascarea în școli nu se vor schimba. Dacă se întreabă vreodată de ce respectul pentru C.D.C. continuă să scadă, ar putea să se uite la ea însăși, să demisioneze și să lase pe altcineva să reorganizeze agenția sa.
Dar costurile sunt mai mari. Când oamenii spun că "au încredere în știință", ceea ce vor să spună este că știința este rațională, empirică, riguroasă, receptivă la informații noi, sensibilă la preocupări și riscuri concurente. De asemenea: umilă, transparentă, deschisă la critică, onestă cu privire la ceea ce nu știe, dispusă să admită erori.
Aderența tot mai nebună a C.D.C. la ghidul său de mascare nu reprezintă niciunul dintre aceste lucruri. Nu este doar subminarea încrederii de care are nevoie pentru a funcționa ca o instituție publică eficientă. Se transformă într-un complice involuntar al dușmanilor autentici ai rațiunii și științei - teoreticienii conspirației și vânzătorii de leacuri șarlatanice - prin faptul că reprezintă atât de prost valorile și practicile pe care știința ar trebui să le exemplifice.
De asemenea, trădează mentalitatea tehnocrată care are obiceiul neplăcut de a presupune că nimic nu este niciodată în neregulă cu planurile bine puse la punct ale birocrației - cu condiția ca nimeni să nu-i stea în cale, nimeni să nu aibă un punct de vedere divergent, toată lumea să facă exact ceea ce cere și atât timp cât cere oficialitatea. Aceasta este mentalitatea care a crezut cândva că China a oferit un model de mare succes pentru răspunsul la pandemii.
Cu toate acestea, nu a existat niciodată vreo șansă ca mandatele privind măștile în Statele Unite să se apropie de un grad de respectare de 100 % sau ca oamenii să poarte sau să poată purta măști într-un mod care să reducă semnificativ transmiterea. O parte din motiv este specifică obiceiurilor și culturii americane, o parte din ea este legată de limitele constituționale ale puterii guvernamentale, o parte de natura umană, o parte de necesitățile sociale și economice concurente, o parte de evoluția virusului în sine.
Dar oricare ar fi motivul, mandatele privind masca de protecție au fost de la bun început o prostie.
Este posibil ca acestea să fi creat un fals sentiment de siguranță - și, prin urmare, permisiunea de a relua viața semi-normală. Dar nu au făcut aproape nimic pentru a promova siguranța în sine. Raportul Cochrane ar trebui să fie ultimul cui în acest sicriu special.
Există o lecție finală. Ultima justificare pentru măști este că, chiar dacă s-au dovedit a fi ineficiente, acestea păreau a fi o modalitate relativ ieftină și intuitiv eficientă de a face ceva împotriva virusului în primele zile ale pandemiei. Dar "a face ceva" nu înseamnă știință și nu ar fi trebuit să fie o politică publică. Iar oamenii care au avut curajul să spună acest lucru meritau să fie ascultați, nu tratați cu dispreț. Poate că nu vor primi niciodată scuzele pe care le merită, dar justificarea ar trebui să fie suficientă.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.