Negarea evenimentelor din decembrie 1989 ar putea deveni infracțiune. Așa cere un coferențiar de la SNSPA, care presează Parlamentul să adopte legea privind incriminarea celor care neagă evenimentele din decembrie 1989.

Marius Mioc, unul dintre luptătorii la Revoluție, afirmă, pe blogul său, că nu a ieșit în stradă, în 1989, pentru ca, după 27 de ani, să fie reinstituită cenzura, iar unul dintre motivele pentru care românii au protestat a fost și libertatea de exprimare.

Despre apelul inistent al lui Adrian Niculescu, membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române (linc), totodată conferențiar la Facultatea de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (S.N.S.P.A.), care cere  noului parlament al României o lege care să condamne negarea revoluției din 1989 după modelul legilor care interzic negarea holocaustului și a genocidului împotriva armenilor", scrie Radu Mioc.

"Redau respectivul apel:

 

Către noul Parlament al României

În ajunul alegerii noului Parlament, și în preajma celei de-a XXVII-a aniversări a Revoluției Române din Decembrie 1989, în fața intensificării îngrijorătoare, în progresie geometrică, a atacurilor și a insultelor celor mai grosiere și mai imunde la adresa Revoluției (1), moment crucial, oră astrală, care, alături de Marea Unire din 1918, constituie „cea mai mare faptă istorică a poporului român” (după celebra expresie a fostului disident maghiar, născut în România, filosoful Gaspar Miklos TAMAS), ce se află la însăși rădăcina Libertății si a Democrației restituite a României de azi – fiind înscris și-n Constituția Țării (art. 1, alineat 3) -, tocmai în virtutea și a acestei prevederi constituționale, subsemnații, respectuos, cer noului Parlament să voteze o lege care să condamne negarea Revoluției și să asigure, deci, protecția legală pentru Revoluția Română din Decembrie 1989, după modelul, deja existent în numeroase țări, al punerii sub scutul Legii a Holocaustului și a Genocidului  împotriva poporului armean.

Există o singură certitudine: Revoluția a răsturnat regimul totalitar comunist și a reinstaurat Libertatea. O astfel de răsturnare de regim politic / „orînduire socială” nu se face decît printr-o Revoluție!

Atacurile împotriva Revoluției sînt autentice atentate la Istoria națională, la Adevăr și la chiar baza Libertății, recucerite prin sacrificii de sînge, în Decembrie 1989, de către poporul român. Ele subminează și compromit din temelii, pe termen lung, întregul edificiu al democrației românești și însăși construcția unei societăți pluraliste sănătoase… Revoluția Română, care a readus Libertatea Națiunii, a ajuns cel mai pîngărit și maculat episod din istoria noastră. Batjocorirea Revoluției („bulibășală”, „aglomerație”, „lovitură de Stat”, „meciul Dinamo-Steaua”…), jignitoare pentru bunul simț, ca și reevaluarea și reabilitarea comunismului – în special a național-comunismului ceaușist! – a devenit un veritabil „sport național”…

O astfel de lege ar reprezenta un act civic indispensabil, de asanare morală, în România de azi care, în ciuda libertății absolute – post-1989 – a cuvîntului și a tiparului, pare tot mai dezorientată, în special în rîndul tinerilor, ce, primii, cad pradă tuturor falsificărilor, manipulărilor și a dezinformărilor…

București, la 30 Noiembrie 2016

Conf. Dr. Adrian NICULESCU (S.N.S.P.A., Facultatea Științe Politice)

SEMNATARI

– Vartan ARAKELIAN, scriitor, om de televiziune, București,

– Liviu BĂCANA, participant la Revoluția din 1989,  Timișoara,

– Mădălin HODOR, istoric, cercetător superior, CNSAS, București,

– Claudiu IORDACHE, scriitor, membru fondator al Frontului Democratic Român, Timișoara

– Prof. Dr. Miodrag MILIN, istoric, Universitatea din Timișoara,

– Prof. Dr. Liviu ROTMAN, istoric, Facultatea de Științe Politice, SNSPA, București.

Sînt întrutotul de acord cu observația din acest apel, că există o propagandă de falsificare a istoriei revoluției, atentat la istoria națională și la adevăr. Dar acest lucru nu e ceva nou, ci o constantă a întregii perioade de după 1989. Personal, încă din 1990 am atras atenția că ne aflăm în fața unei campanii de „acoperire a adevărului despre revoluție printr-un potop de minciuni”  (articolul „Măsluirea istoriei revoluției” din revista clujeană „Nu” nr. 33/1990). Că „Evenimentul Zilei” publică o serie de articole mincinoase despre revoluție nu e de mirare, cîtă vreme acest ziar e condus de Ion Cristoiu, omul care așteaptă revenirea comunismului (linc), și pe care l-am numit, în prima mea carte, „Falsificatorii istoriei” (publicată în 1994), „vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluției” (linc).

Trebuie însă să ținem seama de un lucru: Revoluția din 1989 s-a făcut pentru libertate de exprimare. Legile care să limiteze libertatea de exprimare sînt contrare idealurilor revoluției. Dacă există o lege care pedepsește tăgăduirea holocaustului, nu e motiv să se facă și o lege de pedepsire a celor care tăgăduiesc revoluția. Din contră, ar trebui desființată și legea care interzice tăgăduirea holocaustului, căci într-o societate democratică, cum s-a dorit în decembrie 1989, adevărurile istorice nu se pot impune cu poliția. După cum spunea Ion Rațiu, chintesența democrației se poate exprima prin fraza: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!" (linc). De aceea, indiferent cîtă scîrbă mi-ar stîrni minciunile despre revoluție de care este plină mass-media românească de azi, dar care se găseau și în mass-media anilor ’90, nu numai că nu susțin demersul publicat în revista „22”, ci mă împotrivesc categoric acestuia", scrie Mioc pe blogul său.