Duminică, germanii vor alege un nou guvern, după 16 ani cu Angela Merkel în fruntea cancelariei. Alegătorii vor da un verdict privindu-i nu pe candidații momentului, ci moștenirea Angelei Merkel, iar rezultatul care se prefigurează nu este deloc măgulitor pentru cancelara în exercițiu, elogiată de mai toată presa internațională.

Nu mai puțin de 40% din electoratul german este indecis. Apoi, niciun partid nu atinge 30% în sondaje. Scorurile creștin-democraților, social-democraților și ecologiștilor sunt foarte apropiate. Par niște alegeri foarte disputate, însă nu este așa. De fapt, candidații sunt extrem de plicticoși, neinspirați, fără charismă și încearcă să copieze modelul Angelei Merkel.

Dezbaterile electorale din Germania nu au fost niciodată spectaculoase, iar acesta a fost și un motiv pentru care politica germană a fost considerată una superioară, cu lideri bine pregătiți, sobri și cu împărțirea puterii făcută în spatele ușilor închise, cu mare discreție. De data aceasta, până și Die Welt scrie că actuala campanie electorală este „revoltătoare”, în timp alte publicații vorbesc despre bagatelizarea și golirea dezbaterii de orice conținut relevant.

După 16 ani sub Angela Merkel, politica germană pare să aibă soarta automobilului german. Așa cum acesta din urma a ajuns să nu mai fie construit de ingineri pentru oameni pasionați și pe a căror inteligență constructorul a mizat mereu, iar acum este conceput de contabili și manageri, cu durata de viață programată, în vederea maximizării profiturilor, la fel și politica germană a devenit mai ieftină și îi tratează pe alegători ca pe niște copii neștiutori.

Candidatul rivalilor social-democrați ai CDU a ajuns să sugereze că este singurul succesor veritabil al Angelei Merkel. Olaf Scholz le spune alegătorilor SPD (partid care poate reveni la putere după 16 ani) nu că va fi un nou început, nu că va veni cu o nouă viziune, ci că este moștenitorul conservatoarei Merkel. Ba chiar a ajuns să imite gestul Angelei Merkel de a ține degetele în formă de romb.

De cealaltă parte, succesorul lui Merkel în fruntea CDU, Armin Laschet, a fost ceva mai îndrăzneț și a criticat chiar unele politici ale cancelarei. I-a reproșat renunțarea totală la energia nucleară, a spus că restricțiile impuse în pandemie trebuiau ridicate mult mai repede. Însă Laschet nu este suficient de cunoscut, nu a deținut vreun portofoliu ministerial și nu a făcut cu asemenea critici decât să scindeze și mai mult partidul, în loc să-l solidarizeze înainte de scrutin. Prestațiile sale au fost atât de slabe, încât a pierdut prima poziție în sondaje în fața lui Scholz. El a renunțat la criticile la adresa lui Merkel, ba chiar Merkel a participat la mai multe mitinguri electorale ale lui Laschet, în incercarea de a-i mai aduce câteva procente, fără succes însă.

Armin Laschet, succesorul lui Merkel în fruntea CDU și candidatul pentru postul de cancelar arată foarte bine în ce constă moștenirea Angelei Merkel – o mare criză la vârful CDU, acolo unde cancelara nu a dorit niciodată să aibă rival. Iar faptul că liderul social-democraților încearcă să câștige alegerile spunând că este moștenitorul lui Merkel ne arată o altă consecință a celor 16 ani cu „Mutti” („Mami”, n.r.) la conducere – o confuzie politică totală, cu pierderea identității partidelor.

„Monotonie, circ politic și scleroză”, așa caracterizează campania electorală din acest an istoricul Katja Hoyer, într-un articol publicat de The Spectator. Presa germană a recurs la formate de emisiuni electorale de neconceput în Germania până de curând. Laschet a participat la emisiunea unei televiziuni berlineze unde întrebările îi erau puse de doi copii de 11 ani, totul pentru a atrage publicul și pentru a-l pune pe politician în situații neplăcute, având în vedere că acei doi copiii aveau lecțiile bine învățate și punea întrebări agresive și documentate. Micii inchizitori cu întrebările învățate pe de rost l-au șicanat pe candidatul partidului lui Merkel cu întrebări legate de evenimente din urmă cu mai bine de cinci ani sau de prieteni ai politicianului suspectați că ar fi „naziști”.

Rezultatul unor asemenea dezbateri, scrie Hoyer, este că nimeni nu mai discută despre ce s-a spus în aceste emisiuni. Totul se rezumă la cancan.

Citiți continuarea în Cotidianul.ro.