Acum câteva zile urmăream o emisiune pe Trinitas TV. Era un interviu luat unui domn care fusese medicul patriarhului Justinian Marina şi care depăna amintiri cu controversatul (dar indubitabil marele, şi cu bune, şi cu rele) patriarh al BOR.
Domnul doctor povestea cum îl ajutase patriarhul într-un anumit moment dificil din punct de vedere profesional. Cum? Păi luase telefonul, apelase la un prieten- ministru adjunct al Sănătăţii şi…s-a găsit o rezolvare.
Nu am putut să nu mă abţin să mă gândesc că ceea ce era relatat ca o faptă bună făcută de patriarh, ar fi fost interpretat acum ca trafic de influenţă la nivel înalt, corupţie, etc. Nu am putut să nu am o fantezie amuzantă cu procurori DNA care, în urma emisiunii Trinitas să se auto-sesizeze, ba chiar să se prezinte cu un mandat de reţinere de 24 de ore la mormântul de la mânăstirea Radu Vodă al patriarhului nostru. Cum nu s-ar putea duce osemintele arhiereşti la „beciul domnesc”, să se dispună un arest la domiciliu- în cazul nostru, arest la criptă.
Dar fantezia mea îndrăzneaţă a continuat. Peste drum de cripta patriarhului Iustinian se găsesc alte oseminte- ale unui episcop grec, Nectarie de Eghina, canonizat ca sfânt de Biserica Ortodoxă, care tot face trafic de influenţă între Dumnezeu şi diverşi credincioşi care vin la el cu probleme. Credincioşii lasă câte o mită de un leu- doi lei, plus lista cu doleanţe şi…..sfântul le rezolvă.
Desigur în acest caz procurorii ar suferi de pe urma unei mari frustrări. Nici Dumnezeu, nici Sfinţii, nu pot fi chemaţi la DNA pentru că au o relaţie bazată pe trafic de influenţă, între Ei. Însă dacă cumva cineva cere sfântului Nectarie de Eghina să rezolve o promovare instituţională în România? Atunci s-ar intra în sfera de competenţă a procurorilor. Nu ar fi bine să se ceară mandat pentru ridicarea tuturor pomelnicilor? Cine ştie ce materiale acuzatoare s-ar găsi pe acolo?
Dincolo de glume- umorul nu s-a luat şi nu se va lua niciodată de la noi, oricât de triste vor fi vremurile ce ne vor fi date să trăim- asistăm toţi la nişte evoluţii politice cel puţin îngrijorătoare.
Hai să vedem care este starea de fapt:
1. Avem o clasă politică coruptă. Dar în acelaşi timp această clasă politică este periodic validată printr-un vot democratic, indubitabil.
2. Avem un Minister public care, de la un moment dat, a devenit brusc foarte activ şi a început o operaţiune de „curăţenie generală” la nivel naţional. De ce a început această „curăţenie”? Cine a ordonat-o? Iată întrebări fără răspuns.
3. Avem o mass-media care, cu rea-voinţă (să nu îi mai suspectăm de inocentă prostie, pentru că e vizibilă lipsa de inocenţă), confundă anchetele procurorilor cu deciziile definitive ale justiţiei şi le specuelază în aşa fel încât cine este „umflat” de DNA, este practic scos din politică şi din viaţa publică, chiar dacă se dovedeşte peste timp că nu ar fi fost vinovat.
4. Avem abuzuri vizibile din partea procurorilor şi a judecătorilor- folosirea arestului preventiv ca formă de tortură pentru obţinerea de declaraţii, denunţuri şi auto-denunţuri, sau pur şi simplu ca forme de intimidare şi de lichidare politică şi morală.
5. Avem instituţii care nu sunt suficient de mature politic. Parlamentul României este alcătuit din parlamentari care nu înţeleg miza fundamentală pentru ţară a instituţiei lor şi care practic subordonează, din calcule meschine şi politicianiste (unele de o iefteneală care provoacă chiar mila spectatorilor obiectivi), puterea Legislativului procurorilor.
6. Avem un preşedinte şters, care cel puţin pe mine nu m-a convins că ar fi mai mult decât marioneta unor cercuri de interese, reacţionând doar la impulsul acelora.
7. Avem partide politice care sunt pe de o parte dependente de grupuri mafiote organizate- în general consolidate în jurul primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene, pe de altă parte foarte timorate de jidhadul acesta anticorupţie pe care, credeţi-mă pe cuvânt, îl înţeleg mai puţin decât îl înţelegem şi noi.
8. Avem o societate civilă inertă şi controlată de o mână de ONG-uri care, întâmplător sau nu, sunt controlate cam de aceiaşi oameni şi finanţate cam de la aceleaşi surse externe.
9. Avem o relaţie de vasalitate faţă de anumite puteri externe, mergându-se până acolo încât asistăm la spectacolul penibil în care primul-ministru, ameninţat cu urmărirea penală de procurori, scrie mesaje explicative nu poporului român, nici propriului său electorat, nici măcar propriului său partid ci….unor ambasadori.
Eu nu ştiu ce concluzie trageţi dumneavoastră, dar din punctul meu de vedere, România are un viitor foarte sumbru, indiferent de direcţia în care ne-am îndrepta privirile pline de speranţă…. Iar cine e fericit că procurorii le răzbună frustrările pe anumiţi politicieni dintr-o tabără sau alta, să nu uite că ţara în care procurorii fac şi desfac viaţa politică se numeşte dictatură, nu democraţie.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.