”Cele mai importante dovezi privind răspândirea bolii în copilărie provin dintr-un studiu realizat în Islanda și publicat în New England Journal of Medicine.[98] Datele acestui studiu provin din screeningul sistematic al Islandei asupra populației sale pentru a verifica virusul. Acesta este cel mai important studiu pe această temă, deoarece este singurul studiu care stabilește definitiv direcția de răspândire a virusului de la contact la contact. Studiul raportează atât un eșantion reprezentativ al populației , cât și un eșantion de persoane care au fost testate din cauza prezenței simptomelor compatibile cu infecția COVID-19. Echipa de studiu a izolat probe de virus SARS-CoV-2 din fiecare caz pozitiv, a secvențiat genomul virusului pentru fiecare caz și a urmărit modelele de mutație ale virusului. Această analiză, împreună cu datele de urmărire a contactelor, au permis echipei de studiu să identifice definitiv cine a transmis virusul cui. Au fost identificate sute de mutații minore ale virusului, care de obicei nu modifică funcția virusului, dar care oferă o amprentă unică, de felul acesta, care face posibil să se spună dacă doi pacienți ar fi putut să-și transmită virusul unul altuia . Din această analiză, autorul principal al studiului, dr. Kari Stefansson, a concluzionat [99] că „[E], dacă copiii se infectează, sunt mai puțin predispuși să transmită boala altora decât adulții. Nu am găsit niciun caz de copil care să infecteze părinții. Există o diversitate uimitoare în modul în care reacționăm la virus. ”

”Deși studiul Islandei este singurul studiu definitiv, există o serie de alte studii care utilizează metode de urmărire a contactelor pentru a investiga rolul copiilor în răspândirea bolii. Majoritatea acestor studii concluzionează că copiii joacă un rol mic, în concordanță cu datele Islandei. Un studiu francez,[100] efectuate de oamenii de știință de la Institutul Pasteur, au examinat datele de la sfârșitul lunii aprilie 2020 referitoare la profesori, elevi și părinții lor din Crepy-en-Valois din Franța. ..... Concluzia principală a autorilor [101] din aceste fapte rezultă că părinții au fost sursa infecțiilor la copiii de la școală; copiii nu erau sursa. Această constatare reflectă concluzia studiului islandez că boala se răspândește mai puțin de la copii la adulți decât de la adulți la adulți.”

”Cercetătorii din Irlanda au efectuat un studiu similar[102] care a analizat 1.160 de copii și adulți din Irlanda care au fost la un moment dat între 1 și 13 martie, prezenți fizic într-o școală unde a fost identificat un caz COVID-19. (Școlile au fost închise în Irlanda pe 12 martie). Autorii au găsit trei copii (toți între 10 și 15 ani) și trei adulți care au avut infecții cu COVID-19. Studiul lor a urmărit elevii și familiile după închiderea școlii pentru a vedea dacă există vreo dovadă a răspândirii bolii din aceste cazuri identificate. Toți cei șase pacienți au confirmat cazuri de boală COVID-19, dar s-a constatat că au contractat virusul din contactele din afara școlii. În ciuda identificării unui număr total de 722 de contacte, autorii studiului au raportat că nu au găsit nicio situație a unui copil infectat care să infecteze un alt copil. În schimb, adulții infectați au avut mai puține contacte - 102 -, dar au transmis infecția la câteva persoane adulte.”

”Un raport[103] al ministerului sănătății din Olanda, pe baza datelor de urmărire a contactelor, nu găsește aproape nici o boală răspândită de pacienții infectați cu vârsta sub 20 de ani și doar răspândire limitată de adulți între 20 și 25 de ani la alții în afara categoriei lor de vârstă. Autorii studiului au concluzionat: „Datele din Olanda confirmă, de asemenea, înțelegerea actuală: că copiii joacă un rol minor în răspândirea noului coronavirus. Virusul este răspândit în principal între adulți și de la membrii adulți ai familiei la copii. Răspândirea COVID-19 în rândul copiilor sau de la copii la adulți este mai puțin frecventă. ”

”Un studiu german[104]  raportează o constatare uimitor de similară cu privire la probabilitatea răspândirii bolii pediatrice. Societatea germană pentru boli infecțioase pediatrice a colectat date despre toți copiii și adolescenții internați într-un spital pentru tratament COVID-19 între mijlocul lunii martie și începutul lunii mai 2020 - 128 de pacienți în total, internați în 66 de spitale diferite. Autorii au reușit să găsească sursa infecției pentru 38% dintre acești pacienți, care s-au dovedit a fi părinți 85% din timp. Deși autorii documentează o limitare a dimensiunii mici a eșantionului, ei concluzionează că „spre deosebire de alte infecții respiratorii virale epidemice, sursa primară de infecție cu SARS-CoV-2 pare să nu fie alți copii”. Autorii au raportat o singură deces în rândul acestor 128 de pacienți copii și adolescenți.”

”Unul dintre cele mai mari studii din lume asupra coronavirusului în școli, efectuate în 100 de instituții din Marea Britanie, a confirmat recent că „există foarte puține dovezi că virusul este transmis” în școli.[105] Într-adevăr, președintele Colegiului Regal de Pediatrie și Sănătate a Copilului și un membru al grupului consultativ guvernamental Sage au confirmat că „există foarte puține dovezi că virusul este transmis în școli” pe baza acestui studiu amplu.”

”Un studiu realizat pe 23 de grupuri de boli familiale din Grecia, publicat pe 7 august în Journal of Medical Virology, a constatat că în 91% dintre grupuri, un adult a fost prima persoană infectată. Efortul lor de urmărire a contactului a încercat să clarifice direcția răspândirii bolii prin întrebări atente cu privire la momentul relativ al dezvoltării simptomelor. Nu au găsit nicio dovadă a răspândirii de la copil la adult sau chiar a răspândirii de la copil la copil. Ei au concluzionat că „[dacă] copiii sunt infectați cu SARS-CoV-2, nu par să transmită infecția altora. Mai mult, copiii au mai frecvent un curs asimptomatic sau ușor în comparație cu adulții. ”[106]”

”Un studiu al Oficiului Federal de Sănătate Publică din Elveția a analizat 793 de cazuri raportate de medicii elvețieni la sfârșitul lunii iulie 2020.[107] Rapoartele includeau locul în care fiecare pacient a contractat cel mai probabil infecția. Cea mai frecventă sursă de infecție a fost acasă, 27,2% urmărindu-și boala acolo. În schimb, școala a constituit doar 0,3% din infecții; exact două din cele 793 de cazuri ar putea fi urmărite către o școală. Există însă unele limitări ale acestui studiu. ...”

”Aceste rapoarte mass-media sunt înșelătoare, deoarece prezența virusului în nazofaringe nu este sinonimă cu transmisibilitatea virusului. Testul PCR care verifică prezența virusului înregistrează rezultate fals pozitive în prezența particulelor virale neviabile, neinfecțioase.[114] ,[115] ,[116] Deci, chiar și o încărcătură virală ridicată nu este o dovadă a infectivității. [117] Journal of Pediatrics studiază el însuși în mod adecvat faptul că studiul lor nu evaluează transmisibilitatea virusului ca o limitare a studiului. Singura modalitate de a verifica infecțiozitatea este de a efectua un studiu atent al transmiterii efective a virusului, de tipul celor raportate în analiza islandeză de urmărire a contactului / mutație virală menționată anterior.[118]”

O altă abordare a acestui subiect implică analiza efectului închiderilor efective ale școlilor asupra răspândirii epidemiei într-o țară. Dacă copiii joacă un rol ca vector cheie al epidemiei, atunci ne-am aștepta ca țările care au închis școlile să vadă un efect semnificativ al acestei politici asupra răspândirii bolilor. De fapt, este opusul. Studii din întreaga lume care au examinat închiderea școlilor (inclusiv Japonia,[119] New South Wales,[120] și Suedia / Finlanda[121] ) găsesc puțin sau deloc efectul închiderii școlii asupra răspândirii bolii. Studiile cuprind închiderea atât a școlilor elementare, cât și a liceelor. Un studiu[122] analizând experiența suedeză s-a ajuns la concluzia că nu exista un risc suplimentar pentru persoanele în vârstă care conviețuiesc cu copii de vârstă școlară până la vârsta de 16 ani, în ciuda faptului că școlile suedeze au fost menținute deschise pe tot parcursul epidemiei. O revizuire sistematică a acestor dovezi[123] a concluzionat că, deși ar putea fi posibil ca copiii să fie infectați cu virusul și chiar să îl transmită, "este puțin probabil ca deschiderea școlilor și a grădinițelor să aibă un impact asupra ratelor de mortalitate COVID-19 persoanelor în vârstă."

”Pe scurt, răspunsurile canadiene la epidemie au inclus numeroase limitări asupra activităților copiilor, inclusiv, dar nu limitat la închiderea școlilor, limitări la predarea personală, restricții privind taberele biblice și studii biblice, suspendarea sau limitările sporturilor și activităților, și limitările contactelor cu prietenii. Având în vedere dovezile citate aici, aceste politici sunt incompatibile cu principiul conform căruia deciziile de sănătate publică trebuie să se bazeze pe dovezi științifice bune.”

Varianta în engleză: https://drive.google.com/file/d/1HSJ-RVPWULHNeE5dP8oEQT0dGhfF7jAn/view 

Traducerea în română (aproximativă): https://drive.google.com/file/d/1HSJ-RVPWULHNeE5dP8oEQT0dGhfF7jAn/view