Reprezentanții ONG-urilor care se opun propunerii adoptată de Senat pentru noua Lege a vaccinării s-au întâlnit, marți, cu conducerea Comisiei pentru drepturile omului din Camera Deputaților. Pe lângă reprezentanții 

Asociației "Pro Consumatori", Asociației "Lion Mentor", Asociației "Pro Decizii Informate", Alianței Părinților și Asociației Civice "Dreptate", la întâlnire au fost prezenți și avocați, medici, părinți, precum și reprezentanți ai Ministerului Sănătății și ai Colegiului Medicilor. Cu această ocazie, cele patru asociații au depus la Comisia pentru drepturile omului și la Comisia pentru  învățământ mai multe amendamente la Proiectul de lege privind vaccinarea persoanelor din România. 

Astfel, Asociația Pro Consumatori propune Comisiei pentru drepturile omului eliminarea obligativității vaccinării copiilor și adulților, din actualul proiect de lege. De asemenea, având în vedere aspectele neconstituționale, Asociația Pro Consumatori solicită Camerei Deputaților retrimiterea proiectului de lege inițiatorului, adică Ministerului Sănătății, în vederea reexaminării acestuia în scopul clarificării aspectelor neclare de natura neconstituțională, medicală și economică.

Concluzia finală a reprezentanților societății civile la această întrevedere a fost strigătul care s-a făcut auzit, în ultimele săptămâni, la protestele anti-vaccinare obligatorie: „Lăsați-ne sa decidem în privința noastră și a copiilor noștri!”

În timpul discuțiilor de la Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputaților, Costel Stanciu, președinte APC, a declarat:

„România nu este pregătită pentru aplicarea Legii privind vaccinarea persoanelor în România, atât din punct de vedere economic, cât și din punctul de vedere al personalului medical și a infrastructurii necesare pentru punerea în operă a unei astfel de legi. Din calculele realizate de către experții APC, în primul an va fi necesară suma de 6 miliarde euro pentru aplicarea acestei legi, în această sumă fiind incluse costul vaccinurilor necesare aplicării celor două scheme obligatorii de vaccinare, adică aceea  pentru copii și  pentru adulți, costul amenajării depozitelor frigorifice și al achiziției de autovehicule dotate cu instalații frigorifice, cheltuieli cu funcționarea GTCAV și a comisiilor județene de vaccinare.

România nu are în acest moment specialiști pentru constituirea comisiilor județene de vaccinare după modelul GTCAV, există județe în care spitalele județene nu au medici angajați pe specialități de bază, cum ar fi pediatrie, boli infecțioase ș.a.m.d. În astfel de situații, cine va decide în privința cazurilor de contraindicație a unui vaccin sau mai multe? Să ne reamintim că în ultimii 10 ani au plecat din țară peste 40000 de medici, adică crema medicinei românești!

Un alt aspect vulnerabil al acestui proiect de lege îl constituie ușurința declanșării unei epidemii, caz în care va fi vaccinată obligatoriu toată populația României. Astfel, o epidemie poate fi declanșată și la recomandarea OMS, fapt care poate pune în pericol sănătatea publică a acestui popor, având în vedere experiența falsei epidemii de gripă aviară, totodată,  fiind vorba și de siguranța națională a acestui popor. Insuficiența specialiștilor din GTCAV, comparativ cu Comitetul Național de Vaccinologie, care era asistat prin expertiza tehnică a unor comisii de specialitate (pediatrie, boli infecțioase, medicina familiei etc), ne ridică suficiente semne de întrebare referitor la competența acestui comitet, din punct de vedere tehnic”.

De reamintit că tot azi, cel mai puternic semnal privind imposibilitatea legiferării vaccinării obligatorii în România a fost dat de deputatul ALDE, Varujan Vosganian. Acesta a explicat, într-o postare pe Facebook, de ce forma actuală a Legii privind vaccinarea persoanelor în România, votată de către Senatul României, nu poate fi adoptată. Potrivit lui Vosganian, vaccinarea obligatorie a copiilor și (în unele cazuri) a adulților, NU poate fi legiferată, fără ca România să denunțe Convenția de la Oviedo, care prevede, clar, că „o intervenție în domeniul sănătății poate fi făcută numai după ce persoana respectivă și-a dat consimțământul în mod liber și în cunoștință de cauză”.