Recidivistul a gasit si metoda de a nu se mai intoarce la inchisoare. A fugit in Israel, de unde nu mai e extradat. Are si un rival, Gregory Zaoui, care se intituleaza Regele Carbonului si pretinde ca ideea a fost, de fapt, a lui.

De fapt, toata schema certificatelor de carbon e o escrocherie in sine, care a produs din nimic o piata globala de 144 miliarde de dolari, bazata pe sperietoarea incalzirii globale creata de om. E la fel ca principiul vanzarii sifonului, care are ca ingrediente: apa, aerul si fraierul. Bula certificatelor de carbon e o alta forma de a taxa aerul respirat si orice activitate productiva, masurand una din cele mai abundente substante din univers si din corpul uman: carbonul.

Ideea plina de bune intentii era ca poluatorul plateste. Dar ca sa nu se opreasca din poluat, mai bine sa ia niste credite de carbon, un fel de obligatiuni, pe care sa le incaseze cei care teoretic reduc poluarea: cei care planteza copaci, pun eoliene sau panouri solare. Ca bursa, si bula certificatelor verzi s-a decuplat de la economia reala si a devenit speculatie de tip casa de pariuri. Dar, ca sa creasca pe viitor pretul acelor hartii fara valoare, certificatele au fost bagate pe gatul oamenilor, de exemplu, in facturile la energie. Si tarile europene isi tot schilodesc economia cu tinte fanteziste de reducere a emisiilor de carbon, care intre timp au ajuns la obiectivul zero emisii. Daca ne tinem de treaba, din acest caritas urmeaza sa se racoreasca.