Răzvan Ionescu: DOBROVĂȚ, ULTIMUL CHIVOT

De Răzvan Ionescu  /  

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Domnia lui a fost epoca norocoasă a Moldovei și punctul cel mai de sus al înălțării ei” - scria Dimitrie Cantemir despre Ștefan cel Mare în „Descriptio Moldaviae”. 

Cu toate acestea, dincolo de legitima imagine a gloriei pământești păstrată de istorie și aureola de sfânt adăugată de oameni, vremi, tradiție și Biserică, putem presupune că a existat în intimitatea gândurilor de final ale domnitorului și o mare neîmplinire: eșecul „proiectului” inițial la care se angajase în epocă voievodul moldovean și sub povara neîmplinirii căruia, probabil, s-a săvârșit din lumea aceasta. Asupra acestei înfrângeri, cel supranumit „atlet al creștinătății”, a reflectat desigur în ultimii ani de viață și a lăsat mărturie – asemeni unei apoftegme în piatră – ultima sa mănăstire: Dobrovăț. 

Că Ștefan a fost socotit un domnitor providențial, un ales al lui Dumnezeu ce trebuie să înfăptuiască pe pământ înseși proiectele divine, vedem și din cuvintele alese de ierodiaconul Gherasim Putneanul în „Cuvântul de îngropare vechiului Ștefan Voievod, Domnul Țării Moldovii, cel ce s-a numit Mare”: „Dar cu atâta mărirea lui mai vecinică este și mai luminată, cu cât nu dintru a lumii, ci din plinirea poruncilor lui Hristos, Împăratul veacurilor, au agonisit-o”. În plus asupra sensului desfășurării evenimentelor exista în epocă o dublă perspectivă apocaliptică. Anul 1492 – „văleatul 7000” – era așteptat de toată lumea creștină cu mare înfrigurare. 

Pentru cea mai mare partea creștinătății europene sfârșitul celui de-al șaptelea mileniu nu însemna altceva decât Sârșitul Lumii, așadar iminenta Parusie, a doua venire a lui Hristos și a „Împărăției pregătite vouă de la întemeierea lumii”(Mt 25,34). Eveniment cu o semnificație specială în gândirea politică a vremii, de Sfârșitul Lumii se legau atât profețiile despre ultimul împărat cât și, într-o înțelegere orizontală a lucrurilor, venirea unei împărății care să urmeze Imperiului Bizantin prăbușit în acea zi de 29 mai 1453, când turcii lui Mahomed al II-lea Celebi au pătruns în majestuoasa Biserică Sfânta Sofia din Constantinopol. Căderea în mâinile unui stăpânitor necreștin a celei de-a doua Rome, Bizanțul, cu dubla sa autoritate morală (împăratul și patriarhul ecumenic) avea în plan spiritual semnificația unei pedepse divine primite pentru starea de păcătoșenie a lumii, iar în plan politic pecetluia prăbușirea oficială a unui echilibru european (Apus și Răsărit) ce s-ar fi vrut stavilă ascensiunii otomane. 

Vreme de aproape un secol de aici înainte Moldova nu va mai avea relații cu Patriarhia de Constantinopol. În locul acestora care, prin simpla subordonare jurisdicțională, riscau să ducă spre subordonare, mai întâi administrativă și apoi politică, Ștefan cel Mare a așezat în cea mai pură tradiție a imperiului defunct, legăturile cu Muntele Athos, operă nu numai de mare anvergură spirituală, dar și de remarcabilă subtilitate politică. Prin tot comportamentul său ulterior (militar, diplomatic, economic și nu în ultimul rând al alianțelor prin căsătorie) voievodul moldovean a arătat că avea în perspectivă recucerirea Constantinopolului și restaurarea prestigiului basileului bizantin. Fără să excludă colaborarea cu lumea catolică, dar dezamăgit adesea de aceasta și de ineficiența ei, Ștefan s-a gândit la posibilitatea unei solidarizări și acțiuni ortodoxe, o altfel de cruciadă, în fruntea căreia nu putea fi altcineva decât el însuși. 

Cruciada ortodoxă a fost misiunea pe care și-a asumat-o Ștefan cel Mare și pe care nu a putut-o duce niciodată până la capăt. Pe de altă parte cronicile vremii au remarcat modul specific în care domnitorul înțelegea să interpreteze evenimentele lumii. „Un cutremur, o ploaie de sânge, un incendiu” – reprezentau felul în care Dumnezeu îi arăta voievodului calea de urmat. Tot astfel, moartea unor colaboratori apropiați ori a unor membrii ai familiei sale reprezenta – după cum spune Grigore Ureche – „răspunsul altor semne” (Letopisețul Țării Moldovei). Chiar și sfârșitul vieții lui Ștefan a fost legat de dezlănțuirea stihiilor naturii, semn al slăbiciunii celui ce se pregătea să treacă la cele veșnice (Ștefan S. Gorovei/Maria Magdalena Székely – PRINCEPS OMNI LAUDE MAIOR. O istorie a lui Ștefan cel Mare).

În această hermeneutică, ridicarea a peste 40 de biserici și mănăstiri a fost o modalitate firească prin care, dincolo de jertfa de mulțumire ori de iertare, Ștefan cel Mare a răspuns semnelor primite de la Tatăl Ceresc. Eșecul proiectului său inițial a însemnat, cu siguranță, și el, un semn, o „lecție” de la Dumnezeu, la care voievodul a ținut să răspundă, înainte de mutarea la cele veșnice, ca unul care a înțeles deplin raportul dintre văzutele și nevăzutele războaie. Răspunsul său a rămas peste veacuri dincolo de cripta de la Putna, în ultimul său chivot, al împărtășaniei de veci: Mănăstirea Dobrovăț. 

Deși aflată relativ aproape de Iași, drumul către această așezare stranie este lung și nu odată pare fără de sfârșit. Kilometri întregi se merge prin inima codrului secular fără să întâlnești țipenie de om. Aburii grei ai dimineților de vară ce împânzesc frunzișul copacilor, te poartă parcă spre un tărâm misterios, inițiatic, asemeni „zonei” din faimosul film al lui Tarkovski, „Călăuza”. Un drum în care uiți de sine. La capătul lui, Dobrovățul, la rându-i uitat parcă de lume, îți apare dintr-o dată în fața ochilor, așezat într-o poiană care, în mare parte, își mai păstrează înfățișarea de altă-dată. Ajuns aici, de fiecare dată te întrebi, oare ce anume să-l fi determinat pe domnul de legendă „să fugă” printr-atâta adânc de codru de lume? 

Oare ce anume să-l fi îndemnat pe voievodul moldovean ca, înainte cu un an de moartea sa, la 27 aprilie 1503, să înceapă construirea unei biserici pentru chinovia de aici, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, după ce cu patru ani înainte, la 26 noiembrie 1499, se îngrijise, tot aici, de înzestrarea unei alteia ce avea hramul Schimbarea la Față? Acest „balans” nu poate fi câtuși de puțin întâmplător. Ziua Cincizecimii îmbrățișează două evenimente aparent fără vreo legătură între ele: Pogorârea Duhului Sfânt asupra adunării ucenicilor care îl așteptau, potrivit făgăduinței lui Hristos, dar și începutul vieții monastice în Biserica tocmai constituită. 

Coborârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii a fost punctul de plecare din care au izvorât puterile mărturisirii pentru Hristos, din Iudeea până la capătul pământului. Cât despre influența directă a acestei coborâri asupra credincioșilor înșiși, ea s-a manifestat sub forma unei schimbări radicale, în favoarea unei vieți comunitare între toți credincioșii, cu prețul funcționării familiilor lor la sânul Bisericii. Atunci s-au văzut persoane care se lepădau public de proprietățile lor în favoarea conducătorilor comunității, și-anume apostolii. Alții vindeau bunurile lor personale și le încredințau prețul. Consecința - sau poate chiar motivația profundă - a fost consacrarea întregii vieți în slujba Bisericii, atât în interior cât și în exterior. 

Dacă socotim viața ca pe un dar primit din partea unui Dumnezeu care așteaptă la rându-i, din partea omului, un răspuns pentru acest dar, vom ajunge la concluzia că răspunsul extrem, răspunsul fără rest este întoarcerea întregului dar, adică a întregii vieți înspre Dumnezeu. Așadar, intrarea în monahism. Acesta este și răspunsul din cuprinsul ultimei mănăstiri ctitorite de Ștefan. Numai că este un răspuns mai aparte. Este răspunsul Împăratului pământesc întru împăcarea deplină cu Împăratul ceresc. Ponderea asupra soluției politice duce la eșec. Adevărata plinătate este viața în Hristos. 

Au existat câteva voci care au încercat să acrediteze faptul că în ultimele luni de viață Ștefan cel Mare s-ar fi călugărit, primind ca monah numele de Simion. Tradiția monastică a Putnei, memoria ei, ca și dovezile istorice nu confirmă în nici un fel această presupunere. Ștefan cel Mare nu a îmbrăcat pe patul de moarte haina monahală, dar a înțeles adevărata dimensiune a raportului duhovnicesc dat de binomul monarh – monah. Între Împărăția care „nu este din lumea aceasta”, și lumea aceasta în care poți dobândi Împărăția. Cheia acestei relații subtile o vom afla într-un detaliu din pictura interioară a Dobrovățului, ce datează din vremea lui Petru Rareș și constituie, din punctul de vedere al unor cercetători (Sorin Ulea), cheia ascetică a întregului program al fresceleor exterioare de pe mănăstirile bucovinene. 

Clasicului tablou votiv în care îndeobște este înfățișat ctitorul oferind biserica spre Hristos, mijlocit fie de Maica Domnului, fie de sfântul ce dă hramul ctitoriei, îi este adăugată la Dobrovăț pe peretele alăturat, un tablou alternativ în care monahii schivnici, isihaștii, preiau în mâinile lor zidirea la poalele scării virtuților. La capătul suișului acestor trepte așteaptă cu brațele întinse Mântuitorul Hristos care, spune Sfântul Ioan Scărarul, autorul scrierii foarte populare în epocă „Scara”(„Leastvița”), „botezându-Se la 30 de ani, după vârsta văzută, a avut desăvârșita treaptă a treizecea, în scara cea înțelegătoare, adică, iubirea este Dumnezeu. Căruia I se cuvine cântarea, stăpânirea, întru Care este puterea, întru Care este, era și va fi pricina cea una a tuturor bunătăților în veacuri fără hotare.” 

Apartenența și fidelitatea noastră la oricare altă entitate în această lume – stat, națiune, familie, cultură sau orice altă valoare – nu rezistă decât în măsura în care aceasta nu contrazice și nu diminuează cu nimic apartenența (syntaxis) esențială – fidelitatea noastră față de Împărăția lui Dumnezeu. Față de loialitatea noastră cu privire la această Împărăție, nici o altă loialitate nu păstrează un caracter absolut, nici una nu poate pretinde de la noi ascultare necondiționată, nimeni nu este stăpânul vieții noastre. 

Ultimele gesturi știute ale lui Ștefan cel Mare se leagă de Dobrovățul pe care nu a mai apucat să-l vadă împlinit, deși i se va fi vestit cu siguranță sfârșitul zidirii la 12 aprilie 1504, în cel de-al 48-lea an curgător al domniei sale. Ultimele sale daruri sunt îndreptate spre Dobrovăț: un „Minei” scris la Putna (februarie), un epitrahil brodat și în sfârșit încă un „Minei”(18 mai). Este ultima informație despre voievod. Apoi „în luna iulie, 2 zile, în zi de marți, la al patrulea ceas din zi, și pe Ștefan voievod l-a ajuns moartea”. 

Asemeni unui Prospero ce se retrage la Milan „ca din trei gânduri unul să-l îndrepte înspre mormânt”, în ultimele sale zile Ștefan cel Mare își îndreaptă fiecare al treilea gând spre Dobrovăț, ultimul chivot. Raportul sănătos dintre teologie și politică, distincția dreaptă dintre planuri, dreapta înțelegere din apusul vieții.
Donează pentru ActiveNews!

ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.

Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.

ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.

De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei)
RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook
ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews


Pentru știri necenzurate
abonează-te acum!

Este gratis și poți anula oricând abonarea.

ActiveNews România. Caută pagina noastră și pe Telegram.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
Top 5 autori
VideoNews

Înmormântarea Părintele nostru Justin Pârvu

Primul film documentar despre Mihai Eminescu

Mihai Eminescu - Marturie despre mine însumi

Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.

Comentarii (0)
  1. Dispărută de la Crăciun, Prințesa Kate, lovită de cancer la 42 de ani, și-a făcut prima reapariție - VIDEO

  2. Pentru prima oară de la începutul războiului, Putin și-a prezentat condițiile de pace cu Ucraina

  3. O știre care lipsește cu desăvârșire din întreaga mass-media: ”Opriți Genocidul! - Miting și Marș la București pentru eliberarea Palestinei de sub ocupația Israelului” - VIDEO

  4. 16 iunie: 11 ani de la trecerea la Domnul a sfântului Părinte Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. ”Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simți harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău. Cu mintea omenească va fi cu neputință de ales”

  5. A fost odată o fată frumoasă... și vaccinată: Anca Molnar

  6. Prăznuirea Voievodului Ortodoxiei Românești, Părintele Justin de la Petru Vodă - 11 ani de la înveșnicire. FOTO-REPORTAJ și OMAGIU VIDEO

  7. 135 de ani de la asasinarea lui Mihai Eminescu. MARTOR OCULAR: ”Mâna îmi era plină de sânge”. Eminescu a cântat “Deșteaptă-te, Române!” cu câteva clipe înainte de a muri și a strigat ”România liberată!” când a fost internat

  8. Mama tuturor Teoriilor Conspirației validată de "Știință": "EI sunt printre NOI" – Între Mântuitorul Cosmic și Putiniștii Galactici

  9. Mărturia medicului care a primit creierul lui Eminescu: Mutilarea și profanarea moaștelor acestui martir nu a fost românească. Prof. Constantin Barbu: Eminescu a fost ucis pentru Transilvania și credința ortodoxă. DOCUMENTE: Interogatoriul și Autopsia

  10. 30 DE ANI de ZIUA și o anchetă celebră: LIICHEANU

Ultima oră

01:10

16 iunie: 11 ani de la trecerea la Domnul a sfântului Părinte Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. ”Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simți harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău. Cu mintea omenească va fi cu neputință de ales”

00:30

16 iunie: Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Țării Românești; Sf. Ier. Tihon, Episcopul Amatundei; Sf. Sfințit Mc. Marcu, Episcopul Apoloniadei

23:45

Dispărută de la Crăciun, Prințesa Kate, lovită de cancer la 42 de ani, și-a făcut prima reapariție - VIDEO

23:28

Prăznuirea Voievodului Ortodoxiei Românești, Părintele Justin de la Petru Vodă - 11 ani de la înveșnicire. FOTO-REPORTAJ și OMAGIU VIDEO

23:10

Pr. Ioan Istrati: Despre Eminescu nu poți gândi decât în două cu lacrimi

22:35

O știre care lipsește cu desăvârșire din întreaga mass-media: ”Opriți Genocidul! - Miting și Marș la București pentru eliberarea Palestinei de sub ocupația Israelului” - VIDEO

22:00

ADEVĂRUL DESPRE ROMÂNUL ABSOLUT: MIHAI EMINESCU - MĂRTURIE DESPRE MINE ÎNSUMI. Mărturisesc: Vladimir Beliș, Dimitrie Vatamaniuc, Ion Filipciuc, Theodor Codreanu, Nae Georgescu, Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu, PF Patriarh Teoctist

21:30

O zi întreagă de manifestări omagiale pentru Eminescu în Arhiepiscopia Tomisului - VIDEO

21:00

OPERA POLITICĂ a Românului Absolut, disponibilă tuturor online într-un portal unic: Mihai-Eminescu.Ro. Academia Română și NeamUnit oferă și aplicația gratuită Mihai Eminescu - Întreaga Operă

20:20

Istoria celor patru fotografii cunoscute ale lui Eminescu și primul film documentar despre Românul Absolut, realizat în 1914. GALERIE FOTO / VIDEO

19:45

George Simion: "Am luat decizia de a candida pentru funcția de Președinte al României!"

19:19

Pentru prima oară de la începutul războiului, Putin și-a prezentat condițiile de pace cu Ucraina

18:00

30 DE ANI de ZIUA și o anchetă celebră: LIICHEANU

17:00

Prof. Ilie Bădescu: 15-16 Iunie – Ziua nașterii în Cer a Dreptului Eminescu. ”De din vale de Rovine/ Grăim, Doamnă, către Tine…”

16:00

Moarte subită în fotbal la doar 26 de ani: Matija Sarkic, portarul naționalei Muntenegrului. Tot azi, a murit la 54 de ani, "după o scurtă boală", Kevin Campbell, fost atacant pentru Arsenal