Sinistrul fenomen „Balena Albastră” („Blue Whale”) de pe rețelele de socializare a ajuns din păcate și în România și a făcut deja primele victime. În Rusia, de unde provine „jocul”, polițiștii investighează zeci de cazuri de sinucideri în rândul adolescenților.

Psihiatrul Gabriel Diaconu, absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, fost cercetător la McGill Group for Suicide Studies (un grup multidisciplinar care studiază factorii de risc care împing persoanele la suicid) afirmă că cele mai vulnerabile categorii la acest experiment online sunt adolescenți deja la risc de suicid, care au probleme emoționale sau de comportament, care petrec foarte mult timp la calculator (peste 3 – 4 ore/zi), izolați social sau cu puțini prieteni în viața reală, care trăiesc în medii familiale dificile, cu violență sau dezorganizate (părinte/părinți plecați la muncă, sărăcie domestică etc).

„Prevalența propusă (peste 130 de decese) arată o disproporție a victimelor în rândul fetelor, față de băieți. Cifra e greu verificabilă, și atipică pentru suicidolog, pentru că fenomenul suicidului la adolescenți nu are o balanță a genului înclinată înspre fete vs.băieți (raportul de morbiditate de 1:1, iară la vârstă adultă e spre 4:1/bărbați vs.femei). Cifra propusă e, pe de altă parte, mai degrabă tipică societății/ culturilor asiatice, unde rata de deces a femeilor prin suicid e mai mare decât la bărbați. Aici #bluewhale intră în aceeași categorie cu alte curente pseudo-rituale de sinucidere descrise de-a lungul timpului, folosind - la indigo - o anumită metodă sau mijloc”, explică psihologul, citat de Stiripentruviata.ro.

„Balena albastră”, ca psihodinamică de grup, are o structură simplă. Persoana folosește pe profilul de Facebook sau echivalentul rusesc al rețelei (Vkontakte), un hashtag („etichetă”) de tip #bluewhale. Toate „provocările” trebuie „probate” prin trimiterea de fotografii cu îndeplinirea lor către un „tutore”, în timp real, la o anumită oră (4.20). Provocările includ, dar nu sunt restrânse la, scarificarea (scrijelirea) corpului, îndeosebi antebrațe, cu diverse simboluri.

„Drept urmare, dacă ai un copil care are acces nesupravegheat la un terminal, fie el telefon mobil, tabletă, calculator, la orice oră din zi/noapte, sau dacă are cont ne-monitorizat pe o rețea de socializare, sau dacă ai observat că-și zgârie corpul cu diverse simboluri, oricare poate fi indicativă pentru curiozitatea, sau participarea lui în Blue Whale”, spune Gabriel Diaconu.

Psihologul precizează că este foarte important să înțelegem că participarea la „Balena Albastră” nu înseamnă neapărat că persoana se va sinucide. Participarea, sau contemplarea „Balenei albastre” sunt, în schimb, indicatori de potențial risc. Copilul este probabil curios. E posibil să se simtă singur, are probleme de relaționare, cu părinții, sau cu prietenii, sau e pur și simplu într-un impas. Este recomandat părinților să nu se grăbească să pedepsească, să judece, să forțeze autoritatea, deoarece tocmai aceste atitudini autoritare ale părintelui, sau educatorului, l-au împins, probabil, spre refugiul virtual de pe Internet. De vreme ce face parte dintr-o comunitate cu organizare tip cult, e important pentru părinți să asculte argumentele, dar și angoasele copilului, motivele, rațiunea lui de-a fi mers în direcția respectivă.

„Balena albastră se bazează pe vulnerabilitatea psihică a potențialelor victime, dar și pe nevoia lor de adeziune, de loialitate, de comunitate. Am cunoscut de-a lungul timpului tineri care-și făcuseră vieți foarte complexe în online, fie că era vorba de un univers al jocului de rol (World of Warcraft, Second Life), fie unul al reputației, că era gaming (League of Legends/ LOL, Defense of the Ancients / DOTA), fie că era comerț (în oricare dintre sistemele anterior menționate). Toți găsiseră „prieteni”, persoane cu care partajau informații, schimbau opinii, dar și ecou empatic la problemele lor”, declară Gabriel Diaconu.

Potrivit psihologului, „Balena albastră” întră în sfera de crimă organizată în mediul online, fiind asimilabilă altor forme de cyber-criminalitate (trafic cu pornografie online cu minori, bullying sau crime financiare online).

Gabriel Diaconu este de părere că este nevoie de o informare corectă profesională și comunitară, cum ar fi discuții în școli, educarea profesorilor, consilierilor școlari, autorităților teritoriale (poliție, inspectorate școlare, colegii psihologice etc). De asemenea, recomandă părinților care se simt depășiți în astfel de situații să apeleze la consilieri sau psihologi.