Războiul ”sub radar” pentru justiție
Disputele pe tema justiției din țările central și est-europene sunt un front al unui război mai mare – ”războiul civil european”, evocat de Emmanuel Macron ca unul ideologic, dar care are drept țintă securizarea cvasitotală a piețelor necesare Germaniei și Franței în fața concurenței chineze și americane. Este un război care se duce tăcut, departe de urne și electorat, în instanțele europene, prin precedente și artificii juridice. Este o luptă pentru impunerea uneia și aceleiasi viziuni politice și de dezvoltare, care să ofere o șansă în plus marilor economii europene în vremurile tulburi ce vor urma, mai cu seamă în cazul concretizării Brexitului.
Reformele justiției din Polonia promovate de guvernul conservator venit la putere in 2015 au început cu o bătălie pentru Curtea Constituțională. Presa și guvernele vestice au acuzat guvernul de un asalt asupra justiției, însă noul executiv polonez nu a făcut decât să-i îndepărteze pe judecătorii constituționali numiți cu câteva zile înainte de incheierea mandatului precedentului guvern, liberal, care încerca să-și asigure avantaje pentru anii de opoziție.
A urmat apoi preluarea funcției de procuror general de către ministrul Justitiei, ceea ce nu era deloc o premieră în Polonia.
Apoi, guvernul a redus vârsta de pensionare a judecătorilor din instanțele superioare, pornind de la argumentul că aceștia au format o castă, un stat în stat, și că unii dintre au comis abuzuri în timpul regimului comunist. Apoi guvernul a introdus măsuri disciplinare mai dure pentru judecători, iar ministrul Justiției a primit prerogativa de a numi președinții mai multor instanțe. A urmat creșterea influenței politice (a partidului majoritar) asupra instituției omoloage Consiliului Superior al Magistraturii din România.
Demantelarea reformei justiției din Polonia
Toate aceste măsuri au fost criticate în Polonia și în UE pentru că ar duce la pierderea independenței justiției. Începând din 2017, Comisia Europeana pune constant la zid guvernul de la Varșovia. CE a inițiat o procedură de infringement împotriva noii legi a pensionării magistraților și apoi o nouă procedură de infringement împotriva măsurilor disciplinare. Pas cu pas, reforma din Polonia este fie demantelată la Bruxelles și la Curtea Europeana de Justiție de la Luxemburg.
Guvernul de la Varșovia a încercat să-și apere reforma, iar aici au apărut dublele măsuri ale UE. Ministerul polonez al Justiției a solicitat judecarea împreună a cazului independenței judecătorilor polonezi cu cel privindu-i pe judecătorii germani. ”Din moment ce Ministerul Justiției din Germania numește și promovează judecătorii, avem o încălcare a Cartei Drepturilor Fundamentale”, a fost poziția guvernului polonez. ”Cazurile privesc aceeași problemă sistemică – dacă UE are competența de a decide cu privire la procedurile de numire a judecătorilor în statele membre”, se arată în aplicația poloneză. Însă CEJ a refuzat judecarea împreună a acestor spețe, susținând că dosarul Poloniei este mai avansat decât cel al Germaniei. Cu alte cuvinte, Polonia este o urgență.
”Gaura neagră” a numirii judecătorilor germani
Ce prevede legea poloneză a numirii judecătorilor care este condamnată de UE? Judecatorii sunt numiti de Consiliul Național al Magistraturii, care este format din: președintele Curții Supreme, președintele Curții Administrative, ministrul Justiției, un membru numit de președintele țării, patru membri din camera inferioară a parlamentului, doi din Senat și 15 judecători de la diferite instanțe.
Cum se numesc judecătorii în Germania? Ei bine, până și Deutsche Welle scria, în 2018, că selecția celor 20.000 de judecători din Germania ”este la fel transparentă ca o gaura neagră”. Judecătorii de la cele mai importante cinci instanțe din Germania sunt aleși prin vot secret de un grup de 32 de persoane: 16 miniștri de Justiție ai landurilor și 16 membri din partea Bundestagului (nu este necesar să fie deputați). Deutsche Welle scrie că partidele dominante, CDU și SPD, au avut vreme de decenii partea leului în acest sistem de alegere. ”Judecătorul care este incomod nu este ales”, spunea în 2014 Renate Kunast, membră a Partidului Verzilor care a condus comisia pentrru justiție din Bundestag. Pentru a nu mai lua în calcul faptul că ascensiunea puternică a unui partid extremist precum Alternativa pentru Germania ar putea să influențeze acest sistem de numire a judecătorilor.
În lumina celor de mai sus, care este sistemul care garantează mai multă independență magistraților? Pentru Curtea de la Strasbourg problema este, totuși, Polonia.
Să mai trecem în revistă alte câteva sisteme de numire a judecătorilor din țările care sunt cerberi în materie de apărare a statului de drept. În Franța, judecătorii sunt numiți de Înaltul Consiliu al Magistraturii, format din: președintele Franței și trei membri numiți de el, președinții Adunării Naționale și Senatului (ambii fac parte, de regulă, din același partid politic), ministrul Justiției (de regulă apropiat președintelui), un procuror, un reprezentant al Curții Constituționale, cinci judecători. Judecând după configurația actuală a puterii din Franța, dominată de partidul de strânsură al președintelui Macron, La Republique en Marche, președintele deține o confortabilă majoritate în acest organism. Este oare un sistem ce garantează mai multa independență decât cel din Polonia, pentru a nu mai vorbi de cel din România?
În Olanda, un alt stat care critică reformele justiției din statele estice, minsitrul Justiției are ultimul cuvânt în cazul în care voturile se împart egal între doi magistrați.
Artificiile juridice de la Luxemburg
Să revenim la demantelarea reformei justiției din Polonia de către instanțele UE. În iunie, CEJ a dat verdictul final în privința legii pensionării judecătorilor aflați în funcție la Curtea Supremă, arătând că ea ”subminează principiul inamovibilității, esențial pentru independența justiției”.
În acest caz, Curtea de la Luxemburg s-a folosit de un artificiu de jurisprudență și și-a extins jurisdicția pornind de la o speță de cu totul altă natură, privind Portugalia. Membrii Curții de Conturi a Portugaliei au dat în judecată statul pentru că le-a redus salariile în timpul crizei economice, argumentând că astfel s-a atentat la independența lor. În 2018, Curtea Europeană de Justiție a dat un verdict așteptat – guvernul portughez avea dreptul să ia această masura. Mult mai important decât verdictul acesta fără vreo miză a fost faptul că instanța europeană și-a întins la maximum jurisdicția asupra statelor membre, arogându-și dreptul de a judeca în materia organizarii judiciare a statelor membre. Pornind de la acest precedent, CEJ de la Luxemburg a decis în cazul pensionării magistraților polonezi și a dat lovitura guvernului de la Varșovia.
Ne putem doar întreba de ce nu este folosit acest artificiu și în cazul Germaniei, în speța menționată mai sus?
Către Europa a”băieților buni” și a ”băieților răi”
În timp ce presa europeană atrage atenția cetățenilor cu opțiunile ”nucleare” ale UE împotriva Poloniei sau Ungariei (suspendarea dreptului de vot în Consiliul UE sau cu condiționarea politica a accesului la fondurile europene) adevăratul război cu guvernele ”neascultătoare” se dă în cu totul altă parte – în justiție, prin puterea precedentului și printr-o mulțime de artificii și găselnițe – acolo unde se formează embrionul viitoarei Europe federale dorită de președintele Macron. În opinia publicației American Interest, această viitoare Europa inventată de juriști va fi una a celor care au și a celor care nu au, a ”băieților buni” și a ”băieților răi”.
Iată cazul care i-a condus pe comentatorii americani către această concluzie. Este vorba despre o afacere cu potential enorm de profit, de care, cât de curând, nici România nu va fi străina – liberalizarea asigurărilor de sănătate, ultima si suprema privatizare. Cazul de față privește Slovacia, acolo unde asigurarea de sănătate a fos liberalizată în anul 2000, iar pe piață au intrat trei companii private. Compania olandeză Achmea a dat în judecată statul slovac, după ce, în 2004, a limitat liberalizarea sistemului de sănătate. Achmea a intrat pe piața slovacă a asigurărilor de sănătate în baza unui Acord Bilateral de Investiții și, conform prevederilor acordului, s-a judecat cu guvernul slovac într-un tribunal de arbitraj din Germania. Slovacia a pierdut, dar s-a adresat Curții Europene de Justiție, fiind susținută de mai multe țări UE, printre care și România. În 2018, CEJ a decis că tratatele bilaterale între țări membre UE subminează autonomia ordinii legale în UE, la fel și tribunalele de arbitraj. Extinsă și la cazul acordurilor bilaterale cu state terțe, este un verdict care poate facilita preeminența companiilor germane și franceze în UE, în fața celor din China și din America lui Donald Trump.
Aparent, scrie American Interest, decizia CEJ este în favoarea Slovaciei, însă ea subminează perspectivele de creștere a economiei UE și in special a statelor estice, unde a intrat un flux important de capital tocmai în baza acordurilor bilaterale de investiții. Rațiunea este că aceste acorduri oferă garanții suplimentare pentru investitori în sistemele juridice în schimbare din aceste state. În lipsa acordurilor bilaterale, estimează American Interest, investițiile se vor duce mai degrabă către statele vestice. Dacă la această posibilă evoluție adăugăm și pesrepectiva reducerii pe criterii politice, de catre ”băieții buni”, a accesului la fondurile UE pentru statele estice (”băieții rai”), se ajunge la o Europă scindată și mai mult între un Vest cu acces și mai mare la capital (sporit și de previzionatele acorduri franco-germane pentru eliminarea restricțiilor de creare a unor adevărate monopoluri industriale UE dominate de Berlin și Paris), și un Est cu un acces la capital limitat la minim și cu o industrie autohtonă cvasinexistentă.
Toate cele de mai sus se pot constitui într-o traducere la nivel juridic, făcută în tăcere, sub radar, a războiului între ”băieții buni” și ”băieții răi” anunțat de Emmanuel Macron încă din 2018, în Parlamentul European. ”Se pare că există un război civil european: negativitatea națională egoistă în fața a ceea ce ne unește – democrația liberală”.
https://www.cotidianul.ro/razboiul-sub-radar-pentru-justitie/?fbclid=IwAR3c9Dle5DGNBk4AC1sYnWyhPsS4CW1AQPdNnVFbhWANVGIPVb0yEUdiaTM
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Disputele pe tema justiției din țările central și est-europene sunt un front al unui război mai mare – ”războiul civil european”, evocat de Emmanuel Macron ca unul ideologic, dar care are drept țintă securizarea cvasitotală a piețelor necesare Germaniei și Franței în fața concurenței chineze și americane. Este un război care se duce tăcut, departe de urne și electorat, în instanțele europene, prin precedente și artificii juridice. Este o luptă pentru impunerea uneia și aceleiasi viziuni politice și de dezvoltare, care să ofere o șansă în plus marilor economii europene în vremurile tulburi ce vor urma, mai cu seamă în cazul concretizării Brexitului.
Reformele justiției din Polonia promovate de guvernul conservator venit la putere in 2015 au început cu o bătălie pentru Curtea Constituțională. Presa și guvernele vestice au acuzat guvernul de un asalt asupra justiției, însă noul executiv polonez nu a făcut decât să-i îndepărteze pe judecătorii constituționali numiți cu câteva zile înainte de incheierea mandatului precedentului guvern, liberal, care încerca să-și asigure avantaje pentru anii de opoziție.
A urmat apoi preluarea funcției de procuror general de către ministrul Justitiei, ceea ce nu era deloc o premieră în Polonia.
Apoi, guvernul a redus vârsta de pensionare a judecătorilor din instanțele superioare, pornind de la argumentul că aceștia au format o castă, un stat în stat, și că unii dintre au comis abuzuri în timpul regimului comunist. Apoi guvernul a introdus măsuri disciplinare mai dure pentru judecători, iar ministrul Justiției a primit prerogativa de a numi președinții mai multor instanțe. A urmat creșterea influenței politice (a partidului majoritar) asupra instituției omoloage Consiliului Superior al Magistraturii din România.
Demantelarea reformei justiției din Polonia
Toate aceste măsuri au fost criticate în Polonia și în UE pentru că ar duce la pierderea independenței justiției. Începând din 2017, Comisia Europeana pune constant la zid guvernul de la Varșovia. CE a inițiat o procedură de infringement împotriva noii legi a pensionării magistraților și apoi o nouă procedură de infringement împotriva măsurilor disciplinare. Pas cu pas, reforma din Polonia este fie demantelată la Bruxelles și la Curtea Europeana de Justiție de la Luxemburg.
Guvernul de la Varșovia a încercat să-și apere reforma, iar aici au apărut dublele măsuri ale UE. Ministerul polonez al Justiției a solicitat judecarea împreună a cazului independenței judecătorilor polonezi cu cel privindu-i pe judecătorii germani. ”Din moment ce Ministerul Justiției din Germania numește și promovează judecătorii, avem o încălcare a Cartei Drepturilor Fundamentale”, a fost poziția guvernului polonez. ”Cazurile privesc aceeași problemă sistemică – dacă UE are competența de a decide cu privire la procedurile de numire a judecătorilor în statele membre”, se arată în aplicația poloneză. Însă CEJ a refuzat judecarea împreună a acestor spețe, susținând că dosarul Poloniei este mai avansat decât cel al Germaniei. Cu alte cuvinte, Polonia este o urgență.
”Gaura neagră” a numirii judecătorilor germani
Ce prevede legea poloneză a numirii judecătorilor care este condamnată de UE? Judecatorii sunt numiti de Consiliul Național al Magistraturii, care este format din: președintele Curții Supreme, președintele Curții Administrative, ministrul Justiției, un membru numit de președintele țării, patru membri din camera inferioară a parlamentului, doi din Senat și 15 judecători de la diferite instanțe.
Cum se numesc judecătorii în Germania? Ei bine, până și Deutsche Welle scria, în 2018, că selecția celor 20.000 de judecători din Germania ”este la fel transparentă ca o gaura neagră”. Judecătorii de la cele mai importante cinci instanțe din Germania sunt aleși prin vot secret de un grup de 32 de persoane: 16 miniștri de Justiție ai landurilor și 16 membri din partea Bundestagului (nu este necesar să fie deputați). Deutsche Welle scrie că partidele dominante, CDU și SPD, au avut vreme de decenii partea leului în acest sistem de alegere. ”Judecătorul care este incomod nu este ales”, spunea în 2014 Renate Kunast, membră a Partidului Verzilor care a condus comisia pentrru justiție din Bundestag. Pentru a nu mai lua în calcul faptul că ascensiunea puternică a unui partid extremist precum Alternativa pentru Germania ar putea să influențeze acest sistem de numire a judecătorilor.
În lumina celor de mai sus, care este sistemul care garantează mai multă independență magistraților? Pentru Curtea de la Strasbourg problema este, totuși, Polonia.
Să mai trecem în revistă alte câteva sisteme de numire a judecătorilor din țările care sunt cerberi în materie de apărare a statului de drept. În Franța, judecătorii sunt numiți de Înaltul Consiliu al Magistraturii, format din: președintele Franței și trei membri numiți de el, președinții Adunării Naționale și Senatului (ambii fac parte, de regulă, din același partid politic), ministrul Justiției (de regulă apropiat președintelui), un procuror, un reprezentant al Curții Constituționale, cinci judecători. Judecând după configurația actuală a puterii din Franța, dominată de partidul de strânsură al președintelui Macron, La Republique en Marche, președintele deține o confortabilă majoritate în acest organism. Este oare un sistem ce garantează mai multa independență decât cel din Polonia, pentru a nu mai vorbi de cel din România?
În Olanda, un alt stat care critică reformele justiției din statele estice, minsitrul Justiției are ultimul cuvânt în cazul în care voturile se împart egal între doi magistrați.
Artificiile juridice de la Luxemburg
Să revenim la demantelarea reformei justiției din Polonia de către instanțele UE. În iunie, CEJ a dat verdictul final în privința legii pensionării judecătorilor aflați în funcție la Curtea Supremă, arătând că ea ”subminează principiul inamovibilității, esențial pentru independența justiției”.
În acest caz, Curtea de la Luxemburg s-a folosit de un artificiu de jurisprudență și și-a extins jurisdicția pornind de la o speță de cu totul altă natură, privind Portugalia. Membrii Curții de Conturi a Portugaliei au dat în judecată statul pentru că le-a redus salariile în timpul crizei economice, argumentând că astfel s-a atentat la independența lor. În 2018, Curtea Europeană de Justiție a dat un verdict așteptat – guvernul portughez avea dreptul să ia această masura. Mult mai important decât verdictul acesta fără vreo miză a fost faptul că instanța europeană și-a întins la maximum jurisdicția asupra statelor membre, arogându-și dreptul de a judeca în materia organizarii judiciare a statelor membre. Pornind de la acest precedent, CEJ de la Luxemburg a decis în cazul pensionării magistraților polonezi și a dat lovitura guvernului de la Varșovia.
Ne putem doar întreba de ce nu este folosit acest artificiu și în cazul Germaniei, în speța menționată mai sus?
Către Europa a”băieților buni” și a ”băieților răi”
În timp ce presa europeană atrage atenția cetățenilor cu opțiunile ”nucleare” ale UE împotriva Poloniei sau Ungariei (suspendarea dreptului de vot în Consiliul UE sau cu condiționarea politica a accesului la fondurile europene) adevăratul război cu guvernele ”neascultătoare” se dă în cu totul altă parte – în justiție, prin puterea precedentului și printr-o mulțime de artificii și găselnițe – acolo unde se formează embrionul viitoarei Europe federale dorită de președintele Macron. În opinia publicației American Interest, această viitoare Europa inventată de juriști va fi una a celor care au și a celor care nu au, a ”băieților buni” și a ”băieților răi”.
Iată cazul care i-a condus pe comentatorii americani către această concluzie. Este vorba despre o afacere cu potential enorm de profit, de care, cât de curând, nici România nu va fi străina – liberalizarea asigurărilor de sănătate, ultima si suprema privatizare. Cazul de față privește Slovacia, acolo unde asigurarea de sănătate a fos liberalizată în anul 2000, iar pe piață au intrat trei companii private. Compania olandeză Achmea a dat în judecată statul slovac, după ce, în 2004, a limitat liberalizarea sistemului de sănătate. Achmea a intrat pe piața slovacă a asigurărilor de sănătate în baza unui Acord Bilateral de Investiții și, conform prevederilor acordului, s-a judecat cu guvernul slovac într-un tribunal de arbitraj din Germania. Slovacia a pierdut, dar s-a adresat Curții Europene de Justiție, fiind susținută de mai multe țări UE, printre care și România. În 2018, CEJ a decis că tratatele bilaterale între țări membre UE subminează autonomia ordinii legale în UE, la fel și tribunalele de arbitraj. Extinsă și la cazul acordurilor bilaterale cu state terțe, este un verdict care poate facilita preeminența companiilor germane și franceze în UE, în fața celor din China și din America lui Donald Trump.
Aparent, scrie American Interest, decizia CEJ este în favoarea Slovaciei, însă ea subminează perspectivele de creștere a economiei UE și in special a statelor estice, unde a intrat un flux important de capital tocmai în baza acordurilor bilaterale de investiții. Rațiunea este că aceste acorduri oferă garanții suplimentare pentru investitori în sistemele juridice în schimbare din aceste state. În lipsa acordurilor bilaterale, estimează American Interest, investițiile se vor duce mai degrabă către statele vestice. Dacă la această posibilă evoluție adăugăm și pesrepectiva reducerii pe criterii politice, de catre ”băieții buni”, a accesului la fondurile UE pentru statele estice (”băieții rai”), se ajunge la o Europă scindată și mai mult între un Vest cu acces și mai mare la capital (sporit și de previzionatele acorduri franco-germane pentru eliminarea restricțiilor de creare a unor adevărate monopoluri industriale UE dominate de Berlin și Paris), și un Est cu un acces la capital limitat la minim și cu o industrie autohtonă cvasinexistentă.
Toate cele de mai sus se pot constitui într-o traducere la nivel juridic, făcută în tăcere, sub radar, a războiului între ”băieții buni” și ”băieții răi” anunțat de Emmanuel Macron încă din 2018, în Parlamentul European. ”Se pare că există un război civil european: negativitatea națională egoistă în fața a ceea ce ne unește – democrația liberală”.
https://www.cotidianul.ro/razboiul-sub-radar-pentru-justitie/?fbclid=IwAR3c9Dle5DGNBk4AC1sYnWyhPsS4CW1AQPdNnVFbhWANVGIPVb0yEUdiaTM