Procurorul general Bogdan Licu a declarat marți dimineață, referindu-se la cazul fetiței de 11 ani ucise la Gura Șuții, că autoritățile române nu au încă dovada oficială că cetățeanul olandez, suspectat de uciderea fetei, s-ar fi sinucis. Când aceasta va exista, procurorii vor dispune clasarea cauzei, precizând însă că vor fi urmărite în continuare toate pistele care îl vizează pe acesta, a subliniat procurorul general.
De asemenea, Licu a menționat că, având în vedere și cazul Caracal, în premieră, la nivelul Ministerului Public, se desfășoară un control tematic, fiind verificate toate cazurile de dispariții din ultimii zece ani.
”Nu avem dovada oficială că s-a sinucis. Când vom avea o confirmare oficială, se va dispune clasarea cauzei prin moartea făptuitorului, în legătură cu cazul de la Dâmbovița”, a afirmat Bogdan Licu, precizând că la acest moment există doar o comunicare a colegilor din Olanda și că, deși va exista clasare, în continuare anchetatorii vor urmări toate pistele legate de prezența cetățeanului olandez în România.
Licu a explicat că în cazul Gura Șuții a fost emis un ordin european de anchetă, iar anchetatorii români au apelat la colegii din Olanda, care sunt foarte deschiși și îi ajută, scrie News.ro.
”Ne axăm pe traseul pe care l-a avut în România și încercăm să indentificăm locurile în care a fost , incercăm să identificăm eventuali complici”, a declarat procurorul general, amintind că, în premieră, după cazul Caracal, a fost declanșat cel mai amplu control tematic din istoria Ministerului Public, fiind verificate toate cazurle disparițiile din ultimii zece ani.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Statul român modern a fost proiectat de la bun început așa cum se prezintă astăzi mărfurile de la „Lidl”: pe ambalaj scrie românește, e drept, însă produsul e complet străin. Numai indicațiile sînt în limba indigenului și asta exclusiv în scopul fluidizării operațiunilor comerciale. Beneficiile reale aparțin însă alogenului. Arhitecții statului român modern nu l-au conceput pe acesta pentru români, sau de dragul lor! Cînd n-a fost el în mod explicit împotriva grosului românimii? Cînd n-a fost el străin de etosul acestui neam? Cînd n-a fost el represiv pînă la criminalitate, neostenindu-se să găsească un altfel de răspuns la ADEVĂRATELE lui trebuințe? Cînd nu și-a încălecat el așa-zișii cetățeni și n-a ținut să le arate că, de fapt, EL e noul ocupant și că ei nu-s decît supușii lui? Ziceți! Să nu ne deruteze perioadele de aparentă românizare a acestui stat; ce românizare poate fi aia făptuită de cele mai declasate elemente ale neamului, de drojdia lui turnată-n hîrburi de import sub stindardul unor ideologii smintite? Și-n timpul în care tot ce dăduse mai bun acest neam pierise deja în iadul închisorilor?
Viciul originar al statului român modern e neromânismul lui constitutiv. Antiromânismul lui. Iată firul roșu care-l străbate de la un cap la altul! Sîntem pasivi la disoluția lui? Asta pentru că undeva în adîncul nostru intuim, simțim, înțelegem că nu ne aparține. Că-i doar un instrument în mîinile altora, din chiar zorii intrării lui în istorie. Statul acesta n-a fost niciodată confiscat, precum am fi tentați să credem. Pentru că niciodată n-a fost al nostru. Noi doar i-am legitimat, grație gogoriței electorale pe care tot el ne-a îndesat-o pe gît, dreptul absolut de-a ne stîlci. Dreptul de-a stăpîni ceea ce n-a avut niciodată. Dreptul de-a ne trata, culmea, el pe noi, ca pe niște străini, ca pe niște transfugi, ca pe niște pripășiți. E firesc să ne ceară să muncim pe doi lei. Nu-i el ocupantul? Avem noi vreun testament? N-a călcat el toate testamentele bunilor și străbunilor noștri și ne-a tras prin fălci constituțiile lui însăilate în loje și-n blestemate cancelarii apusene? Românism de extracție francmasonică? Nu, mulțumim! L-am văzut cum arată, știm ce poate. Românismul liberalilor și țarăniștilor de ieri și de azi? Nu, mulțumim! Nu ne duceți, știm ce-au lucrat dumnealor între războaie, știm ce-au lucrat și după 89. Românismul ceaușist? Un monstru primitiv, șleampăt, o desfigurare.
N-avem ce aștepta de la un astfel de stat. Clădit fără noi, împotriva noastră, vom asista la decesul lui fără să ridicăm un deget. Dacă n-am reușit pînă acum să-l românizăm e pentru că însăși natura lui n-o permite. Menirea lui nu e și n-a fost niciodată slobozirea noastră din tiranii, ci mereu o altă tiranisire sub un alt pretext. Nu emanciparea noastră a urmărit-o, ci punerea noastră la punct. Mereu a fost consecvent cu natura lui originară acest stat, doar noi sîntem iară și iară uluiți de ceea ce e capabil să facă și să dreagă. Și asta pentru că sub „pavăza” lui „ocrotitoare” n-am reușit decît să uităm treptat de noi înșine, de cerul, de pămîntul nostru, de frumusețea noastră, de moștenirea noastră străbună. De Dumnezeul nostru.
Căpitane, unde ești?
Maria F. PALADE
https://www.justitiarul.ro/capitane-unde-esti/?fbclid=IwAR1HcxzXADvZhQwzMnECVFny_BqYpNWe8ZDRO7EsTgcoICAXnmLyELBF8iQ