Foto: Adi Rusu
La inspecția de vineri de la Festivalul Castanelor din Baia Mare, primarul
Municipiului Baia Mare, Cătălin Cherecheș, a observat că unele tarabe aveau înscrisuri doar în limba maghiară așa că a decis scurt să se instaleze tricolorul
românesc pe acele tarabe, după cum se vede într-o filmare excelent surprinsă de un jurnalist local. VIDEO:
A doua zi, sâmbătă, viceprimarul UDMR István Zsolt Pap a decis de capul lui îndepărtarea Drapelului Național al României.
Reacția reprezentanților UDMR din Baia Mare a venit și pe Instagram: „Considerăm de neînțeles și inacceptabilă declarația primarului, Cătălin Cherecheș, făcută la Sărbătoarea Castanelor, prin care inscripțiile maghiare ar trebui acoperite cu steagul României la tarabele de vânzare cu kurtos. Steagul României a fost pus joi de către personalul primăriei, însă vineri dimineață viceprimarul orașului, István Zsolt Pap, a ordonat să fie demontate. În Nagybánya nu au existat până acum exemple de astfel de manifestări, considerăm regretabil că managerul orașului a apelat acum la asta. Suntem convinși că astfel de gesturi nu servesc conviețuirii pașnice și săpa tranșee între comunitățile românești și maghiare ale orașului, iar acest lucru nu ar trebui să fie în interesul nimănui.”, au scris UDMR-iștii citatți de eMaramureș.ro.
Contra-reacția lui Cherecheș a venit la fel de rapid: l-a demis imediat pe UDMR-ist. „Din secunda aceasta îi retrag atribuțiile pe care i le-am delegat”, a spus el pentru același jurnalist de la Baia Mare: VIDEO:
„Pe un cont de Facebook, de Instagram, văd că se manifestă doar
noii lideri ai UDMR-ului local. Vreau să le spun că Baia Mare se numește
Baia Mare, și denumirea oficială este Baia Mare. Din curtoazie, din
eleganță, mai acceptăm să se mai scrie în stânga, în dreapta Nagybánya,
dar orașul ăsta se numește Baia Mare și vreau să le spun faptul că, cu
tot respectul față de toți cei care cunosc lb chineză, lb rusă, lb.
spaniolă, lb portugheză, lb italiană, lb franceză, într-un oraș care se
numește Baia Mare și care este în România, lucrurile stau în felul
următor:
Dacă eu mă duc să cumpăr pâine, acolo unde mă duc să cumpăr pâine scrie mare și lat Pâine, și nu scrie Kenyér. Iar dacă nu vor să schimbe din Kenyér în Pâine, atunci lângă Kenyér să pună steagul românesc. Și atunci înțeleg că pot să intru și eu român acolo. Dar dacă scrie numai în ungurește înseamnă că nu e și pentru mine, pentru românul ăsta care este pentru unii ca ei un papagal care trebuie să citească în dicționare ce le scriu alții în limba maghiară.
Din acest motiv, pentru că și-a permis un delegat de-al meu, maghiar, aparent viceprimar al municipiului Baia Mare să pună mâna și să dea jos steagul românesc, din secunda aceasta îi retrag atribuțiile pe care i le-am delegat!”, a precizat primarul municipiului Baia Mare în filmarea de mai sus, transcrisă de RTV.
Primarul Municipiului Baia-Mare, Cătălin Cherecheș,
este cunoscut și pentru celebrul său discurs despre uniformele de sub uniforme și aservirea statului român altor
state și organizații străine de neam și țară, de la Centenarul Jandarmeriei
Române, 2019, pe care îl prezentăm mai jos, spre aducere aminte:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ca sa se stie....cine sunt acest neam perfid!
Am citit prima oara despre aceste atrocitati intr-o carte mai veche primita de parinti de la un preot. Au fost atat de ingrozitoare detaliile despre toate acele orori incat n-am uitat de drama familiei preotului Bujor, tin minte si acum amanuntele despre cum s-au petrecut crimele monstruoase.
Au existat cativa copii care au scapat pentru ca tatii lor i-au tras in ultima clipa a vietii sub trupurile lor ciuruite de gloante, dupa ce ungurii aliniau si mitraliau toata familia, cate 6, 7, 10 membri. Sau pentru ca au fugit in lanurile de porumb si au stat ascunsi nopti si zile.
Era descrisa in carte drama unei fetite, singura supravietuitoare a familiei, care a fugit peste dealuri la sora mai mare casatorita in alt sat si pe care a gasit-o casapita cu intreaga familie. Sau despre cum ii impuscau si-i ingropau pe unii de vii.
Ori cu cata bestialitate despicau burtile femeilor insarcinate, le scoteau bebelusii pe care ii spintecau si pe acestia cu ura si placere de psihopati.
Pe unii ii luau din patut si-i omorau dandu-i cu capul de pereti pana le imprastiau creierii peste tot. In paralel cu teroarea hortysta traita de romani, tot ungurii i-au deportat la Auschwitz si in alte lagare si pe evreii din acelasi teritoriu ocupat.
Exista marturiile scriitorului Oliver Lustig care in cartile lui a scris cinstit ca romanii nu numai ca nu i-au tradat pe confratii lor evrei, ci dimpotriva, si-au pus in pericol vietile ascunzandu-i de hortysti si de localnicii maghiari care cu ura ii vanau.
Exista intr-una dintre aceste carti o scena care te emotioneaza pana la lacrimi si in care descrie cum, dupa ce i-au adunat pe toti evreii din satul lui si din cele invecinate, i-au incolonat in carute sa-i duca intr-un oras mare (Cluj, daca retin bine). Cand au ajuns din nou pe ulitele satului sau natal, unde de o parte si de alta ii asteptau romanii, vecinii lor de-o viata, ca la un semnal, barbatii si femeile cu ochii in lacrimi au inceput sa arunce peste ei strachini si oale de lut cu sarmale, pui fripti si placinte, paini si alte mancaruri si bauturi, si desi hortystii urlau la ei si-i loveau cu paturile armelor, nu s-au lasat pana nu le-au aruncat pe toate peste ei pana au facut mormane de alimente care au inceput sa cada din carute, atat de multe erau.
Scriitorul a marturisit ca aceasta imagine a solidaritatii si bunatatii umane a romanilor, spre deosebire de rautatea si ura vecinilor unguri, l-a ajutat sa supravietuiasca in lagare.
Hortystii au facut in 4 ani atrocitati de neiertat impotriva romanilor, ii terorizau pe unde ii prindeau, pe strazi, pe ulite, pe camp, in casele lor, ii torturau, le zdrobeau oasele cu ciomagele sau paturile pustilor, le rupeau picioarele, coastele, mainile, ii injunghiau in inima cu baioneta, femeilor le smulgeau scalpul, unora le taiau degetele, buzele, le scoteau ochii sau le dadeau foc de vii, le zdrobeau dintii, mainile, coastele, intr-un document ce a servit in timpul procesului Tribunalului Poporului s-a scris ca nu a existat bestialitate si cruzime pe care maghiarii sa nu le fi pus in practica, inclusiv umilinta de a forta un batran sa manace un amestec de fecale si urina in hohotele de ras ale honvezilor.
Cutreierau peste tot alaturi de localnici maghiari si intrau in satele romanesti unde aceste scursuri fara inima le indicau casele romanilor, apoi dezlantuiau prigoana. Uneori si luni de zile, din cauza terorii si a monstruozitatilor pe care le faceau hortystii, populatia pasnica si totalmente lipsita de aparare din satele romanesti fugea si ramanea ascunsa in camp sau in paduri inclusiv pe zapada si in ger!
Nicolae Iorga a scris ca maghiarii erau atat de sadici incat ii rastigneau pe unii romani cu capul in jos si le bateau cuie in cap, apoi le turnau var nestins peste ranile vii, si ca ce s-a intamplat in timpul preluarii tarii de catre armata si oficialitatile ungare intrece orice inchipuire, un sadism feroce si un martiriu greu de imaginat!
Pe intreaga perioada a ocupatiei hortyste, impotriva romanilor s-au desfasurat crime si violente de nedescris. Hortystii inventau fel de fel de umilinte si torturi, daca gaseau in lazile de zestre bani vechi ori panglici tricolore, ii torturau, umileau, plimbau in lanturi pe ulitele satului pentru a descuraja si a distruge in romani sentimentul de patriotism si nationalism!
Omorau inclusiv graniceri romani, despre care raportau apoi ca s-a intamplat "din eroare". Au existat sate si comune unde intreaga populatie era torturata si schingiuita. Au fost 4 ani de teroare continua si cruzime de neimaginat.
Studentii maghiari ii umileau si-i bateau pe studentii romani, ii dadeau chiar si afara din facultati spunand ca nu exista locuri pentru "valahi". Toate acestea cu acordul oficialitatilor maghiare si pentru a-i forta de romani sa paraseasca Transilvania, fugind in Regat, ceea ce s-a si intamplat cu unele sate sau parti de sate care au ramas sub stapanirea honvezilor. "Toti valahii sa se care!", strigau pe strazi.
Unii tineri romani erau pusi in jug sa are in locul vitelor pana li se umfla carnea pe ei, fetele erau tunse pana la piele sub pretextul unor norme de igiena, umilindu-le si provocandu-le suferinte pentru ca se stia ca podoaba capilara reprezenta pentru ele o valoare, un simbol. Si multe, multe alte monstruozitati...
In ce carte de istorie invata copiii romani ce-au patimit bunicii si strabunicii lor mai acum cateva zeci de ani? Cum a fost posibil sa existe o nulitate si o propagandista infecta si platita a sistemului, o simpla cititoare de pe un ecran, intr-un asemenea manual, iar despre Fantana Alba, Basarabia si alte rani ale poporului roman sa nu se invete?!?!
Dureroasa istorie mai avem!...
Documentarul „A fost odata in Transilvania” te face praf. Daca nu l-ati vazut, trebuie neaparat sa o faceti!
Comentariul cititoarei noastre ENYA la articolul Odioasele masacre ungurești de acum 82 de ani. Familia preotului Bojor din Mureșenii de Câmpie hăcuită în noaptea de 23 spre 24 septembrie 1940 la ordinele grofului Wass Albert. Interviu cu profesorul Ovidiu Bojor de 98 de ani, supraviețuitor al măcelului
Îi mulțumim! Dumnezeu să-i odihnească pe toți ai noștri!
Toate cele scrise incrimineaza ungurii fără nici o rezervă! Nu doar hortystii, ci și pe ceilalți! Am cunoscut prin anii '90, un bătrân din Mediaș, care fugise, tânăr fiind, încă adolescent, prin păduri, pana în partea rămasă României și care nu putea sa ii mai ierte pe vecinii lui unguri pt ca îl făcuseră sa fie martor atâtor crime și ii făcuseră atâtea traume!