Conferința de presă a președintelui anunțată azi, 5 iulie, pe nepusă masă, a sfîrșit prin a fi un moment fără precedent nu doar din cariera sa de președinte ci, foarte probabil, inclusiv din cea de primar. Pentru prima dată Iohannis a fost mitraliat cu întrebări complicate, pentru prima dată a acceptat ca ziariștii să polemizeze cu el, pentru prima dată i s-au aruncat acuzații în față, a fost pus la punct. Nu știm ce s-a întîmplat, ce motive au dus la această ieșire la rampă, dar anumite elemente ar putea creiona o ipoteză fierbinte: pentru Iohannis, perioada de huzur politic se apropie de final.

Pretextul conferinței a fost cusut cu ață albă: cîteva vorbe despre succesele politicii externe ale României ultimelor săptămîni apoi, gata, hai cu întrebările!

În ceea ce ar putea fi cea mai lungă conferință din mandatele sale, peste o oră, Iohannis a renunțat în premieră la regula jignitoare a unicei întrebări, de parcă s-ar grăbi mereu la ceva epocal. A fost mai zîmbitor ca oricînd, dar și mai binevoitor față de presă. În alte vremuri, răspunsurile lui Iohannis trimiteau cu gîndul la aruncătorii de cuțite de la circ. Acum, a vorbit cu precauții ieșite din comun, de-a dreptul blînd în voce. Timp de peste o oră, nu a trîntit paltonul.

Pentru prima dată, am văzut ziariști polemizînd cu președintele, nemulțumiți de răspunsuri, iar președintele acceptînd asta. Cel mai grav, însă, e prima conferință în care Iohannis e taxat de un ziarist pe un subiect, indiferent care: ”Cum este posibil, cum v-ați permis, ca Președinte al statului, să amenințați, să identificați sursele unei publicații și să le amenințați?” (Cristian Pantazi – G4Media). A suportat inclusiv reproșul că nu excelează la conferințe de presă și la interviuri. Ori ironia legată de ”elefantul din încăpere”, parafraza după expresia sa celebră de odinioară.

Cîteva minute mai tîrziu o altă contră, ceva mai soft, de la alt ziarist, pe tema avatarurilor ziaristei Emilia Șercan: ”Cum credeți că este posibil să pățească un jurnalist așa ceva într-o țară a UE. Și vă întreb asta pentru că nu v-ați pronunțat pe acest subiect și chestiunea asta are loc în timpul mandatului dumneavoastră”.

Și Iohannis s-a ținut tare și a dat răspunsuri.

În general subțirele, dar le-a dat.

Ca niciodată, cei mai mulți ziariști nu au mai venit cu întrebări comode, tip ridicare la fileu, servite din redacții aservite, fie-ne îngăduit jocul de cuvinte și, probabil, atent verificate de Cotroceni în prealabil.

Iohannis a fost abordat azi pe tema mușamalizării plagiatului lui Ciucă, a legilor siguranței, a prezumtivei plecări la NATO, a crizei energetice ori alimentare, a exploziei prețurilor, a băltirii ”României educate”, a scăderii încrederii românilor în democrație, toate teme grele.

Multe dintre teme chiar au fost clarificate și e important că s-a întîmplat asta.

Despre modificarea Constituției, indiferent de formă, președintele a spus că nu o vede înainte de 2024. Subiect public închis.
A spus clar că e pentru păstrarea cotei unice și împotriva taxei de solidaritate.
A asigurat că nu se ia în calcul intrarea într-un procedeu de austeritate.
Și-a manifestat satisfacția și sprijinul pentru guvernul Ciucă: ”pot să spun că și-au făcut treaba bine, s-au implicat și au rezolvat multe probleme”.
A devenit chiar ”uman” recunoscînd: ”Insatisfacția pe care o simțim cu toții vine din criza generată de COVID, criza generată de războiul dus de Rusia împotriva Ucrainei și de crizele care au izvorât de acolo: criza energetică, inflația și așa mai departe. Este evident că toată lumea, și noi, ne simțim mai nesiguri în acest mediu foarte volatil”.
A dat asigurări că legea avertizorilor de integritate va fi corectată, inclusiv prin implicarea sa.
A indicat cam ce parcurs ar putea avea scandalul plagiatului premierului: ”Câteodată durează luni sau ani până când într-o speță avem claritate și avem toate răspunsurile, însă trebuie să avem răbdare ca autoritățile competente să își facă treaba. Și, dacă cineva a greșit, mie mi se pare absolut corect să fie tras la răspundere și să plătească”. Subiect închis, am spune.

A dat asigurări că nu își folosește puterea pentru a inhiba media liberă. ”Dimpotrivă, îmi folosesc puterea pentru a păstra libertatea presei, și dumneavoastră știți foarte bine acest lucru”.

A spus chestii grele chiar și despre vaccin: ”Este supărător să vedem că iarăși crește un val de infectări. Se pare totuși că în această etapă, pentru aceste forme de virus, vaccinul existent nu are efectul pe care l-am sperat și pe care ni l-am dorit”. Uupss…

A recunoscut că proiectul ”România educată”: ”Se naște greu, așa este”.

Despre legile siguranței, a spus că nici măcar nu au intrat în circuitul legislativ, ceea ce înseamnă, tehnic, că va trece multă apă pe Dunăre pînă vor deveni- dacă vor deveni- realitate. Cel mai important, însă, Iohannis a luat distanță clar de legile în cauză, spunînd că nu are legătură cu inițierea lor și că nu le-a studiat. În principiu, o jignire la adresa inteligenței românilor: cum ar fi posibil ca președintele să nu se intereseze de asemenea teme imense?
A admis că președinția era la curent, dar nu și el, personal: ”Au fost colegi din Departamentul Securității Naționale, care au colaborat cu alți specialiști pe unele dintre aceste drafturi. Întrebarea a fost dacă legile au ajuns la mine și dacă le-am cenzurat. Nu le-am citit, nu le-am cenzurat”.

”Cred că știți că nu Președintele elaborează legi, nici măcar nu are drept de inițiativă legislativă Președintele, așa că pot să vă spun că eu nu le-am elaborat. Mai departe, cine a lucrat pe ele o să vă spună inițiatorii, atunci când prezintă legile respective(…) Pot să vă asigur în acest moment că de mine n-o să treacă nicio lege, care conține prevederi care nu respectă principiile de bază după care vrem să funcționăm”.

Foarte important subiectul plecării la NATO.
Punctam în februarie, într-o analiză, o situație nedorită: președintele refuza să sufle o vorbă despre extrem de vehiculată teză a plecării sale într-un post la NATO. Și spuneam că e ciudat că președintele reales abia de vreun an și un pic nu dezminte public că nu are de gînd să-și bată joc de voturile a milioane de români și să abandoneze funcția în care fusese urcat.
Iată că azi, s-a lămurit treaba: ”Dacă mi s-ar face o astfel de propunere, aș evalua-o foarte serios și aș face o declarație publică”.

Măcar știm, de acum, cum stăm: dacă apare ocazia, alesul poporului își ia zborul precis.

Așa cum spuneam, niciodată Iohannis nu a fost atît de atacat frontal de presă, încă pe propriul teritoriu, fiind, totuși, atît de deschis către ea.

Care ar putea fi explicația calmului și a amabilității prezidențiale, deloc naturale?
Care ar putea fi explicația faptului că ziariștii par să-și regăsit, brusc, curajul care le-a lipsit șapte ani?

Nu avem un răspuns ferm.

Dar am observat un element interesant: întrebările tăioase au venit azi de la reprezentanții acelorași organe de presă care l-au purtat triumfal pe președinte spre Cotroceni și l-au apărat cu pieptul gol în vremuri cînd alți jurnaliști îl criticau.

Acele organe de presă pe care unii răi și malițioși obișnuiau să le alinte cu ”U.M.” în față. Acele organe numite de alții ”tefeliste”.

Nu e exclus să fi asistat azi la finalul oficial al concubinajului dintre Iohannis și o importantă parte a presei și la debutul unei campanii tot mai dure împotriva sa.

Foști susținători ai președintelui, împătimiți ai naturii, ai pădurilor în special, se reorientează, cu tot cu presa din dotare, în perspectiva viitoarelor alegeri. A unui alt președinte.

A știut din timp Klaus Iohannis de la fidelii săi, Hellvig, Pahonțu etc despre atacurile care urmau să vină în conferința de azi?

A fost ”antrenat” special pentru a face față și a nu-și pierde cumpătul?

O ipoteză deloc de neglijat și care poate anunța sfîrșitul huzurului politic prezidențial, poate un pic mai devreme decît se aștepta.

Bogdan Tiberiu Iacob / InPolitics