Toate statele europene au început să-și dezvolte, accelerat, industria proprie de producție militară. România a ajuns singura țară care folosește miliarde de euro din împrumuturi externe pentru a cumpăra armament din afară, sabotându-se nu numai propria economie, ci și capacitatea de apărare.

Ultimul contract semnat de Guvern este pentru cumpărarea de obuziere, cu muniție de 155 mm cu tot, din Coreea de Sud, în valoare de aproape un miliard de euro. Și asta în timp ce, ca să performeze industria de apărare românească, ar trebui o investiție de 300 de milioane de euro în linii tehnologice.

”Pentru industria de apărare proprie nu s-au găsit bani, dar s-au găsit miliarde de euro pe care îi împărțim în stânga și în dreapta fără nicio jenă. Pentru fabrica de pulbere de la Făgăraș ar trebui o investiție de 200- 250 de milioane de euro ca să facem una dintre cele mai moderne fabrici, dar banii aceștia nu se găsesc. Dar dăm miliarde pentru obuzierele din Coreea, pentru rachete din Statele Unite, pentru orice din lumea asta se găsesc bani. România se confruntă cu o lipsă de implicare și de responsabilitate”, ne-a declarat Constantin Bucuroiu, președintele Alianței Sindicatelor din Industria de Apărare și Aeronautică (ASIAA).

Sindicaliștii nu înțeleg de ce Guvernul nu vrea să dezvolte o zonă pe care toată lumea vrea să o dezvolte, și anume industria de apărare, care, în momentul de față, este lăsată total de izbeliște.

”Eu rămân la părerea mea și nu mi-o va schimba nimeni. La noi s-a prins foarte, foarte mult dragul de a cumpăra din altă parte, care vine la pachet cu multe avantaje de grup sau chiar de structuri de partid. Cel mai grav este că plătim miliarde și miliarde de euro, bani pe care îi suportăm cu mare greutate, pentru că vin, de multe ori, din împrumuturi externe. Ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, este inexistent. Pentru mine, ministrul Tîlvăr este tipul de om pus la cel mai important minister din acest moment pentru a nu face nimic și pentru a răspunde doar la comenzi. Comenzi care au cu totul alte interese decât interesul național”, ne-a precizat președintele ASIAA, Constantin Bucuroiu. Sindicaliștii spun că, pentru a produce în România obuzul de 155 mm este nevoie de o investiție de 50 milioane de euro.

”Când faci un obuz de 155 mm în țara ta, peste 60% din bani rămân aici. Din totalul de achiziții ale MApN, doar 4,7% sunt comenzi pentru industria de apărare din România. Este sub orice limită. Acum vreo cinci ani de zile spuneam că, fără un minim de 30% comenzi pentru industria proprie, nu vom putea să dezvoltăm capacități care să aibă posibilitățile de a concura pe piața internațională. Dacă pe intern ar ajunge la un 30%, am putea ca, în doi-trei ani de zile, să ajungem la un nivel de a produce multe din sistemele care în momentul de față nu se mai fac deloc”, a mai afirmat Constantin Bucuroiu.

 

Potrivit sindicaliștilor din industria de apărare, România va trebui să aștepte furnizarea de armament din exterior, care va dura, având în vedere că prioritățile nu sunt numai pentru țara noastră, ci pentru multe alte state. Cererea este din ce în ce mai mare, de aceea țări cum sunt Cehia, Polonia, Ungaria și Bulgaria au trecut la o înarmare masivă cu dezvoltarea industriei proprii.

”Asta ar trebui să ne tragă nouă un semnal de alarmă. Oare de ce Polonia se pregătește atât de puternic ca să devină o forță în ceea ce înseamnă producție în industria de apărare, iar România merge doar pe ideea importurilor? Suntem una din puținele țări din lume care face asta. Toată lumea și-a schimbat optica, numai noi am rămas vasali celor care se îmbogățesc ușor-ușor pe seama noastră. În același timp, alimentăm România cu împrumuturi extraordinar de mari, care ne subjugă, pur și simplu, și ne fac colonie dintr-o țară liberă. Că asta se întâmplă. Fără o industrie puternică, fără să ai grijă de propriile tale resurse, devii o țară care nu mai este independentă”, ne-a mai precizat președintele ASIAA, Constantin Bucuroiu.