La 20 iulie, ziua Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul în calendarul liturgic ortodox se sărbătorește Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene, în 1913 pionierii aviației alegându-l pe Sfântul Ilie drept ocrotitorul și patronul lor.

 

Ceremonii de comemorare a eroilor aerului, la care au participat și piloți veterani din cel de-al Doilea Război Mondial, au avut loc joi în București.  De la an sunt tot mai puțini veterani care pot povesti fapte de luptă și glorie din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Unul dintre ei este generalul Ion Dobran, în vârstă de 98 de ani, singurul pilot de vânătoare rămas în viață care luptat atât pe frontul de est, cât și pe cel de vest.

Într-un interviu pentru revista Q Magazine, generalul Dobran, în vârstă de 98 de ani, a povestit cu emoție despre anii războiului. A fost doborât de trei ori, și de fiecare dată a scăpat fără nicio zgârietură. În iunie 1944 în luptele aeriene din zona orașului Galați a rănit un tânăr pilot american, Barrie Davis. Pe american avea să-l întâlnească șase decenii după, la București.

Generalul Dobran și-a amintit și perioada de după război, când comuniștii au considerat că nu mai are ce căuta la cârma avioanelor, așa că l-au făcut strungar. 

A plecat pe front în 1943, a luptat pe frontul din Est, în  campania de la Mariupol, împotriva aviației sovietice, a luat parte la apărarea regiunii petrolifere Ploiești împotriva aviației de bombardament americane și la campania din Cehoslovacia împotriva Germaniei, efectuând misiuni inclusiv în 9 mai 1945, ultima zi a războiului.

 

A participat la peste 300 de misiuni, s-a angajat în 74 de lupte aeriene și a înregistrat 8 victorii aeriene confirmate, două probabile și un avion distrus la sol. 

Întrebat dacă s-a întâlnit cu moartea și de câte ori, generalul Dobran spune: „Am fost doborât de trei ori, dar am scăpat cu viață, fără răni grave”.  Asta poate și pentru că, așa cum mărturisește, „Dumnezeu era singurul nostru coechipier, venea cu noi pe front”.

După terminarea războiului, a fost exclus din armată pentru că era necorespunzător. Apoi, a fost dus la recalificare. Practic, dintr-un pilot de avion de vânătoare a fost transformat în tr-un simplu muncitor. A ajuns strungar la uzina Timpuri Noi, unde a lucrat preț de 12 ani. 

 

„La sfârșitul lui 1951, comuniștii au ajuns la concluzia că noi, ăia care am fost pe front, nu suntem de încrederem, că putem fugi cu avionul. M-au scos de la regiment și am stat o perioadă la comandament, fără drept de zbor. La 12 aprilie 1952, m-a chemat cadristul, un fost chelner, și mi-a spus că-s trecut în cadru disponibil. Eram maior. Mi-au sigilat biroul, nu am putut să iau nimic, nici măcar casca din război ca amintire. Un fost subordonat ne-a ajutat să ne angajăm acolo. Am fost strungar până în 1954. După care am făcut pe tehnicianul vreo 10 ani. În 1964 am încercat să revin în aviație. Generalul Șendrea, șef la CAAT, ezita....Într-o zi, când îl așteptam pe Șendrea, a venit un domn care s-a îndreptat spre mine și m-a îmbrățișat. Nu l-am recunoscut. Mi-a spus că se numește Constantin Balaur și că e colonel. Îmi reamintește că fusese subordonatul meu la Popești-Leordeni. El a insistat la Șendrea și am căpătat drept de zbor la Utilitară. Mai târziu, Balaur, care ajunsese șef la Tarom, m-a luat acolo, ba chiar s-a ocupat personal să mă învețe să zbor pe aparate de pasageri. Am zburat ca pilot șapte ani”.

Generalul Dobran spune, cu timiditate, că i-a dăruit țării, „credință și devotament”. „În 1943 i-am jurat credință regelui Mihai și i-am păstrat-o! Și țării, la fel”. Întrebat de reporter ce i-a oferit țara, generalul răspunde: „Felicitările din 1952, când m-a exclus din armată. Dar nu m-am supărat. Era o epurare generală”. 

Despre România de azi, comparativ cu România tinereții sale: „Prin anii 40 era o bogăție prin țara asta. Pe trotuar se scoteau sacii cu alimente de la băcănii. Aveai bani, puteai să cumperi. Astăzi... unde sunt bogățiile?”.

 

Ce simte azi pentru România? „Ce să facem cu România de azi? S-o ținem în inimă. Dar să găsim oamenii care să poată face asta, nu politicienii de acum. Îmi iubesc patria, locul unde am crescut și trăit, această insulă latină înconjurată de o mare slavă. La sud bulgarii, la sud-vest sârbii, la vest ungurii, la nord-vest cehii, mai la nord slovacii, ucrainienii și rușii. Îți imaginezi? O mică insulă latină înconjurată de o mare slavă”.