Salvați copiii Furdui!
După aproape un an și jumătate de la intervenția abuzivă a angajaților Jugendamt Heidekreis în Familia Furdui, copiii trec prin traume neimaginabile și cu greu mai pot îndura tratamentul la care sunt supuși.
David, băiatul cel mare, își dorește foarte mult să se întoarcă acasă. Este descurajat de lipsa de perspectivă, de izolarea pe care i-a adus-o viața la cămin, de absența relațiilor și a persoanelor de referință apropriate. În plus, este trist și descurajat de acțiunile Jugendamt de a îndepărta pe frații lui de părinți și unii de alții. El nu și-a dorit niciodată acest lucru. A cerut să participe la ultimul proces în instanță și a fost foarte dezamăgit de modul în care au decurs lucrurile.
Naomi este dezorientată și nesigură. Și-a dorit să vină acasă împreună cu surorile ei, de care a fost puternic atașată. Fuga ei recentă de la cămin a fost un mod de a protesta și a-și descărca emoțiile.
Lea nu și-a mai văzut frații și surorile din luna martie. Îi vede pe părinți o dată la două săptămâni. Nu are posibilitatea să mai învețe limba română. S-a dorit îndepărtarea de familie și germanizarea ei.
Ruben și Albert sunt într-o stare psihică deplorabilă, izolați într-un sat de copii la distanță de casă. Șefa acestui sat de copii de lângă Bremen aplică metode de intimidare și control inspirate din regimuri totalitare. Copiilor li se cere să declare ceea ce ei nu vor. Părinții trebuie să primească aprobare pentru orice subiect pe care doresc să îl discute cu copiii la întâlniri, nu au voie să discute liber și fără constrângeri ci doar ce li se permite de către supervizorul întâlnirii. (Ne întrebăm dacă aplică și alte metode practicate la Haasenburg!)
Au încercat să rărească întâlnirile dintre băieți și părinți la 4 săptămâni, iar acum încearcă să le oprească total. În ultima hotărâre judecătorească nu se stabilește clar frecvența întâlnirilor, ci se lasă mână liberă căminului să facă programările. Iar căminul pune tot felul de codiții, astfel încât să poată opri întâlnirile. Ultima cerință transmisă părinților cu obligația de a o semna pentru a putea continua să-i vadă pe băieți este că nu au voie să vorbească cu ei nimic despre casă și nu au voie să le ducă niciun cadou sau jucărie de acasă.
Natalia și Estera s-au bucurat de vacanță, dar mereu bucuria lor a fost umbrită de absența fraților. Le este greu să nu-i vadă în preajmă. Își doresc așa de mult să o îmbrățișeze pe Lea, le este foarte dor de ea. Viața lor a fost marcată profund de separarea și umilința la care au fost supuse ele și întreaga familie; au povestit că le-a fost greu.
Părinții sunt terorizați psihic cu tot felul de cerințe și idei din partea unor oameni care nu doresc altceva decât să câștige timp în planul lor de capturare totală a copiilor într-un sistem puternic și profitabil în care, așa cum a scris în presă de nenumărate ori, au prins rădăcini oameni cu interese din cele mai meschine.
Acțiunile Jugendamt și ale supraveghetorilor din locațiile unde sunt cazați copiii au un sigur scop: să aducă atât copiii, cât și părinții în starea de epuizare psihică în care cedează și se resemnează cu despărțirea.
Mulțumim tuturor susținătorilor familiei Furdui! Mulțumim fraților și surorilor care au susținut această familie până acum, mulțumim pastorilor și bisericilor care s-au implicat și vă rugăm să fiți alături de părinții și copiii Furdui în continuare.
Este nevoie urgentă să ne unim mai mult ca oricând pentru a demasca aceste practici abuzive și inumane, iar Familia Furdui să fie reunită.
Pastor Cristian Ionescu
și Grupul de Inițiativă.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.