"Devotamentul domnului profesor față de studenții săi, pasiunea pentru domeniul său de cercetare și competențele sale în domeniul istoriei presei și a comunicării sunt adevăruri incontestabile cu impact major asupra dezvoltării noastre academice și profesionale", se arată în scrisoare deschisă.

 

Către Rectorul Universității din București,

Către Președintele Senatului Universității din București, Către Decanul FJSC,

Către Consiliul Facultății, Către reprezentanții presei,

Noi, studenții FJSC și absolvenții FJSC, Noi cei care l-am avut profesor pe dl. Petcu,

În urma relatărilor din presă și a reacțiilor din social media la adresa domnului profesor Marian Petcu, noi, semnatarii acestei scrisori publice ne exprimăm sprijinul pentru profesorul universitar care a adus contribuții semnificative comunității academice, precum și în viața și în cariera a mii de absolvenți ai facultății cu care a lucrat.

Devotamentul domnului profesor față de studenții săi, pasiunea pentru domeniul său de cercetare și competențele sale în domeniul istoriei presei și a comunicării sunt adevăruri incontestabile cu impact major asupra dezvoltării noastre academice și profesionale.

Cărțile publicate de domnul profesor și articolele sale științifice se regăsesc în bibliografia sutelor de lucrări de licență, dizertații și lucrări de doctorat ale absolvenților Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, ai Universității din București. Dl profesor Marian Petcu este autor sau coordonator al unor cărți de prestigiu de istoria presei și a publicității: Istoria jurnalismului român – studii, Ed. Tritonic, 2022; Mass media din România după 30 de ani, Ed. Tritonic, 2020 (coordonator Marian Petcu); Istoria jurnalismului și a publicității în România, Editura Polirom, Iași, 2007; Jurnalist în România - istoria unei profesii, Ed. Comunicare.ro, București, 2005; O istorie ilustratã a publicitãții românești, Ed. Tritonic, București, 2002; Tipologia presei românești, Institutul European, Iași, 2000.

Profesorul Marian Petcu este un membru respectat al comunității academice, întotdeauna implicat și dedicat, mereu în ajutorul studenților, în activitatea de cercetare și de coordonare a lucrărilor de licență sau master. Angajamentul dumnealui față de justiția socială și echitatea este evident în activitatea de predare la sală. Ne-a vorbit întotdeauna la cursuri despre cenzura impusă în presă, despre inegalitățile sociale, despre discriminarea persoanelor care fac parte din diverse categorii vulnerabile sau minoritare.

 

De exemplu, la cursurile de Istoria Presei și Istoria Publicității ne-a vorbit despre faptul că evreii din România și membrii comunității LGBTQ au fost persecutați de a lungul timpului în perioada comunistă și nu numai, iar în presa de atunci controlată de partidul - stat, nu s-a mediatizat acest lucru. Niciodată profesorul Petcu nu a discriminat în timpul cursurilor sale, nu a instigat la ură, nu a făcut acuzații nefondate.

Limbajul, stilul și exprimarea sunt cele ce i se reproșează. Dar noi am înțeles că este un limbaj părintesc, de dojană, de afecțiune sinceră care pe cei mai mulți dintre noi ne-a determinat să citim mai mult, să studiem mai atent, să înțelegem mai bine și să nu ne fie teamă să îi adresăm întrebări despre orice neclaritate pe care am avut-o la curs. Nu am fost discriminați sau abuzați niciodată de limbajul de domnului profesor universitar Petcu.

Noi, semnatarii acestei scrisori respingem orice formă de limbaj ofensator sau jignitor la sala de curs. Dar noi suntem primii care am înțeles că stilul colocvial al domnului profesor Petcu este unul pamfletar la adresa a ceea ce el nu ne dorește să fim sau să devenim: este un demers pedagogic într-un stil ironic împotriva ignoranței, a analfabetismului funcțional, al pericolelor lipsei de cunoaștere și de educație.

Linșajul mediatic și procesul public de pe rețele sociale la care asistăm nu face decât să distrugă reputația unui om și a unui profesor care s-a dedicat formării a generații întregi de profesioniști din jurnalism și comunicare, a unui cadru didactic și a unui cercetător care a ajutat personal și profesional alți oameni tineri care acum sunt la rândul lor profesori universitari, jurnaliști renumiți, oameni de publicitate ș.a.m.d.

Considerăm exagerată reacția celor care îl acuză de un limbaj neadecvat. Poate că stilul de comunicare al domnului profesor trebuie adaptat actualelor generații de studenți. Poate că dl profesor nu trebuie să le atragă atenția studenților, ca un diriginte, despre cum se îmbracă, ce postează pe rețele sociale, de ce întârzie la ore sau de ce stau pe telefon în timpul orelor de curs. Dar domnul profesor nu trebuie oprit din a aduce în fața studenților săi informațiile și cunoașterea pe care a împărtășit-o nouă și generațiilor de dinaintea noastră.

Noi, semnatarii acestei scrisori de susținere, studenți, masteranzi, doctoranzi și absolvenți ai Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, ne exprimăm respectul pentru că avem un asemenea profesor de la care și generațiile actuale au atât de mult de învățat.”

 

 

Vedeți și Cel mai iubit dintre… profesori (2013)