În cuvântul rostit cu prilejul Liturghiei și a resfințirii Mănăstirii Dealu, Patriarhul României Daniel a omagiat personalitatea domnitorului Mihai Viteazul, pe care l-a descris drept un „domnitor român profund credincios, un apărător al crucii și al Bisericii strămoșesti”.
Capul domnitorului Mihai Viteazul este îngropat la mănăstirea resfințită duminică de Patriarhul Daniel, după 517 ani de la construirea sa.
Patriarhul României a remarcat și „fermitatea și demnitatea politicii sale externe și interne în apărarea credinței, culturii și demnității neamului românesc”, numindu-l pe Mihai „un principe european în adevăratul sens al cuvântului”.
„El a negociat și încheiat alianțe și tratate ca de pildă: Tratatul de la Târgoviște din mai 1598 încheiat cu solii împăratului Rudolf al II-lea al sfântului Imperiu Roman de națiune germană, tratat prin care au fost recunoscute oficial drepturile domnitorului muntean asupra Transilvaniei, precum și dreptul Mitropolitului Țării Românești de a hirotoni ierarhi și preoți pentru românii ortodocși din Ardeal.
Principalii sfătuitori ai domnitorului muntean au fost clerici ai Bisericii Ortodoxe, a afirmat Patriarhul Daniel, evidențiind astfel apropierea sa față de Biserica strămoșească.
„Ca fiu al Bisericii Ortodoxe, domnitorul Mihai Viteazul și-a ales sfătuitori înțelepți, mulți dintre ei ierarhi cărturari ortodocși ori călugări duhovnicești precum era Mitropolitul Eftimie al III-ea al Țării Românești, om de încredere al domnitorului, sau Mitropolitul Luca de Cipru care, pe când era Episcop de Buzău, a fost trimis în misiuni diplomatice sau duhovnicul său, starețul Serghie al Mănăstirii Tismana”.
Mihai Viteazul – ctitor al Bisericii Mihai Vodă din capitală
Patriarhul Daniel a relatat și un „episod unic din viața lui Mihai Viteazul pe când era Ban al Craiovei” când domnitorul Alexandru al III-lea „a dispus în mod arbitrar decapitarea lui fiind acuzat în mod nedrept de trădare”.
În drumul spre locul execuției, Mihai cere voie să intre în biserica din apropiere, pentru a se ruga. În fața icoanei Sfântului Nicolae din Biserica Albă – Postăvari, situată în mahalaua cu același nume, Mihai făgăduiește, în schimbul vieții, ridicarea unei mănăstiri cu hramul „Sfântul Nicolae".
„Înainte de execuției, călăul impresionat de lumina feței tânărului Mihai și neîndrăznind să-l ucidă a aruncat securea și a fugit. Văzând minunea, boierii au cerut stăruitor domnitorului iertarea celui condamnat la moarte, iar domnitorul a fost silit să o acorde”, a spus Preafericirea Sa.
Părintele Patriarh a explicat că Mihai Viteazul și-a respectat promisiunea pe care a făcut-o Sfântului Nicolae, construind în anul 1594 Biserica Mihai Vodă din București.
Din nefericire și această biserică a fost răstignită de regimul comunist prin demolarea ansamblului bisericii și translarea ei în anul 1985, a subliniat Preafericirea Sa.
Mihai Viteazul a realizat prima unire a celor trei principate
Actul de unire din 1600 este cel mai important eveniment din istoria domnitorului muntean. După victoria asupra lui Andrei Bathory, își face intrarea triumfală în Alba Iulia la 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreței de la episcopul Napragy.
În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, realizând, astfel, prima unire a Țărilor Române. Titulatura folosită de voievod era: „Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei".
Pentru a consolida unirea, Mihai Viteazul a luat câteva măsuri urgente: adoptarea aceliași steme pentru toate teritoriile (stema avea în vârf vulturul cu crucea în cioc), a construit o biserică ortodoxă la Alba Iulia, care a servit drept catedrală, a acordat anumite înlesniri preoților și iobagilor români și a numit ca mitropolit al Transilvaniei pe Ioan de la Prislop.
Sursa:Basilica.ro
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.