Preotul Petru Vamvulescu, autor al mai multor cărți despre Părintele Arsenie Boca, s-a stins din viață aseară, chiar după o slujbă
de maslu, informează Știripesurse.
„Aseară după slujba de maslu, părintele Petru Vamvulescu s-a stins din viață, la vârsta de 79 de ani, în casa unui preot care îi era ucenic. Părintelui i s-a făcut rău, a intrat în stop cardio respirator, iar medicii nu au mai putut face nimic să-l salveze.”
„Aseară după slujba de maslu, părintele Petru Vamvulescu s-a stins din viață, la vârsta de 79 de ani, în casa unui preot care îi era ucenic. Părintelui i s-a făcut rău, a intrat în stop cardio respirator, iar medicii nu au mai putut face nimic să-l salveze.”
"Părintele Petru Vamvulescu are soția și pe fiica lui îngropate la Mănăstirea Prislop.
El l-a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca și l-a avut la mare evlavie toată viața. În ultimii ani purta la piept o icoană cu Maica Domnului, pretutindeni pe unde umbla, nu se despărțea de acea icoană. Oamenii l-au cunoscut ca fiind preot bun și duhovnic bun și blând.
Bunul Dumnezeu să îl ierte și să-l odihnească în
pace, alături de cei dragi pe care acum îi va întâlni întru viața cea
fără de sfârșit”, scrie, cu regret, pe pagina de
socializare, cunoscutul părinte Dimitrie Ivasco, de la Schitul Straja,
căruia părintele Petru i-a prezis că va sluji acolo, înainte cu 14 ani.
Mii de credincioși și-au exprimat părerile de rău, au
scris mărturii cu amintiri comune despre părintele Petru, au postat
fotografii cu acesta, astfel încât paginile de internet au rostogolit
vestea plecării la cer a iubitului duhovnic încă de la primele ore ale
zilei, transmite Ora de Sibiu.
Cunoscut de sibieni drept Părintele Petru, acesta a
slujit multă vreme la bisericile din curtea Spitalului TBC sau de pe
strada Dealului din Sibiu, dar și la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail
și Gavril din Ocna Sibiului, cunoscută și ca Biserica Brâncovenilor. De
asemenea, a fost deseori invitat de mulți alți preoți parohi să
participe la liturghii, în multe alte biserici din Sibiu și din țară.
Privegherea are loc în ziua de sâmbată, începând cu ora
20, la Ocna Sibiului, în biserica voievodală (str. Mihai Viteazu nr.
87) în care părintele și-a păstorit ani buni turma încredințată și pe
care a rectitorit-o, iar înmormântarea duhovnicului va avea loc lângă Hațeg, mai transmite sursa citată.
"Duminică se va săvârși, la Ocna Sibiului, Sf.
Liturghie iar, în jurul orei 15, trupul preotului va pleca spre satul
Mesteacăn, loc. Vălioara, la 20 km de Hațeg, unde va fi înmormântat
luni, la 15.30. Accesul la Mesteacăn e foarte greu, doar cu mașini de
teren sau trebuie urcat mult pe jos”, au ținut să ne precizeze
credincioșii care s-au preocupat ca părintele Petru să fie condus pe
ultimul drum, înspre locul unde să își găsească odihna veșnică.
Dumnezeu să-l ierte!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Cel mai mult s-a simțit legat de bisericuța din curtea spitalului TBC unde practic și locuia, impropriu spus. Soția și fiica i-au trecut la Domnul dar a avut un băiat plecat în America de la care a avut nepoți. A fost de câteva ori și la el în America. Din păcate nu a primit o locuință sau o garsonieră în Sibiu din partea mitropoliei deși ÎPS Laurențiu îl cunoștea foarte bine și știa situația lui, dar asta este, poate așa a vrut bunul Dumnezeu să-i dea o cunună prin faptul că i-a urmat pe această cale Mântuitorului: ”Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Și plece capul” (Luca 9, 58). Așa că dormea și el pe unde putea, mai mult iepurește. Câteva ore pe la vreo familie de credincioși care-l chemaseră la o feștanie acasă, fie în cămăruță din biserica spitalului TBC în care spovedea. Oricum era o onoare să-l ai pe părintele Petru la tine acasă, la o slujbă de sfeștanie, poftit la vreo agapă după care se odihnea câteva ore iar apoi cerea să fie trezit și pleca înapoi la Biserica de la TBC sau la alți credincioși. Nopțile le petrecea mai mult în rugăciune. Faptul că a murit săvârșind maslul și după aproape 20 de ani de când l-am cunoscut eu prima dată, e cu siguranță un dar de la Dumnezeu, care-i preamărește pe slujitorii săi bineplăcuți, după cum spunea o povestioară din pateric, că în ce te prinde moartea aici pe pământ, în aceia vei fi și în viața cealaltă...
Am primit deseori bani de la el pe când eram student în primul an de facultate căci știa că-i cheltui cumpărându-mi cărți. Deși primea mulți bani de la credincioși, nu-i ținea pentru el, și îi împărțea cu cei care știa el că au nevoie. Călătorea mult prin țară. Nu a avut carnet de conducere dar călătorea făcând autostopul. Stătea cu icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca (părintele Arsenie Boca i-a spus că ea redă cel mai bine chipul Preasfintei Fecioare pe care l-a avut în viața reală) în brațe la șosea. Mașinile opreau și-l duceau mai departe, după care cobora, lua altă ocazie și tot așa, ajungea să colinde în toată țara. A fost într-un fel ca un apostol, în lucrare misionară, călătorind mai mult pe jos.
Ne spunea că în tinerețe a vrut să se facă actor, ba chiar jucase și într-o piesă de teatru. O dramă a lui Caragiale, parcă ”Năpasta”. Mergea deseori la părintele Arsenie cât a trăit și nu cred că a fost predică ținută de dânsul în care să nu vorbească ceva și despre părintele Arsenie Boca. Îmi aduc aminte de o întâmplare a dânsului cu părintele Arsenie, povestită într-o predică. Spunea că pe când era preot tânăr și plin de zel, și slujea în satul Ocna Sibiului, dacă ține eu bine minte, aflase de necazul unei mame a cărui fiu a fost ucis în pădure pe când tăia lemne. Un copac a căzut peste el și l-a omorât. Părintele Petru când a aflat în acea zi de necazul sărmanei femei, s-a rugat mult ca Dumnezeu să îî învieze fiul! Și se ruga, cu ardoare zicând ”Doamne învie-l, Doamne învie-l...” dar Dumnezeu nu l-a înviat. Când s-a dus după câteva zile la părintele Arsenie acesta l-a luat la rost: ”Ce spuneai tu măi Petre, să-i învie Dumnezeu fiul femeii? Așa ai zis? Măi să ști că Dumnezeu l-ar fi putut învia dar a știut că dacă trăia, ajungea un mare bețiv și și-ar fi pierdut sufletul”. Părintele Arsenie i-a spus odată personal, ”Măi Petre, tu ai luat multe de la mine”.
A venit odată la bisericuța din incinta spitalului TBC cu o vestă de lână pe care ne spunea că i-a aparținut părintelui Arsenie Boca și ne-a lăsat pe toți credincioșii să o îmbrăcăm pentru câteva momente. Chiar și eu am luat-o în spate, din evlavie bineînțeles. Nu știu ce s-a mai întâmplat cu ea.
Eu cred că Dumnezeu l-a primit în Împărăția Lui, alături de părintele Arsenie la care părintele Petru avea foarte mare evlavie. Era în stare să se ”bată” verbal cu oricine ca să mărturisească faptul că părintele Arsenie Boca a fost și este un om sfânt, chiar și cu patriarhul. L-am auzit eu, mărturisind acest lucru într-o predică. Dumnezeu să-l ierte și să se roage alături de părintele Arsenie pentru neam și pentru țară, căci vin vremurile alea profețite de părintele Arsenie: ”vor veni necazuri mari cât munții Făgărașului” și ”vă vor pune taxe și pe aerul pe care-l respirați” (taxa pe ”poluarea” dioxidului de carbon, dar cred că deja ați ghicit toți).