Blândul și bunul Părinte Emanuel Ganciu, cunoscut generației Pieței Universității 1990 pentru implicarea sa duhovnicească în susținerea tuturor cauzelor românești, a plecat spre brațele Domnului. Ultima oară când am vorbit cu Sfinția Sa a fost legat de Scrisoarea pe care i-a trimis-o Patriarhului cu privire la războiul care pândește România și pentru care mai primea încă adeziuni, pe care mi le-a transmis în lanț, urmând să le adăugăm listei semnatarilor inițiali.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Vom reveni cu articole despre personalitatea vrednicului de pomenire Părinte, un demn Apostol al Neamului Românesc. Momentan vă prezentăm mărturia sa despre 21 decembrie 1989:
Anul trecut, în seara lui 21 decembrie 2021, la manifestarea omagială organizată de Asociația NeamUnit România și prietenii, cunoscutul Părinte Emanuel Ganciu a povestit cum a trecut noaptea lui 21 decembrie 1989, exact cu 32 de ani în urmă. A văzut răniți și morți și el însuși era să fie împușcat de la distanța mică de un ofițer al regimului comunist. A ajuns noaptea acasa cu urme de lacrimi pe obraz. Lacrimile îi lasaseră dâre de lumină pe obrajii plini de urme de fum de la gazele lacrimogene. „Am fost fericit!”, rememorează îndrăgitul Părinte. Vă oferim aici (video) mărturia lui impresionantă:
Mai jos, imagini de la pomenirea eroilor din decembrie 1989, la Sala Dalles și Troița de la Universitate. Veșnica lor pomenire!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
. Guvernarea mondială formată din cei mai bogați și influenți (oameni?) ne-a copt-o.Omicron,omicron,omicron...
Hristos a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viața dăruindu-le.
Parintele Emanuel este pentru mine Preotul care L-a adus pe Iisus la noi in plandemie, asa cum Radu Gyr a ramas pentru tara ca Poetul care L-a adus pe Iisus in celula.
Omul Emanuel Florin, cu neputintele sale omenesti, a gasit in sfarsit odihna ostenelilor sale. Dar icoana sa ramane in sufletele noastre ca un simbol al luptei pentru libertate si al jertfei pentru semeni.
Oamenii nu se aduna in jurul altor oameni, ci in jurul unei icoane care IL aduce pe Dumnezeu aproape de ei. De aceea Parintele a adunat pe multi in jurul sau.
Nu vom uita verva sa, eruditia, cuvantul sau plin de miez, incurajarile, bunatatea, ajutorul prompt si neconditionat. Si mai ales rugaciunea sa, care incalzea inimile si te facea sorbi cuvintele Sfintei Liturghii.
Din pacate, uneori sursele de lumina cele mai puternice ard cu flacara mare si se epuizeaza rapid. Dar nu fara folos.
Sa dea Dumnezeu sa avem mereu in centrul nostru oameni-icoana!
Sa dea Dumnezeu sa fim si noi oameni-icoana, iar Duhul Parintelui sa fie viu si lucrator in noi!