Papa Francisc a rostit, în predica Urbi et Orbi ținută cu ocazia paștelui catolic, vorbe care ar putea arunca în aer întreaga papalitate, după cum semnalează Știripesurse. Francisc pune sub semnul întrebării Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, afirmând
dacă nu este totul numai „o iluzie” într-o frază cu dus-întors, asemănătoare celei în care Patapievici afirma că Eminescu este „cadavrul nostru din debara”.
„Ochii noștri sunt neîncrezători, în acest Paște al războiului. Prea mult sânge am văzut, prea multă violență. Inimile noastre au fost, de asemenea, pline de frică și angoasă, în timp ce atât de mulți dintre frații și surorile noastre au trebuit să se închidă pentru a se apăra de bombe. Ne este greu să credem că Iisus a înviat cu adevărat, că a cucerit cu adevărat moartea. Este o iluzie? Un rod al imaginației noastre?”, a spus șeful lumii catolice. „Nu, nu este o iluzie.”, a spus pontiful după fraza de mai sus. Dar modalitatea în care s-a exprimat lasă loc interpretărilor, după cum scrie și cotidianul italian Libero, care subliniază: „Un mesaj tulburător: să punem la îndoială învierea lui Hristos în ziua de Paști.”
VIDEO în limba engleză, mai sus.
Reacția avocatului Gheorghe Piperea:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Nu i sta in putinta si niciodata nu-i va sta fiintei care se numeste om sa invinga moartea. Insa, ceea ce este cu neputinta pentru om, s-a aratat a fi cu putinta la Dumnezeul-Om. Da, Dumnezeul-Om a invins moartea. Prin ce anume? Prin Invierea si prin biruinta Sa a dezlegat blestemata problema a mortii; nu a rezolvat-o teoretic, abstract, a priori (inainte de evenimentul Invierii), ci prin datum-ul, prin faptul istoric al Invierii Sale din morti. Da, printr-un fapt istoric, pentru ca nu exista eveniment, nu numai in Evanghelie, ci si in istoria neamului omenesc, care sa nu fie marturisit atat de clar, de convingator, de lipsit de indoiala, precum Invierea lui Hristos.
De altfel, fara invierea lui Hristos Dumnezeului-Om nu s-ar putea explica nici trimiterea apostolilor, nici martiriul mucenicilor, nici marturisirea marturisitorilor, nici sfintenia sfintilor, nici nevointa ascetilor; nici, desigur, credinta credinciosilor.
Ce ravna, intreaba Sfantul Ioan Hrisostom, i-ar fi insufletit pe apostoli spre a propovadui pe cineva mort? Ce rasplata ar fi asteptat de la un mort? Ce cinstire? Acestia L-au parasit pe cand era viu si Se afla langa ei, de indata ce a fost arestat; ar fi putut acestia sa dea dovada de atata curaj dupa moartea Sa, daca n-ar fi inviat?
De aceea, Invierea lui Hristos este un fapt si un eveniment de o semnificatie si o importanta general-umane si universale. Acest fapt, acest eveninent se ramnifica in mii si milioane de vieti, intrucat crestinii sunt crestini prin aceea ca au devenit partasi unui singur Trup, prin credinta in Domnul Hristos Cel Inviat, adica sunt membri ai Trupului Sau divino-uman - Biserica. Biserica nu este nimic altceva decat extinderea neincetata si fara sfarsit a unui singur fapt, a unui singur eveniment: Invierea lui Hristos! Faptul Invierii lui Hristos este temelia Bisericii, temelia Crestinismului si a fiecarui crestin in parte. Daca omul nu se zideste pe aceasta, va pasi pe nisipuri miscatoare, fiindca orice temelie cu exceptia Lui, nu este in nici un fel decat asemenea nisipurilor miscatoare.