Mănăstirea Voroneț, bijuteria Moldovei, cunoscută drept Capela Sixtină a Orientului, va avea în curând o „soră geamană" în capitala Austriei, după patru ani în care comunitatea românilor ortodocși din Viena a făcut demersuri în acest scop.  Lucrările de zidire la˜„Micul Voroneț”  din Viena vor începe în primăvara anului 2018, an ce marchează centenarul Marii Uniri, și se vor încheia în luna iulie a anului 2019. 

„Această Biserică este o necesitate practică pentru românii din Viena, care au ajuns la un număr foarte mare și au nevoie de oază de sfințenie și un loc al sfințirii. În același timp însă, această biserică va avea, ca toate celelalte din diaspora românească, un puternic caracter social, un loc în care românii se întâlnesc mai întâi în rugăciune în tradiția ortodoxă și în limba maternă, socializează și se ajută reciproc în rezolvarea problemelor care apar deseori: cazare, transport, informații privitoare la actele prin care să fie în rânduială în fața autorităților de stat, loc de muncă etc.”, spune părintele Emanuel Nuțu, unul dintre preoții comunității românești din Viena și sufletul acestei acțiuni, scrie România Liberă.

„Prima susținere a venit din partea autorităților vieneze și ai companiei căilor ferate austriece, care au fost de acord să ne vândă 884 de metri pătrați într-o zonă centrală, nu departe de vestitul parc Prater, la o sumă modică de 103.336 euro – ei făcând și nivelarea terenului –, acolo unde un metru pătrat de pământ costă mii de euro.

Noi trebuie să plătim construcția, pictura și înzestrarea bisericii. Este o sumă mare pentru noi – 1,5 milioane euro –, dar nădăjduim că centenarul Marii Uniri, an în care vom începe lucrările, ne va chema să dăm mână cu mână și să punem în zidurile acestei biserici jertfa noastră, fiecare cât poate și dorește, astfel încât noi și urmașii noștri să nu pierdem Biserica din suflet și nimic din frumusețea credinței strămoșești”, a precizat părintele Emanuel Nuțu.

După cum a declarat arhitectul Mihaela Ionescu, o româncă stabilită în Viena, căsătorită cu un austriac convertit la ortodoxie, al cărei rol în acest proiect este unul esențial,   „macheta pe care am făcut-o poartă pe fațada de vest celebra „Judecată de Apoi" a Voronețului. Inspirația inițială a fost însă biserica „Sfânta Treime" din Siret, construită în a doua jumătate a secolului XIV, deci 100 de ani înaintea domniei lui Ștefan cel Mare, fiind prima biserică cu plan triconic. În ea am găsit arhetipul. Dar acesta a fost un prim impuls. Au fost multe alte gânduri, amintiri, trăiri duhovnicești ale copilăriei, doruri, au fost Creangă și Eminescu, au fost Constantin Brâncoveanu cu fiii lui martirizați, și, nu în ultimul rând, cei 47 de ani de domnie, 40 de bătălii pentru neam și mulțimea de biserici ale lui Ștefan cel Mare. Toate acestea au însemnat căutări ale identității de român, și nu a celei de muntean sau transilvănean sau moldovean – un numitor comun tuturor celor aflați departe de casă, dar adunați pe 300 de metri pătrați. Și înainte de toate, am zis: „Doamne, nu știm". Așa au început căutările. Consider că a fost mai degrabă „o invitație să…", decât o „provocare".