Ȋn urma incendiului din Colectiv și-au pierdut viața 64 de oameni. 27 dintre ei au murit în acea noapte. „Când am intrat înăuntru, era o liniște desăvârșită. Nici noi nu prea puteam comunica unii cu alții pentru că aveam măștile pe figură...”, povestea unul dintre pompierii care au fost acolo imediat după tragedie. „Se auzeau doar telefoanele lor sunând în continuu, răspândite pe jos și luminând în întuneric”. Pe ecran era afișat numele apelantului: Mama, Tata...
Copiii care-și pierd părinții se numesc orfani. Părinții care-și pierd copiii nu poartă niciun nume. Nicăieri, pe lumea asta, nu există vreun cuvânt care să încapă în el atâta durere.
„Pe 20 ianuarie scriam despre «periuța de dinți». A fost o conștientizare a dispariției. Ieri am închis un abonament, era abonamentul lui. Și din nou am mai pierdut o speranță, un vis”, scrie Eugen Iancu, tatăl unuia dintre copiii care au murit în urma incendiului din Colectiv.
„Periuța de dinți. Se spune că frumusețea se ascunde în detalii, dar durerile oare unde s-or ascunde? Dar amintirile, dar viața? Toți avem în casă obiecte atât de uzuale, atât de comune încât, deși le vedem permanent, totuși nu le dăm nicio importanță.
La mine, un astfel de obiect este periuța de dinți. Este pusă strategic într-un suport de plastic, lipit de oglinda din baie. Ori de câte ori intru în baie o simt, este acolo, știu sigur asta, deși poate nici nu o văd. De ce să dai importanță unui obiect care este mereu acolo și a cărui utilizare este la fel de ritmică, la fel de neîndoielnică?
Ȋn baia mea, parcă de o eternitate, au fost patru periuțe. Mereu patru culori diferite, mereu una al cărei periaj era dezordonat, din cauza danturii utilizatorului. Din 30 octombrie această periuță a rămas să se usuce, nefolosită, în pahar. O vedeam zi de zi, ceas de ceas, era ca un semn al speranței.
Speranța ca Alex va veni. Nici unul dintre noi cei rămași nu vorbeam despre periuță. Nici unul nu a îndrăznit să o ia din pahar, era speranța noastră. Acum, într-un gest brutal, i-am mutat locul, am închis-o. A dispărut și, o dată cu ea, a dispărut speranța.
A apărut în schimb o nouă durere, o durere cumplită, conștientizarea dispariției definitive a lui Alex. Acum, lipsa unei periuțe o văd, o simt, Doamne, cum o mai simt.”
Alexandru Iancu avea 22 de ani. A murit în ziua de 21 noiembrie, la Spitalul „Sfântul Ioan” din Capitală, acolo unde a fost dus în urma incendiului din Colectiv. Eugen Iancu este tatăl lui Alex. De când și-a îngropat copilul, el se luptă să descopere adevărul. Să afle din cauza cui i-a murit băiatul. Se luptă cu un întreg sistem capabil. Capabil să calce și peste cadavre, pentru a se proteja.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
o varianta plauzibila....