Unilabs
Testarea COVID actuală se bazează pe reacția în lanț a polimerazei (PCR) - "o tehnică rapidă și ieftină folosită pentru a "amplifica" - copia - mici segmente de ADN".Testele PCR au fost inventate pentru a găsi material genetic viral într-o probă și nu au fost utilizate în mod tradițional ca metodă unică de identificare a persoanelor care suferă de o boală virală sau bacteriană, informează LifeSiteNews.
Testarea COVID se efectuează de obicei cu ajutorul unui bețișor nazofaringian, un bețișor de 15 cm lungime introdus adânc în nară. Bețișorul este rotit pentru un timp și apoi este trimis la un laborator unde un test PCR va amplifica dramatic cantitatea de material genetic capturat și apoi îl va compara cu ADN sau ARN al unui anumit segment al virusului COVID (ARN de referință).
Pentru a obține suficient material genetic pentru a fi testat, procesul PCR mărește materialul genetic prezent prin copierea acestuia și apoi prin copierea lui din nou, iar și iar. Fiecare dintre aceste etape de creștere se numește "ciclu", iar materialul genetic din soluție reacționează cu ADN-ul de referință pentru a determina un rezultat pozitiv. Dacă proba conține o cantitate mare de virus COVID, aceasta va reacționa pozitiv după doar câteva cicluri, în timp ce o probă cu cantități mici de material genetic va necesita mai multe cicluri pentru a amplifica suficient material genetic pentru a obține un rezultat pozitiv.
Deoarece testul PCR amplifică urmele de COVID-19 prin cicluri, un număr mai mic de cicluri necesare pentru a obține un rezultat pozitiv sugerează prezența unei încărcături virale mai mari pentru persoana testată și, prin urmare, un potențial de contagiune mai mare.
Dr. Jay Bhattacharya, epidemiolog de renume mondial și profesor de medicină la Universitatea Stanford, și Dr. Thomas Warren, specialist în boli infecțioase și medic microbiolog, au adus dovezi că testul PCR nu este fiabil în a determina dacă o persoană este sau nu infectată cu boala COVID-19 reală.
Dr. Jared Bullard, microbiolog șef și specialist de laborator, este interogat sub jurământ de către avocații Centrului de Justiție pentru că a recunoscut că testul PCR are limitări semnificative. Șef al Laboratorului Provincial Cadham din Winnipeg, Dr. Bullard a recunoscut că rezultatele testului PCR nu verifică infecțiozitatea și că nu a fost niciodată destinat să fie folosit pentru a diagnostica bolile respiratorii.
Dr. Bullard a declarat că testele PCR pot fi pozitive până la 100 de zile după o expunere la virus și că testele PCR nu fac altceva decât să confirme prezența fragmentelor de ARN viral ale virusului țintă SARS COV-2 în nasul cuiva. Acesta a declarat că, în timp ce o persoană cu COVID-19 este infecțioasă pentru o perioadă de una-două săptămâni, fragmentele virale neviabile (inofensive) ale SARS COV-2 rămân în nas și pot fi detectate de un test PCR până la 100 de zile după expunere.
Dr. Bullard a declarat, de asemenea, că cea mai precisă modalitate de a determina dacă cineva este într-adevăr infectat cu COVID este de a încerca să crească o cultură celulară în laborator din proba unui pacient. Dacă o cultură celulară nu va dezvolta virusul în laborator, este probabil ca pacientul să nu fie infectat. Un studiu al Dr. Bullard și al colegilor săi a constatat că doar 44% dintre rezultatele pozitive ale testului PCR vor crește în laborator.
Constatările doctorului Bullard pun sub semnul întrebării practica utilizată în Manitoba (și în alte părți din Canada) privind rezultatele de clasificare a testelor PCR pozitive ca fiind "cazuri", ceea ce implică infecțiozitatea. Echivalarea testelor PCR pozitive cu cazurile infecțioase, așa cum au făcut atâtea provincii în cursul ultimelor 13 luni, este incorectă și inexactă.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.