Michael Capuzzo, un autor de bestseller-uri la New York Times, a publicat recent un articol intitulat „The Drug That Cracked Covid” („Medicamentul care a răpus Covidul”). Articolul de 15 pagini prezintă o cronică a uriașei bătălii purtate de medici din prima linie de pe toate continentele pentru ca Ivermectina să fie aprobată ca tratament împotriva Covid-19, dar și a eforturilor neobosite ale reporterilor, ale instituțiilor media și ale rețelelor de socializare de a le sta împotrivă, arată site-ul Zero Hedge.

Datorită ivermectinei, spune Capuzzo, „sute de mii, de fapt, milioane de oameni din întreaga lume, din Uttar Pradesh, în India, până în Peru și Brazilia, sunt în viață și nu în groapă”. Cu toate acestea, mass-media a făcut tot ce a putut pentru a „demitiza” ideea că Ivermectina poate servi drept tratament eficient, ușor accesibil și ieftin pentru Covid-19. Ei au repetat papagalicește argumentele expuse de autoritățile de reglementare în domeniul sănătății din întreaga lume, conform cărora pur și simplu nu există suficiente dovezi care să justifice utilizarea sa.

La rândul său, Capuzzo, în calitate de reporter, „a văzut cu ochii [săi] cealaltă parte [a poveștii]”, care nu a fost dezvăluită, a numeroșilor pacienți din SUA ale căror vieți au fost salvate de Ivermectină și a cinci dintre medicii care au dus greul luptei pentru salvarea de vieți în întreaga lume: Paul Marik, Umberto Meduri, José Iglesias, Pierre Kory și Joe Varon. Toți aceștia sunt medici cu decorații înalte. Prin conducerea Alianței Front Line COVID-19 Critical Care (FLCCC), aceștia au îmbunătățit deja tratamentul împotriva Covid-19, prin descoperirea și promovarea utilizării steroizilor corticoizi împotriva virusului. Dar apelurile lor pentru ca Ivermectina să fie, de asemenea, utilizată s-au lovit de un zid de rezistență din partea autorităților de reglementare în domeniul sănătății și de un zid de tăcere din partea presei.

„Mi-aș dori din tot sufletul ca lumea să vadă ambele părți”, se plânge Michael Capuzzo.

Dar, din păcate, majoritatea reporterilor nu sunt interesați să spună și cealaltă parte a poveștii. Și chiar dacă ar fi, editorii lor ar refuza probabil să o publice.

Majoritatea autorităților de reglementare în domeniul sănătății și a guvernelor continuă să tragă de timp. Este nevoie de mai multe dovezi, spun acestea. În timp ce medicii din majoritatea țărilor lumii nu au la dispoziție nici un medicament la fel de eficient ca Ivermectina pentru tratamentul timpuriu în ambulatoriu al pacienților cu Covid-19. Bazându-se pe propria experiență, Capuzzo descrie lipsa tratamentelor împotriva Covid-19 drept o criză globală. 

Există trei explicații posibile pentru refuzul autorităților de reglementare în domeniul sănătății de a permite utilizarea unui medicament atât de promițător și bine tolerat precum Ivermectina:

Ivermectina a fost deja aprobată ca tratament pentru Covid-19 în peste 20 de țări. Printre acestea se numără Mexicul, unde primărița orașului Mexico City, Claudia Scheinbaum, a declarat recent că medicamentul a redus spitalizările cu până la 76%. Până săptămâna trecută, 135.000 de locuitori ai orașului fuseseră tratați cu Ivermectină.

  

Guvernul Indiei - a doua cea mai populată țară din lume și unul dintre cei mai mari producători de medicamente din lume - a recomandat, de asemenea, utilizarea Ivermectinei ca tratament timpuriu în ambulatoriu împotriva Covid-19.

La patru săptămâni după ce guvernul Indiei a inclus Ivermectina și Budesonida printre recomandările sale de tratament timpuriu, țara a înregistrat cel mai mic număr de cazuri din ultimele 40 de zile.