Marian Munteanu, a publicat pe o rețea de socializare, sub titlul "Bugetul Sfântului Nicolae", o analiză scurtă a felului cum "o anume zonă a societății civile", a întâmpinat cu "urale de bucurie" presupusele tăieri ale bugetului Bisericii, în timp ce alte instituții ale statului "care interesează mai puțin de 1% din cetățenii României", beneficiază de sume bugetare de zeci de milioane de euro, fără ca acest fapt să "nască vreo emulație civică".

Redăm aici mesajului fostului lider al studenților în timpul Mineriadei din 1990:

"Pregătindu-mă (...) în ajun de mare sărbătoare, să transmit cuvenitele urări prietenilor ce poartă numele Nicolae/Nicoleta, mă gândeam că nu știu cât de mulți suntem cei care ne amintim "detalii” din viața pământeanului Nikolaos, legendar arhiepiscop al Myrei, binefăcător al săracilor și apărător al credinței: cum a dat el pungi cu bani fecioarelor sărace, cum a împărțit nevoiașilor grâne din avuția imperială, cum a făcut atâtea și atâtea alte "minuni”...

Cu aceste gânduri, am intrat pe net unde, dintr-o anume zonă a "societății civile”, am fost întâmpinat cu urale de bucurie. Ce s-o fi întâmplat? m-am întrebat. O fi venit Moșu’ cu o zi mai devreme? Vestea cea bună (iertată-mi fie suprapunerea semantică), aducătoare de entuziasm civic în articole și postări pline de voioșie, era aceea că Guvernul, în sfârșit, retezase bugetul "hrăpăreței” noastre Biserici.

Vă declar din capul locului că am primit, și eu, această veste cu mare bucurie! Da, cu mare și "neprecupețită" bucurie !

Iată, mi-am zis, ce "cadou" am primit noi cu ocazia zilei Sfântului Nicolae! Recunosc, însă, că nu la economia bugetară m-am gândit în primul rând, ci la virtuțile educative (fie ele și neprevăzute de inițiatori) ale acestei măsuri. Asta pentru că Sfântul, cel puțin în tradițiile noastre locale, este nu numai un binefăcător ci și un neîntrecut pedagog. Pe lângă darurile făcute copiilor cuminți, „Sfântul Nicolai" cel din cui, mai poate și domoli anumite năzdrăvănii, cum știm din Humuleștii amintirilor lui Creangă.

O primă lecție, de-a dreptul civică, este aceea că ar trebui să fim mai atenți unde se duc banii noștri. Bugetul statului este o resursă care ne aparține tuturor, nu-i așa? El trebuie gestionat, așadar, în folosul cetățenilor.
Dacă am fi, deci, atenți dar și corecți, am observa că, spre exemplu, în anul 2014, Biserica a primit de la bugetul de stat aproape 65 de milioane de Euro. Din acești bani, 20 de milioane au ajuns la cei săraci și sinistrați, sub forma ajutoarelor sociale. O fi mult? O fi puțin?
Dacă vom împărți sumele alocate Bisericii și cheltuite pentru salarii, construcții de biserici, catedrale etc. (45 milioane), vom observa că, pentru fiecare cetățean român, statul a vărsat 2,2 Euro pe an în conturile Bisericii. Adică, pentru a fi mai clari, am dat, vrând-nevrând, cam 80 de bani pe lună (0,80 lei), pe cap de locuitor! O taxă "împovărătoare", de care Guvernul se pregătește, iată, să ne izbăvească!

Întrucât conștiința noastră civică trebuie să fie mereu trează, n-ar strica să fim cu adevărat atenți la TOATE cheltuielile bugetare.
Păi, dragi prieteni, numai TVR a primit, în 2014, 44 milioane Euro! N-am auzit să se nască vreo emulație civică pentru că statul, adică noi, contribuabilii, finanțăm în așa hal o entitate care interesează mai puțin de 1% din cetățenii României.
Exemplul cu TVR e, desigur, un fleac. Vreți să vorbim de resursele subsolului și cum sunt ele gestionate în numele nostru? Sau de prețul apei în București? Sau de bonusurile ministeriale? Sau de cele 260 de milioane de Euro alocate pentru renovarea unui singur stadion? A calculat cineva cât ne costă fie și măcar abonamentele telefonice și alte "dotări" plătite aiurea, tot de la bugetul statului? Ar fi bine să o facem. Și vom vedea că nu va mai fi vorba de milioane. Ci de miliarde. Multe miliarde.

Dacă vrem să fim civici cu adevărat, atunci să avem tăria și decența să începem cu începutul. Și, după ce vom stârpi hoțiile și risipa ce devalizează bugetului statului român, vom discuta și despre bugetul Sfântului Nicolae".