Marian Enache, actualul președinte al Curții Constituționale a României (CCR) se va pensiona pe 11 iunie 2025, beneficiind de una dintre cele mai mari pensii speciale din sistemul public românesc, scrie realitatea.net.
După finalizarea mandatului său de judecător constituțional, Enache va cumula trei pensii: una de serviciu ca fost președinte al CCR, una specială ca fost parlamentar și o pensie standard din sistemul public și de avocatură. În total, veniturile sale lunare post-pensionare vor depăși 102.600 lei (aproximativ 20.500 de euro), sumă echivalentă cu pensia medie a peste 36 de cetățeni români.
Enache a fost numit la CCR în iulie 2016. La acea dată, Enache era deputat independent, după ce reprezentase UNPR, iar în anii '90, Frontul Salvării Naționale și urmașul acestuia, Partidul Democrației Sociale. De-a lungul mandatului său, veniturile sale au crescut constant: de la aproximativ 5.250 lei lunar în calitate de parlamentar, la aproape 40.000 lei lunar ca judecător constituțional în 2023, scrie ziuanews.
La încheierea mandatului, va încasa și o primă de pensionare în valoare de 236.000 lei, echivalentul a șase luni de indemnizație netă, conform Legii 47/1992 privind organizarea Curții Constituționale.
Structura pensiei: o sumă cumulată din trei surse
* Pensie de serviciu ca fost președinte CCR: 37.659 lei lunar (calculată ca 80% din indemnizația brută de 47.074 lei).
* Pensia specială ca fost parlamentar: 8.300 lei lunar.
* Pensia contributivă (standard): 56.650 lei lunar, conform declarațiilor sale din 2023.
Toate acestea însumează un total de peste 100.000 lei lunar, poziționându-l printre cei mai bine plătiți pensionari ai sistemului public din România.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie:
Scapă cât mai iute de masonerie!
Numai neamuri proaste, șmecheri, impostori
Toți sunt Mari Maeștri (în a trage sfori).
Poartă șorț, galoane și-alte tinichele
Plini de semne sacre și de lanțuri grele.
Ei se trag, cu toții, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scriși în catastif.
Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Și cu manelistul Jean de la Craiova.
Și cu Fulgerică, zis și Bragadel
Care face-n spume bere caramel.
Ce solemnitate! Și ce jurăminte!
Toți sunt Frați de Ordin și de lucruri sfinte!
Plini de importanță, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.
E o stare bună, de suficiență
Ei au luat caimacul, merg doar la esență.
Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.
Dumnezeu le este „Mare Arhitect”
Temple – nu Biserici, ce vreți mai direct?
Cui jură credință, lăcrimînd pios?
Forțelor oculte, nu și lui Hristos.
Toți vor să parvină, brusc, pe scurtătură
Ei vor să răstoarne legile-n natură.
Funcții și onoruri aprig sunt vânate
Prostul avansează doar pentru că-i Frate.
Eu cunosc prea bine lumea de ocară
A masoneriei de la noi din țară.
N-are idealuri, ci doar interese
Intrigă, și bârfă, lupte tot mai dese.
Primitivi sunt unii, n-au nici o valoare
Nu știu nici să scrie, hoți de drumul mare
Interlopi cu ștate vechi în pușcărie
Și-au găsit refugiul în masonerie
Ocoliți de Lege, fiindcă ei sunt frați
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistrați.
Iar de la o vreme, după cum se știe
Și muieri fac parte din masonerie.
Doamne, ce ridicol! Și ce degradare!
Le privește lumea ca pe vrăjitoare.
Sunt femei cu barbă și cu voce groasă
Nu au altă treabă? N-au copii acasă?
Au schimbat și șorțul de bucătărie
C-un șorț geometric, de masonerie.
Ele joacă rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar niște șabloane.
Lume subterană e masoneria
Șubredă ca fumul și butaforia.
N-au zidit o casă toți acești „zidari”
Ei, de trei milenii, sunt doar panglicari
Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o operetă într-un bâlci uitat.
Noi s-avem în viață doar un etalon:
Împăratul Lumii nu a fost mason.
Templul Lui slujiți-l, nu un zid surpat
Mai e timp să puneți capăt la păcat…
pamflet de Corneliu Vadim Tudor
13 septembrie 2014
și în pace pe marele patriot Român Corneliu Vadim Tudor !!!!
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie:
Scapă cât mai iute de masonerie!
Numai neamuri proaste, șmecheri, impostori
Toți sunt Mari Maeștri (în a trage sfori).
Poartă șorț, galoane și-alte tinichele
Plini de semne sacre și de lanțuri grele.
Ei se trag, cu toții, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scriși în catastif.
Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Și cu manelistul Jean de la Craiova.
Și cu Fulgerică, zis și Bragadel
Care face-n spume bere caramel.
Ce solemnitate! Și ce jurăminte!
Toți sunt Frați de Ordin și de lucruri sfinte!
Plini de importanță, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.
E o stare bună, de suficiență
Ei au luat caimacul, merg doar la esență.
Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.
Dumnezeu le este „Mare Arhitect”
Temple – nu Biserici, ce vreți mai direct?
Cui jură credință, lăcrimînd pios?
Forțelor oculte, nu și lui Hristos.
Toți vor să parvină, brusc, pe scurtătură
Ei vor să răstoarne legile-n natură.
Funcții și onoruri aprig sunt vânate
Prostul avansează doar pentru că-i Frate.
Eu cunosc prea bine lumea de ocară
A masoneriei de la noi din țară.
N-are idealuri, ci doar interese
Intrigă, și bârfă, lupte tot mai dese.
Primitivi sunt unii, n-au nici o valoare
Nu știu nici să scrie, hoți de drumul mare
Interlopi cu ștate vechi în pușcărie
Și-au găsit refugiul în masonerie
Ocoliți de Lege, fiindcă ei sunt frați
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistrați.
Iar de la o vreme, după cum se știe
Și muieri fac parte din masonerie.
Doamne, ce ridicol! Și ce degradare!
Le privește lumea ca pe vrăjitoare.
Sunt femei cu barbă și cu voce groasă
Nu au altă treabă? N-au copii acasă?
Au schimbat și șorțul de bucătărie
C-un șorț geometric, de masonerie.
Ele joacă rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar niște șabloane.
Lume subterană e masoneria
Șubredă ca fumul și butaforia.
N-au zidit o casă toți acești „zidari”
Ei, de trei milenii, sunt doar panglicari
Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o operetă într-un bâlci uitat.
Noi s-avem în viață doar un etalon:
Împăratul Lumii nu a fost mason.
Templul Lui slujiți-l, nu un zid surpat
Mai e timp să puneți capăt la păcat…
pamflet de Corneliu Vadim Tudor
13 septembrie 2014
Iata de ce numesc "sobolanesc" acest sistem, sobolan cu sobolan ei sunt uniti, laba cu laba se strange, plina de sange si de murdaria haznalei celei sobolanesti !
Niciunde, in toata Europa un bugetar nu primeste asemenea pensie !
Dihorul cel spurcat, Enache, va avea soarta bogatului nemilostiv imbracat in blana de vizon.
Nemernice Enache, o sa-i implori de toti Lazarii pe care i-ai nedreptatit cu lucrarea minciunii tale celei talharesti si dracesti sa-si inmoaie degetul in apa si sa-ti racoreasca limba ta cea mincinoasa chinuita in vapaie.
Cand silniciile umplu paharul si cei amarati sunt apasati fara de masura de cei de la butoane, sigur urmeaza ceva de la Dumnezeu !
In incheiere, trebuie sa mai spun ca ilici javreu kukuvreu poate sa moara acum linistit, a trait sa-l vada pe cel care ranjeste la fel ca el si finalizeaza treaba murdara pe care kukuvreu a inceput-o in decembrie 1989.
Romania mortua est !
Înainte de plecarea din tara eram convins ca armata ar fi fost ceva util in a lua puterea pentru niște ani pentru a aranja lucrurile. Dar cind ma gindesc la Stănculescu , Dobrițoiu niște jeguri trădătoare totul cade. Biserica este corupta prin CIobotea mason de mason . Teodosie mai este o speranța si monahii de tip Rafail Noica.
IN reste a avut dreptate TUtzea cind a spus ca a făcut pușcărie grea pentru niște idioti. Tot așa si jegul de Brucan Bruckner Saul el care era produs Anei Pauker ne făcea idioti. Ne meritam soarta.
asta mananca copii