Celebrul scriitor basarabean pentru copii Spiridon Vangheli, un al doilea Ion Creangă al României, cunoscut ca tatăl
îndrăgitelor sale personaje, Guguță și Ciuboțel, nu a murit, după cum s-a anunțat în presa din Basarabia, și este ținut de Dumnezeu în viață.
Spiridon Vangheli, în vârstă de 89 de ani, a fost internat pe 27 februarie la Spitalul Clinic Republican din Chișinău, fiind
confirmat pozitiv cu virusul covid, dar acum se simte mai bine.
Responsabilii de acolo susțin că scriitorul a fost transferat din
terapie intensivă într-o secție obișnuită și nu are nevoie de respirație
asistată. Totuși, din cauza unei confuzii de nume, ce a pornit de la
Institutul de Medicină Urgentă, pe rețele, dar în unele surse media s-a
vehiculat că Vangheli a încetat din viață. Iar deputații, care se aflau
la ședința Parlamentului, s-au grăbit să țină un minut de reculegere în
memoria lui, transmite TV 8, care prezintă și gafa din Parlamentul de la Chișinău:
Spiridon Vangheli s-a născut pe 14 iunie 1932 în satul Grinăuți, județul Bălți, astăzi raionul Râșcani. Numele scriitorului este cunoscut pe întreg mapamondul, grație cărților sale pentru copii. "Isprăvile lui Guguță”, "Guguță-căpitan de corabie”, "Steaua lui Ciuboțel”, "Băiețelul din coliba albastră”, "Guguță și prietenii săi” sunt doar câteva titluri din vasta sa operă. Neobosit, nu doar a scris, ci a și tradus din poezia și proza universală pentru copii. Este coautor, alături de regretatul Grigore Vieru, al unui extrem de valoros Abecedar. Opera sa a fost tradusă în peste 40 de limbi ale lumii și a apărut în 80 de țări, informează Doxologia.
De-a lungul unei vieți întregi închinate scrisului, Spiridon Vangheli a fost distins cu Diploma Internațională de Onoare „Andersen”, cu Premiul de Stat al RSSM, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Romania, cu titlul de maestru al artei și cu cel de scriitor al poporului.
În România a fost publicat de Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
ActiveNews vă recomandă cărțile marelui român, un leac binefăcător pentru sufletul copiilor dar și al părinților.
O viață dedicată scrisului, limbii române, în care a crezut cu toată ființa lui, și, mai ales, universului miraculos al copilăriei. Acesta a fost, de altfel, singurul spațiu cu adevărat liber în care a putut evada în crunții ani de opresiune sovietică. Astăzi, tot ei, copiii, fidelii lui prieteni, sunt cea mai de preț recompensă a vieții. Nimic nu-l bucură mai mult; nici decorațiile, nici distincțiile, nici premiile ce i-au răsplătit talentul și râvna în muncă. "Dacă mă bucură ceva cu adevărat, aceștia sunt copiii, prietenii mei care-mi scriu scrisori.”, scria Doxologia la una din lansările sale de la Iași.
Modest și necomplicat, așa cum l-a făurit și pe Guguță, Spiridon Vangheli a făcut atunci să vibreze Sala Mare a Naționalului ieșean, cu un discurs pornit direct din inimă. O inimă în care-a încăput toată durerea și obida unui neam oropsit de istorie: "Dragi ieșeni, mă simt aproape ca într-o poveste, în liniștea și atmosfera binefăcătoare de la dumneavoastră. Vă mulțumesc din suflet pentru aprecierea muncii mele de-o viață. Mulțumesc Mitropolitului Moldovei și-al Bucovinei, IPS Teofan, că l-a binecuvântat pe Guguță să treacă Prutul și să pună și el umărul la cauza sfântă a noastră: Unirea Basarabiei cu patria mamă, România!”.
Grigore Vieru despre Spiridon Vangheli
„Fratele mai mic al lui Ion Creangă" - nenea Spiridon, cum îi spun prietenii săi mai mici - născut nu la Humulești, ci în Basarabia, Grinăuți - Bălți, de mână cu Guguță, Ciuboțel, Titirică, Măriuca, Ghiocica, Crăița a intrat în casele din întreaga lume cu gândul de a povesti despre copilărie, „căci ea singură este veselă și nevinovată", deopotrivă copiilor, părinților și bunicilor. Pe întregul pamamond au fost primiți ca cei mai dragi și mai așteptați oaspeți, mărturie despre aceasta fiind sutele de scrisori primite de la copiii din Italia, din Statele Unite ale Americii, Germania, Cehia, Japonia, Finlanda, China, Sri Lanka, România, Ungaria etc. Fără a sta pe gânduri, cititorii de pretutindeni au intrat în jocurile lui Guguță ori ale lui Ciuboțel, într-o complicitate asumată din toată inima, pentru a trăi sau retrăi, în satul Trei Iezi sau în Cucuieți ori pe malurile Răutului, prima zi de școală (în clasa întâi atunci când porți cu tine o carte, că... dacă ai două mergi neapărat într-a doua), mersul cu uratul în noaptea de Anul Nou (când fulgii, câtă frunză, câtă iarbă, auzind de sus zurgălăii, vin să asculte urătura), așteptarea lui Moș Crăciun (care vine, cum altfel?, doar din Țara Moși Crăciunilor, unde tremură norii de frig fiindcă soare n-au, ci doar o bucată de lună și câteva stele pe cer) și câte alte lucruri minunate.
Un univers al copilăriei miraculos și plin de gingașă taină vom deschide în curând, la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, prin publicarea volumului Isprăvile lui Guguță, un ștrengar de toată isprava. În 1973, Căciula lui Guguță, în limba rusă, a fost tipărită într-un tiraj de un milion opt sute de mii de exemplare, iar cartea Isprăvile lui Guguță a cunoscut de-a lungul timpului peste șaptezeci de ediții. Nu vor mai mira pe nimeni astfel de date statistice după ce îl vom vedea pe Guguță alintând mâna măicuței sale - „Nani, nani,/ Mâna mamii" - și felul în care unul dintre micii cititori și-a însușit acest delicat gest al lui Guguță:
„Mi-a plăcut atât de mult cum Guguță adoarme mâna trudită a mamei: „De ziua mămicăi am încercat să fac și eu la fel, dar n-am obținut decât o lacrimă în ochii ei albaștri. Mama mi-a spus că-i o lacrimă de bucurie - am crescut mare!"
Poate, citind aceste rânduri, veți dori să-i scrieți lui Guguță, de ce nu... chiar de ziua lui, dar să știți că atunci „când toate rățuștele de pe uliță se fac rațe, iar cocoșii cei tineri încep a cânta pe sub ferestre și harbujii din câmp vin în sat, înseamnă că se apropie ziua lui Guguță".
Ilustrațiile, magistral realizate în tehnica gravurii în metal de pictorul rus Boris Diodorov, te determină, dragă cititorule, să intri cu orice preț în bogata lume a lui Guguță, plină de fulgi de nea, de săniuțe, de oameni de zăpadă, de viorele, de omuleți verzi (minciunelele lui Guguță) și, de fapt, de tot ce se poate afla în imaginația fără limite a copiilor de pretutindeni.
După ce l-a cunoscut pe Guguță și prietenii săi, reputatul istoric literar Dumitru Micu nu și-a ascuns surprinderea afirmând despre cărțile lui Spiridon Vangheli:
„E paradoxal și revoltător că, traduse în atâtea limbi, aceste cărți nu circulă, nu se găsesc în librăriile din București sau din celelalte orașe din țară. Entuziasmul cu care vă scriu copiii de pretutindeni este - analizat cu toată obiectivitatea - legitim".
Redăm în cele ce urmează din scrisorile primite din toată lumea de Spiridon Vangheli și eroii săi:
„Când l-am întâlnit pe Guguță, am rămas uluită: povestirile astea se deosebeau de tot ce am citit mai înainte... Am tradus imediat cartea în limba japoneză și am citit-o mai întâi fiicelor mele. Ele l-au îndrăgit pe Guguță ca pe un frățior..." (Saiaka Mațuia, Tokio, Japonia)
„Am tradus mai mulți scriitori celebri pentru copii, dar Guguță e un caz aparte. Curios lucru, un copil născut în Moldova mă reîntoarce pe mine, un chinez, în propria mea copilărie și-mi descoperă subtilități pe care le-am uitat de mult, dar le-am trăit aici, în China. E o artă pe care o stăpânesc numai adevărații scriitori". (Wei Wei, Shanghai, China)
„Obținem prin Guguță cea mai strălucită izbândă a scrisului nostru modern pentru copii. Guguță e un Făt-Frumos al nostru. Ciuboțel, Grăia-Singur, Titirică și alți eroi ai lui Vangheli sunt, ca și Guguță, expresia copilăriei adevărate, nefalsificate literar, purtătoare a frumosului și a libertății interioare... Iată de ce opera acestui mare scriitor va fi mereu și cu același nestins interes citită și de copii, și de omul matur". (Grigore Vieru, Chișinău / Doxologia)
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.