Mănăstirea Corbii de Piatră. Un lăcaș se cult, cu origini neolitice, săpat în gresie, transformat după nevoile vremurilor, pe la 1300, în lăcaș de cult creștin, dar atestarea oficială vine mai târziu, în 23 iunie, 1512, momentul în care lăcașul rupestru a fost reactivat de către o soție de boier, proprietară a moșiei din Corbi, monahia Magdalena, numele ei mirean era Mușa.

Sfântul lăcaș a primit hramul „Adormirea Maicii Domnului” și a fost închinat domnitorului Neagoe Basarab. Monahia Magdalena a fost mătușa lui Neagoe Basarab. Un detaliu semnificativ este că biserica are un naos cu două altare, caracteristică specifică perioadei bizantine din secolul X și unică la noi în țară.

Pictura rupestră, din păcate, este foarte deteriorată, cu mare greutate putând fi deslușite siluetele sfinților. Peretele vestic este invadat în întregime de ciupeci, astfel încât nu se mai poate vedea nimic din pictura originală bizantină. N-a fost niciodată restaurată, dar ar fi imperios necesar, până n-o să fie prea târziu.

În 1970 a fost la un moment dat descoperită în apropiere o piatră neagră, rotunjită, de mărimea unei pâini, pe care erau inscripționate câteva litere ale unui alfabet necunoscut. Au venit niște specialiști care au luat bolovanul, pe care l-au și filmat.

De atunci și până acum, bolovanul împreună cu filmarea, au dispărut fără urmă. Păcat!

Am realizat o secțiune artistică, în stâncă, pentru a se vedea mai bine dimensiunea grotei sfinte, cu cele două altare.

Dacă mergeți către Transfăgărășan, nu ezitați să vizitați mănăstirea, care se află în drum, vizibilă pe parte dreaptă. E plină de mister și de o intensă vibrație arhaică, pur românească.