Fosta actriță Monica Fermo intrată în monahism și trăitoare la Mănăstirea Paltin Petru Vodă ca Maica Ecaterina, evreică-româncă, al cărei bunic, Iosif Fermo, a fost ziarist la Universul, a plecat la Domnul în această dimineață, de ziua Sfântului Ioan Gură de Aur. A primit botezul ortodox în 1986, la vârsta de 33 de ani, la mănăstirea Cernica, sub binecuvântarea și oblăduirea arhimandritului Ilarion Argatu și cu nașă de botez pe colega sa de platouri de filmare Lili Gavrilescu, primind numele de Elena. Ulterior, după 1990, a devenit călugăriță în Țara Sfântă ca Maica Ecaterina, la Mănăstirea Sf. Maria - Bunica Maicii Domnului. Monahia de 65 de ani a suferit un infarct după ce în ultimii ani s-a confruntat cu o osteoporoză dureroasă. Ea a lăsat în urmă multe mărturisiri de credință, între care și cartea ei, „Talita Kumi. Înviind pe drumul Damascului”, despre care PS Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului, scria: „Un veritabil Jurnal al invierii sufletesti. Autoarea, o descedentă din neamul lui David, este o replică feminină a lui Steinhardt. Timidă, dar nu mai puțin fascinantă”.

Redăm In Memoriam opinia sa despre o problemă care continuă să frământe societatea de azi, mai ales după noile presiuni ilegale pe care Alexandru Florian la face pentru neantizarea marelui filosof și martir al Bisericii Ortodoxe Române Mircea Vulcănescu.

„Să vă ferească Dumnezeu să mă fac și eu antisemit!”

replica din piesa de teatru „Ianche, Tache și Cadâr”

Din copilăria mea și până în zilele acestea cuvântul antisemit a străbătut nestingherit cei 63 de ani de istorie la care eu am fost martoră, lovind în stânga și dreapta, de cele mai multe ori pe nedrept și fără milă, persoanele acuzate de antisemitism sfârșind întotdeauna în pușcăriile comuniste.

Nu am să vorbesc acum despre ceea ce știe o Românie întreagă, mai ales despre perioada istorică de până în 1989. Cuvintele holocaust și pogrom au fost capete de acuzare pentru elitele sioniste care conduceau din umbră… de fapt conduc și acum și folosesc și acum aceste cuvinte grotești pentru a distruge și bruma de conștiință creștină, pe care o mai are neamul românesc. Și ceea ce este mai grav, este că toate acestea s-au petrecut subtil și ocult încă din 1881, când între 30 și 31 decembrie a avut loc la Focșani primul congres sionist din România. Că sionismul conduce întreg globul, că planul ăsta e vechi de mii de ani, că de-a lungul istoriei sioniștii au instigat suflete slabe pentru a-și atinge scopul: distrugerea creștinismului și a susținătorilor lui, au scris mulți și chiar au comentat în cărți și conferințe. Au ajuns până la ridicolul de a acuza creștinismul de pact ascuns cu infamul dictator Hitler. În 1992 am văzut cu ochii mei această infamie la televiziunea israeliană, unde au prezentat un filmuleț cu o întâlnire secretă între Hitler și o suită de cardinali și mari prelați catolici, primiți cu mare fast de Führer, într-o grădină special amenajată, căci filmarea arăta în prim plan cum că gardul care înconjura grădina era din fier forjat, având la capete, alternând, când o cruce, când o zvastică. Comentariul celor de la televiziunea israelită era tendențios, acuzativ la adresa creștinismului care, după opinia lor a făcut pact cu Hitler spre ajutor în distrugerea evreilor din lumea toată.

Ce vreau să spun cu acest exemplu este că inflamări de genul acesta și elucubrații și invenții mincinoase au fost de-a lungul istoriei și de partea evreiască și de partea creștină din păcate. Așa s-a născut de exemplu, falsa teorie a „legionarismului antisemit”. Cine are curajul să privească în față Istoria și să judece faptele petrecute cu mult discernământ, bun simț și mai ales adevăr, va descoperi mulți infiltrați și răuvoitori, voci singulare sau organizații bine ticluite, care au acționat exagerat, dând naștere de multe ori la stări conflictuale locale sau chiar mai rău la adevărate războaie între nații și popoare.

Este adevărat că pe fondul acestor acțiuni răzlețe, dar sistematic repetate de-a lungul istoriei, evreii din întreaga lume au căpătat un soi de obsesie, văzând crime odioase, antisemitism și holocausturi acolo unde nu erau decât niște bieți creștini înflăcărați de dragoste în Hristos (care între noi fie vorba, ca OM pe pământ nu a fost nici chinez, nici american, nici român, ci EVREU!), sau unde erau evrei înțelepțiți și luminați, nu de organizații oculte Illuminati, ci de Însuși Hristos și Duhul Sfânt coborât la botezul creștin. Așa a apărut pe lume cuvântul de ordine, parola din viața evreului de zi cu zi – antisemit – cu care a fost, este, și va fi pecetluit orice creștin mai râvnitor. O istorioară chiar amuzantă în sensul ăsta, am auzit de la nașul meu din Israel, evreu botezat creștin-ortodox, care a fost acuzat într-o plăcintărie din Tel-Aviv, că este antisemit, pentru simplul fapt că a comandat o plăcintă cu brânză după ce mâncase o plăcintă cu carne. Știm cu toții că la evrei legea de bază în religie este interzicerea combinației carne cu lapte, așa numitul cușer. Desigur Lică, fiind creștinat de mic copil și era creștin adevărat, a ripostat chiar vehement. Drept urmare a fost dat afară din plăcintărie, cu strigăte puternice… antisemitule!

Acuzele lor sunt ridicole de multe ori și mai ales nefondate și exagerate. Citim astfel pe Wikipedia că până și Sfântul Ioan Gură de Aur a fost învinuit că în Omiliile lui instiga la ură împotriva poporului evreu! Cum spunea cândva în Parlamentul francez deputatul evreu Alfred Naquet:

„Dacă antisemitismul ar însemna doar discuția pe temă și respingerea dogmei religiei iudaice, atunci chiar și evreii seculari – cum era el însuși – ar fi și ei antisemiți”.

În sfârșit ajungem și la problema care mă frământă pe mine și pe mii de creștini din România zilelor noastre: acuzarea unuia dintre cei mai adevărați creștini, reprezentant al Bisericii Române Ortodoxe, părintele nostru sfânt Justin de la Mănăstirea Petru-Vodă, de… antisemitism! Ar fi hilară situația dacă nu ar fi înfiorătoare, întrucât bietul nostru părinte a plecat la ceruri de 4 ani cu o aură de sfințenie impusă de faptele și de gândirea sa, de anii cumpliți petrecuți în temnițele comuniste, fiind acuzat de același cuvânt aducător de moarte: antisemit. (...)

Cu ce duh de ceartă și sămânță de scandal și zâzanie intervine Institutul Wiesel, chiar post-mortem, să-l acuze pe părintele Justin Pârvu de antisemitism, șovinism, legionarism și alte – isme?! Cum adică antisemit părintele Justin, care m-a primit în Mănăstirea Petru-Vodă cu brațele deschise, exact ca pe fiul rătăcitor, pe mine evreică botezată – totuși evreică – tocmai dânsul să fie un ,,dușman al neamului evreiesc”, așa cum susține Alexandru Florian, directorul Institutului Wiesel?!

Cu o inimă uriașă plină de Marea Iubire în Hristos, în care își găseau loc de mângâiere toți amărâții și îndepărtații societății, părintele Justin a fost, este, și va fi totdeauna un mare stâlp al societății creștine românești.

Consider că este de datoria mea de creștin, să cinstesc memoria sfântului nostru părinte și să resping total și cu toată puterea glasului, orice acuzație mincinoasă și împănată cu cuvinte pompoase și acuzatoare de genul celor proliferate de membrii Institutului Wiesel. Deci, cu toată dragostea pe care o port în adâncul sufletului pentru neamul evreiesc din care mă trag, atrag atenția purtătorilor de cuvânt ai Institutului Wiesel că niciodată, chiar niciodată în istoria românească Biserica Ortodoxă Romană și reprezentanții ei, preoți, călugări, arhierei nu au aprobat manifestările antisemite, xenofobe sau partinice! În schimb B.O.R. poate arăta cu documente reale, martiriul miilor de creștini omorâți în chinuri groaznice de neimaginat de către reprezentanții comuniști, care nu erau altceva decât evrei înrăiți în ura anticreștină, cazurile izolate de așa-ziși legionari sau antisemiți români, fiind doar niște infiltrații oribile, tot cu scopul ascuns de a denigra, deteriora și chiar distruge puternica societate creștin-ortodoxă din România ce dăinuia de 2000 de ani pe pământul acesta binecuvântat de însuși Sf. Apostol Andrei, el însuși tot un evreu adevărat care a înțeles că sensul vieții pe pământ este Hristos. (...)

În încheiere îndrăznesc un ultim sfat către ,,poporul meu” din care sunt a doua generație de creștini adevărați: încercați să schimbați textul unor fraze acuzatoare atât de superflue cum este acesta:

„Discriminarea antisemită este negarea evreilor, a oportunităților sau serviciilor accesibile celorlalți și este ilegală în multe țări”.

De ce, până la urmă nu am avea voie să avem și noi o lege de apărare a neamului, a poporului, a religiei creștine și românești?

Și o ultimă întrebare la fel de retorică: „Cu ce a deranjat bătrânul jurnalist Iosif Fermo (foto), bunicul meu – „onor” autorităților române din acea perioadă (Ana Pauker și acoliții ei) – faptul că își umpluse pereții biroului de la ziarul Universul, unde scria, cu icoane creștine, cu ce a deranjat faptul că își botezase cei 5 copii, că avea mulți prieteni și colaboratori creștini? Aceasta a fost vina pentru care a fost condamnat la ani grei în temnița Aiudului unde s-a și sfârșit, alături de cei mai de seamă martiri-mucenici ai neamului românesc? Sper să aflu un răspuns până la sfârsitul vieții…

extrase dintr-un editorial apărut în revista Atitudini nr. 50

In Memoriam Maica Ecaterina – Despre evrei, legionari și Sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu: