Când începe dracul sa hăhăie se aude pana in fund la taxatoare. Sau perforatoare, pentru cunoscători.
Când ești persoana publica și contribui cu capitalul tău de imagine pentru un pumn de bani la nenorocirea numita certificat verde și obligarea oamenilor sa bage in ei grămăjoare de grăsime împotriva voinței lor și punându-și la risc integritatea fizica dracul începe sa se hlizeasca. Întâi de frica ta ca deși ești multimilionară, dacă nu bagi in tine gramajoarele de grăsime superbe, organizatorii de turnee nu te mai primesc ca sa mai faci și alte bulioane.
După aia dracul începe sa rada de-a binelea când faci asta pentru un pumn de bani care îți ajung pentru o roata la Mercedes si se tăvălește de ras când te vede mândra ca ești pe afișe in toate orașele mari îndemnând oamenii la posibile nenorociri fără sa clipești si fără sa îți pui întrebări. După aia dracul îți strica toată maioneza ca mixerul scos din castron de sare totul pe pereți. O duci din accidentare in accidentare una mai dubioasa ca alta. Ești când sus când jos dar cel mai des jos. Viața privata o ia și ea la vale. Ajung nevestele oamenilor sa îți facă ritualuri vodoo ca sa le lași bărbații in pace. Concediezi tot stafful, îl înlocuiești cu alții. Care alții te aduc in cap la propriu dându-ti medicamente interzise. Pentru ca performanta e in găleata și fără pastile date la disperare nu se mai poate. Un medicament dat pentru anemie și pentru oxigenare indica fix asta: disperare. Dracul deja a murit de ras. De la spectacole de astea se trage, va zic.
Al doilea soectacol la care dracu a cumpărat bilet e ăla al popii despre care s-a aflat ca ii place ... peste limita admisă. Nimic nou sub soare. Niște femei despletite l-au împuns și ele, niște sărmane papusarite de dracu, vai steaua lir cu delirul lor mistic in combinație cu fiorul zburatoruluk care le bântuia. Un fel de shaorma cu de toate la care vine unul și pune frișcă. Dar nu despre asta e vorba. Ci despre faptul ca deși trebuie sa îți păstorești turma cu buna credința având in mâini responsabilitatea unor mii de suflete pe care le păstorești tu ce faci? Te duci la televizor cu colonei și conduci turma in prăpastie îndemnând oamenii sa bage in ei toate dubioseniile. Faci toate astea pentru ca ti-a venit ordinul de sus. Nu de Sus ci de sus. Mare diferența litera asta buclucasa, dacă nu ai ochelarii cu dioptriile potrivite. De-asta te și împiedici, ca îți trage dracul preșul de sub picioare și moare de ras.
Numitorul comun al acestor cazuri este următorul: când ești persoana publica ceea ce faci ajunge sa influențeze viețile altora. In bine, daca o faci cu credința. In rău, dacă o faci pentru bani și / sau putere și prin acțiune ta ii tragi și pe alții după tine in prăpastie.
Adevăr va soun vouă ca nu va exista nicio consecința penala pentru cei care ne-au aruncat in prăpastie fără nicio clipire. Pentru ca ei vor pretinde ca noi ne-am aruncat. Sau ne-am împiedicat și am ajuns acolo. Vor exista zero consecințe penale. Singura justiție care se va mai putea face cu ăștia e aia divina. Uitați-va la ăștia doi. Cam așa arata toată treaba.
Și încă un gând de încheiere. Se spune ca nu e indicat sa judecam pe nimeni pentru acțiunile sale. Totuși, o judecata tpresupune și un verdict și niște consecințe. A vedea cu luciditate ceea ce se întâmpla, a despărți firul in patru și a desface cutii negre nu e in niciu caz judecata ci școlarizare.
Singurul antidot pentru asta e recunoașterea. Dacă s-ar putea, tot publica, așa.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
La căință/pocăință .. din inimă ..amuțește! La iertare .. crapă! De-a dreptul. Unde-i pocăința?! La Sf. Taină a Spovedaniei .. deci, nimic public .. doar Taină.. Și iertarea, unde-i? Tot în Taină ..
Sigur că recunoașterea e prima treaptă .. dar ce să mai și faci cu ea fără pocăința/spovedanie curată/lacrimi și hotărârea de a nu mai face? Nimic ..și mai tare hăhăie. Dă pe spate ..
De a nu mai face ce?! Păcatul! Că doar nu vorbim de o simplă vorbă ..pentru ca o ‘recunoaștere’ fie ea și publica să oprească .. păcatul ..hăhăiala.
Cuvântul cheie e păcatul. Păcatul e turnesolul .. hăhăieli.
Altfel spus, fără păcat nu există hăhăială! Iar ‘recunoașterea’ nu-i de ajuns.
Hăhăiala lui și .. el nu au nicio putere în fața Lui și a Lui Iertare! Mai trebuie să venim și noi cu ceva .. cu căința ..
Căci dacă vorbim de dracu.. și a lui hăhăiala .. ar trebui să știm și cum putem scăpăm de el/hăhăiala lui .. și ce război avem de dus ..nevăzut .. dar asta dacă o luam în serios și n-o hăhăim și noi..
“Nu exista păcat de neiertat, în afara de păcatul nepocăit."
Sfântul Isaac Sirul